În această dimineață ne vom uita la primul mesaj din această scurtă serie cu privire la doctrina despre Dumnezeu. „Dumnezeu. Există? Cine este El? Cum este El?” De obicei studiem câte o carte, dar acum pentru puțin timp, vom avea un scurt studiu teologic pe un subiect anume, așadar vă rog să aveți Bibliile la îndemână și vom deschide și ne vom uita la unele versete în câteva momente. Will Durant a spus, citez „Cea mai mare problemă de acum nu este comunism versus individualism; nu este Europa versus America, nici măcar Est versus Vest, ci dacă omul poate trăi fără Dumnezeu”, am încheiat citatul. Sunt de acord. Cred că cea mai mare problemă a lumii este existența lui Dumnezeu. Acum, Biblia afirmă foarte limpede existența lui Dumnezeu și noi, cei care suntem creștini, credem în Dumnezeu, acest lucru este esența credinței noastre. Biblia spune următoarele despre Dumnezeu în Psalmul 90, versetul 2: „Înainte ca să se fi născut munții, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu eşti Dumnezeu!” Acum, aici găsim o afirmație doctrinară măreață despre Dumnezeu. Ne spune că Dumnezeu este singurul Dumnezeu „Tu ești Dumnezeu”. Ne spune că Dumnezeu este Dumnezeul veșnic „din veșnicie în veșnicie Tu ești Dumnezeu”. Ne spune că Dumnezeu este Dumnezeul creator. „Înainte ca să se fi născut munții, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea” – aceasta este o afirmație despre Dumnezeu. Dumnezeu este singurul Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeul veșnic. Dumnezeu este Dumnezeul creator.

Acum, acest psalm, destul de interesant, a fost scris de Moise, și Moise a exprimat caracterul lui Dumnezeu în contrast cu fragilitatea morală a omului. În versetul 10, de exemplu, din Psalmul 90, face o afirmație prin care spune că omul trăiește 70 de ani, și dacă este într-adevăr puternic, el trăiește 80 de ani, dar chiar și după acești 80 de ani, vede că puterea lui, munca lui, vede cu durere că acestea încetează, și el spune, aproape meditativ, că noi zburăm. El vorbește despre fragilitatea morală a omului, despre păcătoșenia omului și împotriva acestora el prezintă refugiul, prezintă siguranța şi anume caracterul veșnic al lui Dumnezeu.

În versetul 1, de exemplu, el spune „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam”. Noi totdeauna ne-am găsit adăpostul în Tine. Noi totdeauna a trebuit să înfruntăm neputințele noastre și fragilitatea noastră și întotdeauna am știut că singura putere era puterea Ta. Așadar, Îl vedem pe Dumnezeu ca fiind singurul Dumnezeu veșnic, Dumnezeul creator, puterea poporului Său. În esență, Acesta este Dumnezeu.

Întrebarea care se ridică, pe măsură ce ne uităm la aceste lucruri este faptul că unii spun că cei creștini L-au inventat pe acest Dumnezeu. De fapt, toți cei din lume care au o formă de religie au promovat acea religie sau au fost înșelați de un strămoș care a afirmat asta, când de fapt, nu există nimic supranatural. Așadar, punem prima întrebare din schița pe care deja o aveți: El Există? Dumnezeul pe care Biblia Îl afirmă există într-adevăr? Există El?

Sigmund Freud a spus – și nu îl citez des – Sigmund Freud a spus că omul L-a creat pe Dumnezeu. Fapt care, bineînțeles, este reversul a ceea ce a spus Biblia, că Dumnezeu l-a creat pe om. Freud a spus în cartea sa The Future of an Illusion (Viitorul unei iluzii) și vă reamintiți că Freud a fost psihiatrul vienez care a avut responsabilitatea de a fi întemeietorul psihanalizei moderne, dar Freud a spus în cartea sa, The Future of an Illusion (Viitorul unei iluzii), următoarele: „Omul are nevoie atât de stringent de securitate, și pentru că are niște frici atât de adânc înrădăcinate și pentru că trăiește într-o lume amenințătoare, în care are foarte puțin control asupra circumstanțelor, L-a inventat pe Dumnezeu, ca să îl salveze când are nevoie de ceva”. Și în cartea sa, The Future of an Illusion, Freud a spus că Dumnezeu a fost inventat de om din trei motive. Primul motiv: omul se teme de impredictibilitate, de impersonalitate și de cruzimea naturii. Cu alte cuvinte, el vede boala și foamea și dezastrele și el știe că nu are nicio șansă de apărare împotriva acestor lucruri, așadar, el postulează că există cineva undeva care îl poate salva. Este ca acel naufragiat pe insula de pe marea Sudului, știți, care trăiește pe o insulă vulcanică de unde nu are nicio scăpare, este izolat pe insulă. El stă în coliba lui din lut și într-o zi, făcând ce se poate face într-o colibă din lut, cu siguranță că nu spăla pe jos, însă indiferent ce făcea, el aude un huruit, iar podeaua începe să se crape puțin, și el face atât cât poate. Este ceva ce se petrece din când în când. Este o insulă vulcanică. Își întărește coliba lui micuță și se asigură că copiii sunt în siguranță și totul este în regulă, își mângâie puțin soția. Apoi crăpăturile devin mai severe. Iese afară, privește și vede cum lava erupe din vârful vulcanului. Acum realizează că faptul că și-a proptit coliba nu-l va ajuta cu nimic, și nici nu este o mângâiere pentru copii. Când lava începe să curgă pe deal în jos, înțelege că nu mai este nicio scăpare, așadar imediat mai are un singur lucru de făcut, și anume să caute un cârlig supranatural, super-uman, care să-l scoată de acolo. Freud spune că în acest fel omul L-a inventat pe Dumnezeu.

Al doilea lucru despre care spune Freud că l-a făcut pe om să Îl inventeze pe Dumnezeu a fost faptul că omul este temător datorită relațiilor cu ceilalți oameni. Datorită faptului că omul simte de atâtea ori că este înșelat de ceilalți oameni, el postulează un fel de arbitru divin, un fel de Dumnezeu cosmic, cu un fluier, care poate să oprească jocul și să facă dreptate, cineva care poate să îndrepte lucrurile; chiar dacă pentru tine nu au fost drepte pe parcurs. În al treilea rând, Freud a spus că omul L-a inventat pe Dumnezeu pentru că se teme de moarte și de dispariție, așadar, el vrea să găsească un Tată ceresc, o persoană fericită undeva, care să-l ducă la un loc fericit, pentru că nu poate suporta faptul că va înceta să existe. Așadar, omul inventează cerul.

Acum, aceasta este percepția lui Freud despre Dumnezeu. Nu există niciun Dumnezeu, decât în imaginația omului. Nu este nicio dovadă, Aceasta S-a născut din mintea coruptă a omului, la fel ca și celelalte lucruri pe care mintea le-a generat. Așadar, nu există nicio dovadă, nici nu se poate apăra și totuși au fost mulțimi mari de oameni care au crezut. Aceasta arată o percepție mai degrabă simplistă, ignorantă asupra religiei. Pentru că dacă examinați cu adevărat religia, prieteni, atunci când omul își fabrică un Dumnezeu, foarte rar acest Dumnezeu este unul care izbăvește. De regulă este un Dumnezeu opresiv, care trebuie continuu potolit. Ați observat asta? Nu sunt de acord cu Freud și doresc să afirm chiar opusul și să vă ofer aceste lucruri la care să meditați. Eu cred că nu omul L-a creat pe Dumnezeu, ci de fapt, dacă ar fi fost după mintea omului, omul ar fi preferat ca Dumnezeu să nu existe. El face tot ce poate pentru a-L elimina pe Dumnezeu. De fapt, dacă studiați cu atenție istoria, veți afla că omul, atât cel filosof cât și cel pragmatic, există fără Dumnezeu. Face tot posibilul să-L elimine pe Dumnezeu. El chiar inventează o teologie în care spune că Dumnezeu este mort. Și chiar oamenii care nu agreează ideea inexistenței lui Dumnezeu, trăiesc ca și cum nu ar exista.

De exemplu, dacă ne întoarcem în grădină, și primul lucru care are loc în grădină pe care îl știm, pe lângă umblarea și vorbirea cu Dumnezeu, a fost păcatul. Așa-i? Adam și Eva au căzut. Care a fost primul lucru pe care l-au făcut după căderea lor? Imediat Adam și Eva s-au ascuns, de cine? De Dumnezeu. Au început să-și dorească ca Dumnezeu să nu fi existat, iar acest lucru a fost constant cu privire la oameni de-a lungul istoriei. De fapt, în Romani capitolul 1, ne spune că Dumnezeu există, iar oamenii știu în inima lor că Dumnezeu există. Așa-i? „Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei”. Și apoi spune în versetul 20 „L-au cunoscut pe Dumnezeu”. Versetul 21 „L-au cunoscut pe Dumnezeu”. În versetul 28 spune, Romani 1:28 „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor”. Ați citit vreodată aceste lucruri? Nu omul L-a creat pe Dumnezeu, omul și-a dorit ca Dumnezeu să nu fi existat.

Așadar, doresc să spun că Freud greșește categoric. Omul nu L-a inventat pe Dumnezeu. Aș dori să mai adaug următoarele. Acolo unde omul a inventat zei, în religiile false, acei zei nu sunt super-protectori, ci sunt zei de care oamenii se tem. Gândiți-vă la femeia în India care își ia bebelușul și îl aruncă în râul Gange, credeți că ea se gândește la Dumnezeu ca fiind un mântuitor măreț, un arbitru măreț universal, cineva care o va izbăvi de problemele ei? Nicidecum. Ea se uită la acel Dumnezeu ca fiind ceva uriaș, un căpcăun de care să te temi și care trebuie potolit. Dacă omul inventează zei, cu siguranță că i-a inventat pe cei greșiți. Motivul pentru care sistemele religioase false au inventat acel tip de zei, este pentru că acel fel de demoni chiar există și sunt foarte activi în lumea lor. Omul nu Îl dorește pe Dumnezeu în existență, dacă ar fi fost după el omul dorește ca Dumnezeu să nu existe.

Dovada este destul de clară că Dumnezeu există. Nu cred că poți să înlături toate dovezile și să afirmi că nu există Dumnezeu, iar apoi să inventezi o teorie că omul L-a inventat pe Dumnezeu, fără să ignori unele dintre adevărurile uimitoare. Teologii au catalogat motivele pentru care credem în Dumnezeu în mai multe moduri. O astfel de catalogare, și doar o să v-o prezint, nu voi petrece prea mult timp asupra ei, cuprinde multe dovezi pentru care credem în Dumnezeu. Ei nu pot să-L dovedească pe Dumnezeu, dar ei pot să ne arate că de fapt sunt mai multe motive să credem în Dumnezeu, decât să nu credem în El, așa-i? Ascultați. Creștini fiind, acceptăm o mare minune – Dumnezeu – o mare minune – Dumnezeu – și toate lucrurile capătă sens. Un ateu Îl neagă pe Dumnezeu și are nevoie de o minune pentru toate celelalte lucruri. Și ei spun că este nevoie de multă credință ca să crezi în Dumnezeu. Dar de fapt sunt multe dovezi.

De exemplu, este ceea ce teologii numesc argumentul teleologic. Acesta vine de la cuvântul grecesc teleios, care înseamnă perfecțiune sau rezultat sau scop sau sfârșit. Ne uităm la ceva care este perfectat sau terminat sau finalizat și spunem că dacă există un proiect, trebuie să existe și un proiectant. Poți să îți dai ceasul jos, să-l demontezi și să pui toate piesele în buzunarul de la pantaloni şi să scuturi piciorul multă vreme așteptând un ticăit de ceas. Știi, atunci când ai un lucru care funcționează, că cineva l-a făcut. Vezi un pian, nu presupui că a fost, știi, un elefant care se izbește de un copac, și cineva care cântă la harfă în copac și toate cad împreună şi se potrivesc singure, și iată – toate lucrurile necesare pianului, fildeș, și coarde. Este ridicol, absurd. Designul implică existența unui designer.

Un al doilea argument folosit pentru existența lui Dumnezeu este argumentul din ontologie, argumentul ontologic. Ontos este un participiu grecesc care se referă la verbul „a fi” – ființa lui Dumnezeu. Însuși faptul că omul își poate imagina un Dumnezeu în termeni care reprezintă caracterul lui Dumnezeu, arată faptul că El există. Un al treilea argument pentru existența lui Dumnezeu este din estetică. Oamenii spun: pentru că există frumusețe și pentru că există adevăr, trebuie să existe undeva în univers, un standard pentru frumusețe și pentru adevăr. Mai există și argumentul volitiv. Datorită faptului că omul are de făcut o mulțime de alegeri, datorită faptului că omul are voință să facă aceste alegeri, pentru că există o abilitate pentru ca omul să exprime o voință individuală, trebuie să existe undeva o voință infinită. Iar lumea trebuie să fie, așa cum e ea, o expresie a acestei voințe. Mai există un argument din moralitate. Însuși faptul că știm că există bine și rău sugerează necesitatea unui standard absolut.

Un prieten a venit la mine în această dimineață după a doua oră și a spus „Ei bine, am un prieten care nu crede că există bine și rău. El spune că nu există bine absolut și rău absolut”. M-a întrebat: „Ce să îi spun?” I-am răspuns „Du-te și întreabă-l dacă din punctul lui de vedere este bine să ia un pistol mitralieră și să facă un lucru bizar ca de exemplu să secere un grup de copii care se joacă în curtea școlii. Întreabă-l dacă este bine sau greșit.” Un om ar fi nebun să nu recunoască la un moment dat că un lucru este bun sau rău. Și dacă există un lucru bun și un lucru rău, atunci undeva există un standard. Și dacă există un standard, atunci ar fi bine să aflăm de la acel standard ce altceva este bun și ce altceva este rău. Acesta este argumentul moralității.

Apoi mai există argumentul cosmologic – nu cum a spus cineva argumentul cosmetologic – ci cosmologic, e o mare diferență. Cosmologia este argumentul cauză-efect. Vedeți, sunt doar două perspective asupra universului, ori Dumnezeu există, și acest lucru are sens, ori Dumnezeu nu există și atunci avem câteva probleme. De exemplu, ecuația faptului că „Dumnezeu nu există” este nimic înmulțit cu nimic egal totul. Este puțin cam dificil să credem asta. Te uiți la univers și spui: „Nimic înmulțit cu nimic egal totul.”. Cealaltă posibilitate este Ceva înmulțit cu ceva din nimic egal totul și acest lucru are sens. Vedeți, cosmologia este argumentul cauză-efect – kosmos, lume – efect, univers. Ne uităm la el și spunem: cineva l-a făcut. Și pe măsură ce definim lumea, învățăm mai multe despre faptul că cineva a făcut-o.

De exemplu, cauza pentru mișcarea perpetuă trebuie să fie puternică. Cauza complexității trebuie să fie omniștiența. Cauza pentru conștiință trebuie să fie personală. Cauza sentimentului trebuie să fie emoțională. Cauza voinței trebuie să fie volitivă. Cauza valorilor etice trebuie să fie moralitatea. Cauza valorilor religioase trebuie să fie una spirituală. Cauza frumuseții trebuie să fie ea însăși estetică. Cauza neprihănirii trebuie să fie sfântă. Cauza dreptății trebuie să fie dreaptă. Cauza dragostei trebuie să fie iubitoare. Cauza vieții trebuie să fie în legătură cu viața. Tot ceea ce trebuie să faci este să te uiți la ce avem în lume, să te uiți cu atenție, și vei vedea că există un Dumnezeu care este infinit, veșnic, omnipotent, omniprezent, omniștient, personal, emoțional, volitiv, moral, spiritual, pentru frumos, sfânt, drept, iubitor și plin de viață. Totul este acolo. Te uiți în Biblie și Biblia oferă dovezi pentru fiecare adevăr. Dumnezeu există.

Poate spui „Ei bine, pentru ca cineva să creadă că Dumnezeu nu există, trebuie să fie foarte, foarte ignorant”. Nu, Biblia spune clar în Psalmul 14:1, în Psalmul 53:1 „Nebunul spune în inima lui” – ce? – „nu este Dumnezeu”. Această afirmație este o nebunie.

Dar eu nu doar că sunt convins că Dumnezeu există – pentru că nu am o altă cale prin care să explic lucrurile – ci sunt convins că Dumnezeu există pentru că am nevoie de El atât de tare. Știți, este ca acel ateu care a ajuns într-o poziție teribilă și a început să strige după Dumnezeu, iar cineva i-a spus „De ce Îl chemi pe Dumnezeu?” El a răspuns „Ei bine, dacă nu este Dumnezeu, ar trebui să fie unul, pentru astfel de vremuri”. Ei bine, și eu simt la fel, voi nu? Dacă nu există Dumnezeu, ar trebui să fie unul. Suntem într-o stare nenorocită. Știți, unul dintre lucrurile cele mai convingătoare din mintea mea despre faptul că Dumnezeu există este datorită dorinței mele uimitoare de a cunoaște că El există, pentru că mă uit la oameni care-I neagă existența și văd viața pe care o trăiesc. Știți, dacă studiați istoria ca să-i catalogați pe toți ateii filosofi bine-cunoscuți, și când vedeți cum și-au sfârșit viețile, este unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le veți studia. Aceștia sunt oamenii cei mai triști, fără speranță și temători, oameni despre care poți să citești vreodată.

Aș dori să vă ofer o ilustrație. Voltaire, a spus la finalul vieții sale: „Eliminați câțiva oameni înțelepți” – sau oameni deștepți – „iar mulțimea de ființe umane nu rămâne altceva decât o grămadă oribilă de criminali ghinioniști, iar pământul nu va avea decât niște cadavre. Mă cutremură faptul că trebuie să mă plâng încă o dată de ființa ființelor, și când privesc această imagine teribilă, aș fi dorit să nu mă fi născut niciodată”. Renan a spus „Noi trăim din parfumul unei vaze goale”. H.G. Wells, un alt ateu, a spus „Nu există nicio cale de scăpare, de ocolire sau de trecere prin, ci doar sfârșitul”. Robert Ingersoll a spus „Viața este un voal îngust între vârfurile reci și sterpe a două veșnicii. Ne luptăm în zadar ca să ne uităm dincolo de înălțimi. Plângem tare, iar singurul răspuns este ecoul propriei noastre plângeri”. Mark Twain a spus aceasta: „O mulțime de oameni se nasc, lucrează, transpiră și se zbat pentru pâine. Se ceartă și se dojenesc și se luptă. Se bat pentru niște avantaje meschine pe care să le aibă asupra altora. Îmbătrânirea se strecoară asupra lor. Urmează infirmitățile. Rășinile și infirmitățile le scad din mândrie și din vanitate. Cei iubiți sunt luați de la ei, iar bucuria vieții se transformă într-o durere profundă. La final, ambiția este moartă. Mândria este moartă. Vanitatea este moartă. Tânjirea după eliberare le-a luat locul. În cele din urmă – moartea, singurul dar neotrăvit pe care pământul îl are pentru ei. Iar ei dispar dintr-o lume în care nu au avut niciun folos, nu au câștigat nimic, au fost o greșeală și un faliment și o nebunie, într-o lume în care nu au lăsat niciun semn că au existat, o lume care-i va plânge o zi și îi va uita pentru totdeauna. Ca apoi o altă mulțime de oameni să le ia locul, să copieze tot ce au făcut, care să meargă pe același drum fără câștig și să dispară mai apoi, ca să facă loc altora și apoi altora și milioane de mulțimi vor urma aceeași cale aridă prin același deșert ca să îndeplinească ceea ce prima mulțime și toate celelalte mulțimi care au venit după ea au îndeplinit – nimic”. Închei citatul.

Bertrand Russel a spus: „Omul este produsul cauzelor care nu au avut nicio previziune a finalului pe care îl urmăreau, că originea omului, creșterea lui, speranțele și fricile lui, iubirile și credințele sale nu sunt decât rezultatul unei distribuiri accidentale de atomi, faptul că nici focul, nici eroismul, nici intensitatea gândului și simțirii nu poate păstra viața unui individ dincolo de mormânt; că toate muncile de-a lungul vremii, toată devoțiunea, toate inspirațiile, toată strălucirea geniului uman sunt destinate dispariției în moartea vastă a sistemului solar și întregul templu al realizărilor umane trebuie îngropat în mod inevitabil sub mormanele unui univers în ruină. Toate aceste lucruri, dincolo de orice dispută, sunt atât de sigure că nicio filosofie care le respinge nu poate spera să stea în picioare”. O viață destul de sumbră, nu-i așa?

Toate dovezile spun că Dumnezeu există și orice om disperat care dorește cu siguranță să cunoască adevărul, dacă ar ști că nu-L cunoaște pe Dumnezeu, ar sfârși în acest fel. Consecințele credinței în Dumnezeu sunt strălucitoare. Psalmistul a spus „Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău” – de ce? – „căci Tu ești cu mine”. T.B. Larimore, în ultimele zile a vieții a scris: „Credința mea nu a fost niciodată mai puternică ca acum. Speranța mea nu a fost niciodată mai strălucitoare. Mintea mea nu a fost niciodată mai limpede. Inima mea nu a fost niciodată mai calmă. Viața mea nu a fost niciodată mai curată. Îi iubesc pe toți și nu urăsc pe nimeni. Dragostea mea pentru unii îmi înalță sufletul în domeniul sublimului. Doresc să mor azi. Doresc să mai trăiesc o mie de ani ca să spun vechea, vechea povestire despre Isus și dragostea Sa. Prietenii îmi sunt dragi. Prietenia cu ei îmi este dragă. Simpatia mea pentru sufletele în suferință este mai puternică. Dragostea mea pentru tot ce este curat, adevărat, frumos, bun și sublim, începând cu mugurul, floarea înflorită, copilașul, până la Cel de la care se coboară toate binecuvântările, este mai adevărată, mai delicată și mai dulce decât a fost vreodată. Dorm profund, somnul e dulce și mă bucur necurmat”. Ei bine, nu știu cum vreți să sfârșiți voi, dar eu astfel aș vrea să sfârșesc. Așadar, eu spun că în creștinism acceptăm un mare miracol – Dumnezeu – și toate lucrurile au sens. Dacă negi acest miracol, nimic altceva nu mai are sens. Dumnezeu există.

Să ne uităm la cel de-al doilea punct: Cine este El? Dacă El există, cine este El? Cine este Dumnezeu? Oh, am primit un mic indiciu acum câteva momente; să ne uităm pe scurt. În schiță veți vedea trei puncte, doresc să adaug un punct general care să includă aceste trei categorii. Cine este El? Pentru început, doar atât, El este o persoană. Dumnezeu este o persoană. Dumnezeu nu este o baterie cosmică ce plutește. Einstein a spus „Da, știm că există o forță cosmică în univers, dar este de necunoscut”. Einstein se înșela. Dumnezeu, credem, este o persoană. Și unul dintre motivele pentru care noi credem asta este pentru că personalitatea derivă din personalitate. Și noi suntem persoane și deținem toate acele lucruri personale care alcătuiesc personalitatea, și ele vin dintr-o sursă care este în aceeași măsură personală. Știm că Dumnezeu este personal din Biblie, pentru că ea spune că El este o persoană, pentru că folosește titluri personale ca să Îl descrie. Îi sunt date nume ca unei persoane. Este numit, de exemplu, Tată. Este numit Păstor. Este numit în multe feluri: prieten, sfătuitor. Termenii care sunt folosiți ca să-L identifice pe Dumnezeu Îl identifică ca fiind o persoană. Nu doar atât, sunt folosite pronume personale. Limba greacă și limba ebraică se referă la Dumnezeu ca la o persoană, nu ca la un lucru. Dumnezeu este o persoană. El este o persoană pentru că gândește, acționează și simte și vorbește. El comunică. Acest lucru este caracteristic unei persoane. Toate dovezile Scripturii arată faptul că este o persoană și toate dovezile creației și personalității noastre arată faptul că noi venim dintr-o astfel de sursă.

Acum, cum definim persoana Lui? Noi o definim în trei termeni. Primul: este duh. Dumnezeu este duh. „Dumnezeu nu este om”, spune în Vechiul Testament. „Dumnezeu nu este un om”, Numeri 23:19. Dumnezeu este duh. Și în Ioan 4:24 Isus a spus „Dumnezeu este duh, și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” Dumnezeu este duh. „Un duh” a spus Isus în Luca 24:39 „nu are nici carne și nici oase”. Dumnezeu nu are un trup. Poate spui: „Dar Biblia spune Ochii Lui cercetează tot pământul. Brațul Lui nu S-a scurtat, pentru că nu vindecă. Dreapta Lui este puternică”. Da, dar acestea sunt cele pe care le numim antropomorfisme. Știți ce sunt acestea? Sunt termeni folosiți care vorbesc despre Dumnezeu ca și cum Dumnezeu ar avea trup de om, ca şi cum ar fi un om. De ce? Pentru că dacă s-ar spune: „Dumnezeu Se uită pe rotocolul pământului dintr-o clipire”, noi nu înțelegem asta, așadar este un nonsens să spui așa. Când spui „Dacă aude Dumnezeu”, imediat presupui existența unei urechi, pentru că doar atât cunoaștem. Așadar ne gândim la Dumnezeu în termeni umani. Biblia în mod simplu acceptă asta. Dar nu poți să forțezi lucrurile și să-L faci pe Dumnezeu om, așa cum fac unele secte. Ai foarte multe probleme dacă faci asta, pentru că sunt alte locuri în Biblie care vorbesc despre penele lui Dumnezeu care te acoperă. Dumnezeu nu este nicidecum o pasăre. Dumnezeu nu este un om, Dumnezeu este duh.

Despre El spune în 1 Timotei 1:17, că este un Dumnezeu invizibil. Niciun om nu L-a văzut pe Dumnezeu. Niciun om nu L-a văzut pe Dumnezeu. Ca să poți să-L vezi pe Dumnezeu, trebuie să fii Dumnezeu „și niciun om nu poate să Mă vadă și să trăiască”. Niciun om nu poate să se ridice la nivelul de la care să-L vadă pe Dumnezeu. Acum, Dumnezeu Se prezintă pe Sine în slava shekina din Vechiul Testament, în lumină, în foc. Dumnezeu Se prezintă pe Sine în persoana lui Isus Cristos în lume, și astfel putem să-L vedem pe Cristos. Iar Isus a spus „Dacă M-ați văzut pe Mine, acesta este punctul în care poți fi cel mai aproape”, Ioan 14. Noi nu-L putem vedea pe Dumnezeu, pentru că El nu poate fi văzut, este invizibil. El poate alege să Se manifeste în unele feluri, să-Și limiteze întreaga persoană la un lucru vizibil, și făcând așa Se descoperă, dar această descoperire nu este totalitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este duh. Mă bucur când știu că este duh, pentru că este un duh omniprezent, de asemenea. Despre aceasta vom vorbi în săptămâna următoare.

Așadar, Dumnezeu este duh, primul punct. Al doilea punct, El este unul. Dumnezeu este unul. Și nu sunt mai mulți dumnezei. Ați știut aceasta? Este un singur Dumnezeu, atât, doar unul. „Ascultă Israele!” Deuteronom 6:4, o afirmație măreață care pentru un evreu este cheia a toate „Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Atât. Trăiau într-o societate politeistă, o mulțime de zei, iar ei spuneau „Este un singur Dumnezeu”. Poate spui „Da, dar cum rămâne cu Isus? A venit mai târziu și a afirmat că este Dumnezeu, nu poate fi Dumnezeul numărul doi? Atunci sunt cel puțin doi.” Nu. Marcu, capitolul 12, vă voi arăta ceva foarte important. Doresc să vă arăt ceva despre cum S-a văzut Isus pe Sine, în termenii conceptului unui singur Dumnezeu. Marcu 12:29 iată ce spune „Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn” şi: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”” Ascultați-mă, dacă Isus S-ar fi alăturat, așa cum spun unii „În adăugare la Dumnezeu-Dumnezeu mai este și Isus-Dumnezeu. Suntem amândoi Dumnezeu”, atunci El niciodată nu ar fi spus „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”.

Apoi a adăugat spunând „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”. Dacă Isus Se compara pe Sine cu Dumnezeu și spunea „Eu sunt un alt Dumnezeu”, atunci El ar fi spus „Hotărăște căruia dintre noi doi vrei să-I slujești”. Când El spune: „Să-L iubești pe Dumnezeu cu totul”, vrea să zică că El este singurul care există și în același timp este acel Dumnezeu. Înțelegeți? O afirmație măreață a propriei Sale divinități, și totuși El spune că este Dumnezeu, și în același timp spune: „Cu toate că sunt două persoane, este un singur Dumnezeu. Și poți să slujești totalmente unui singur Dumnezeu.” De aceea spune: „Cu toată inima, cugetul, puterea, totul”, pentru că este un singur Dumnezeu. Nu este nicio competiție. Nu este nevoie să împarți loialitatea ta. Aceasta este puterea pasajului. Dumnezeu este Unul.

În 1 Corinteni, capitolul 8, Pavel rezolva o altă problemă a corintenilor, și ei aveau o problemă pentru că ei trăiau într-o societate păgână unde erau o mulțime de zei. Erau idoli peste tot. Iar oamenii făceau următoarele, aduceau jertfe zeilor lor, și în mod obișnuit aduceau jertfe de mâncare. Dacă voiai să te închini zeului pe care îl doreai, poate-l simpatizai pe Marte, sau pe altcineva, sau pe Diana, Artemis, te duceai, luai niște mâncare și te duceai la templul tău și aruncai jertfa ta înaintea zeului tău. Bineînțeles, nu era nimeni acolo, dar tu nu știai asta, tu ți-ai pus jertfa ta de mâncare acolo. Ei bine, după ce ți-ai pus jertfa ta de mâncare acolo, ea nu rămânea acolo, preoții care erau în acel loc veneau și luau mâncarea ta, o duceau în spate și aveau o mică piață unde vindeau mâncare. De ce să facă așa ceva? Puteau să facă un ban. Oamenii se închină, noi primim profitul și lucrurile merg în continuare.

Așadar, ei se duceau în spate și vindeau lucrul pe care tu l-ai adus ca jertfă. Ei bine, ce se întâmpla, creștinii veneau la piață și doreau să facă un târg bun, doreau să cumpere ceva de mâncare. Ei bine, ei cumpărau de la piața din spatele templului, iar alți creștini erau consternați cu privire la alți creștini care mâncau mâncare oferită idolilor. Când erau invitați la cină spuneau: „De unde ai cumpărat mâncarea?” „Ei bine, am luat-o de la” – „Oh, eu nu mănânc așa ceva, această mâncare a fost adusă idolilor”. Erau tot felul de probleme care aveau loc în ce privește părtășia lor. Așadar Pavel scrie aici ca să le spună ce să facă cu privire la această problemă.

Versetul 4, 1 Corinteni 8 „Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, știm că în lume un idol este tot una cu nimic”. Acum, acesta este esența problemei. Un idol nu este nimic, continuă-ți viața. Dacă este cea mai bună afacere din oraș, atunci fă asta. Poți mânca. Nu va fi nici o diferență. Oricum nu este nimic. Un idol este un nimic. Uitați ce spune la finalul versetului 4 „nu este decât un singur Dumnezeu”. Atât – este unul singur. „Căci chiar dacă ar fi aşa numiți „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ, totuși pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi”. Acum ascultați „și un singur Domnul Isus Cristos”. Poate spui „Ei, stai puțin. Ai unul și încă unul, aceasta înseamnă doi”. Nu, ascultați „nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi”. Oameni buni, vă rog să mă ascultați „și un singur Domn, Isus Cristos”. Acum, cum se poate ca toate lucrurile să fie prin Tatăl și toate lucrurile să fie prin Domnul Isus, și noi prin Dumnezeu, și noi prin Domnul Isus, decât dacă Ei sunt una? Vedeți, avem o altă afirmație cu privire la divinitatea lui Isus Cristos fără ca Dumnezeu să fie împărțit în două. Dumnezeu este unul. Dumnezeu este unul.

1 Timotei 2:5 este același lucru. Este un singur Dumnezeu, atât, un singur Dumnezeu, nu mai mulți. Acum puteți să vă simplificați viața voastră religioasă, dragilor, este un singur Dumnezeu. Poate spui „Stai puțin, John; Psalmul 82, cunosc versetul” – și eu îl știu. Psalmul 82 spune „pentru judecătorii lui Israel, voi sunteți dumnezei”. Și unii oameni au spus „Oh,” pentru că Dumnezeu a spus. Dumnezeu a spus „sunteți dumnezei”. La ce se referă? La ce se referă, când spune că sunt dumnezei? Vrea să spună că sunt mai mulți dumnezei? Nu. În Psalmul 82 el vorbește despre judecătorii lui Israel, și El nu vorbește despre esența lor, ci despre oficiul lor. El spune „Știți, voi stați pe scaunele de judecată în Israel, stați în locul de judecată al lui Dumnezeu.” Acum înțelegeți la ce S-a referit? „Voi judecați ca și cum ar fi Dumnezeu acolo. Voi stați în locul de autoritate al lui Dumnezeu și l-ați pervertit” – și în versetul următor spune că îi va șterge. Așadar, este clar că ei nu sunt egali cu El ca și dumnezei sfinți, altfel nu ar fi spus-o. Iar următorul verset spune „Scoală-Te, Doamne, și fă Tu asta”.

Trei – și se potrivește cu numărul trei – Dumnezeu este în trei persoane. Dumnezeu este duh. Dumnezeu este unul. Dumnezeu este în trei persoane. Acum, oamenii totdeauna au spus „Ei bine, nu poți dovedi Trinitatea”. Cea mai bună cale de a dovedi Trinitatea este să citești Biblia de la început până la sfârșit. Întotdeauna vei vedea cele trei persoane în acțiune. Este un lucru total. Însă doar ca să vă arăt câteva versete care sunt foarte interesante: Genesa 1 spune: „La început Dumnezeu”, iar cuvântul pentru Dumnezeu este Elohim, și ori de câte ori este un im, I-M, sufixul de final al unui cuvânt ebraic este un plural. Este ca și S în limba engleză – dogs, cats (câini, pisici) etc. Este plural, im este plural. „La început Dumnezei” – plural, și totuși este un concept singular – Dumnezeu – care este văzut într-o manieră de plural, așadar chiar Trinitatea este prezentată exact la început. În Matei capitolul 3, Isus este botezat și Biblia spune că în timp ce era botezat, Duhul Sfânt S-a coborât în chip de porumbel și Tatăl a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, toți împreună, în aceeași scenă, același pasaj. Ioan 14, Isus spune „Mă voi duce, voi vorbi cu Tatăl, El va trimite pe Duhul Sfânt”, toți trei în același pasaj, Ioan 14:16, 17.

1 Corinteni capitolul 12, aici apostolul Pavel vorbește despre darurile spirituale. El spune „Sunt moduri diferite prin care Duhul lucrează. Sunt diferite lucrări pe care Domnul pe folosește. Dar este același Dumnezeu”. În trei versete, toate cele trei persoane ale Trinității sunt menționate iarăși. Ați citit ce spune la 2 Corinteni 13:14 „Harul lui Dumnezeu, dragostea Domnului Isus Cristos și părtășia Duhului Sfânt să fie cu voi toți. Amin”? Cele trei persoane menționate în același verset, mă gândesc de asemenea la 1 Petru 1:2 „după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos.” Cele trei persoane într-un singur verset. Aceasta este doar o privire sumară a ceea ce găsim în Biblie. Dumnezeu este unul, totuși este trei. Poate spui „Bine, dar cum lucrează împreună?” Nu știu. Nu am nici cea mai vagă idee. Și tot acest mesaj, comparat cu adevărata realitate a lui Dumnezeu, este ca un bob de nisip comparat cu restul din întreg universul. Nu pot să-L explic pe Dumnezeu. Dacă poți să explici Trinitatea, vei vedea că vei sta sub pat recitând alfabetul grecesc. Nu poți să o explici. Nu se poate. Să rămână așa. Doar să o credem.

Dumnezeu este unul, totuși ființează în trei persoane, și nu vreau să spun că sunt trei, pentru că aș fi ca în Monarhianismul modalist sau sabelianism, care era o veche erezie care spune că Dumnezeu este un artist care putea să Se schimbe repede. Adică Dumnezeu are un dulap și doar iese și face acest lucru care ține de Dumnezeu Tatăl – ta-da – și apoi intră înapoi și Își pune costumul de Duhul Sfânt, iese, face următoarele lucruri pentru un timp și apoi intră iarăși în dulap. Asta este ceea ce vor să spună prin această erezie. Nu. Dumnezeu este unul, și totuși ființează în trei persoane în același timp. Oamenii spun „Ei, e ca un ou, gălbenușul, albușul și coaja”. Oh, pentru mine nu are sens, nu pot să-L compar pe Dumnezeu cu un ou. Alți oameni spun că este precum apa, care poate fi înghețată, lichidă sau în stare de vapori – nici asta nu are sens. Nu se aseamănă cu nimic, oameni buni, nu se aseamănă deloc, cu nimic. Alți oameni spun că este precum lumina, poate încălzi sau ilumina sau poate produce energie. Dumnezeu este doar Dumnezeu și nu este niciun bec în lume, niciun ou în lume, niciun strop de apă care să poată fi comparate cu El. El este Dumnezeu și este trei în unul. Nu înțeleg. Doar cred. Și mă bucur că nu înțeleg. Ziua în care Îl voi înțelege pe Dumnezeu, voi fi egal cu Dumnezeu, și când acest lucru va avea loc, toți vom avea probleme.

Cine este El? El este o persoană, unul și totuși trei, și voi încheia cu aceasta, Cum este El? Când vom încheia o să vă dau zece atribute ale Sale. Însă acum vă voi da doar unul, după care vom termina. Cum este El? Cum este Dumnezeu? Întâi de toate, separat de noi, cum este El doar prin El Însuși? Primul atribut – și acesta este singurul la care ne vom uita, și este foarte important – este imuabil. Țineți-vă bine, un concept uimitor. Dumnezeu este neschimbător. În Psalmul 102:26 se spune „Cerurile se vor schimba și Tu le vei schimba, dar Tu rămâi același”. Dumnezeu nu Se schimbă. În Maleahi 3:6 spune că El Se uită la Iacov și spune Iacov ar fi trebuit să te nimicesc, dar nu te voi nimici „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciți”. Eu țin legământul. Eu sunt Domnul, nu Mă schimb – Maleahi 3:6. Iacov spune „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Nici măcar un indiciu de modificare.

Dumnezeu nu Se schimbă. Acum, gândiți-vă puțin. Schimbarea poate fi spre bine sau spre rău, așa-i? Amândouă sunt de neconceput în ce-L privește pe Dumnezeu. El nu Se va îmbunătăți și nu Se va înrăutăți. Nu este nicio schimbare. Acum, aceasta Îl diferențiază de orice altceva, pentru că restul lucrurilor se schimbă. Cerurile se schimbă. Te uiți în sus și vezi cerurile, ele se schimbă, își schimbă traseul, și totuși sunt rigide în traseul lor. Apocalipsa ne spune în Apocalipsa 6 la 19 că într-o zi, Domnul va scutura cerul, cum este scuturat un smochin de un vânt, stelele vor cădea, și cerul se va strânge ca un sul. Soarele se va întuneca, luna se va schimba în sânge și toate din cer se vor face ca un sac de păr. Cerurile se vor schimba, credeți-mă.

Nu doar cerul, dar și pământul se schimbă. Mă refer la faptul că omul îl schimbă, schimbă fața pământului prin buldozere, schimbă atmosfera prin poluare. Îl schimbă continuu, și într-o zi, iarăși în Apocalipsa de la 6 la 19 spune că Dumnezeu Se va mișca peste fața pământului și va schimba toate lucrurile într-un mod foarte drastic. Mările vor fi poluate. Apa proaspătă va fi poluată. O mare parte din iarbă și din plantele verzi vor muri. Oamenii vor muri. Va fi o ardere totală, vor cădea pietre în greutate de 45 de kg. Fața pământului se va schimba. Trupurile cerești se vor topi de mare căldură când pământul va fi nimicit. Cei stricați se vor schimba. Ei se schimbă tot timpul. Cei stricați se schimbă tot timpul, ei fluctuează. Loialitatea lor se schimbă. Atributele lor se schimbă. Într-o zi întreaga lor identitate se va schimba când vor sta în fața Dumnezeului celui sfânt. Și ceea ce ei cred că înseamnă un mod fericit de viețuire va fi în cele din urmă tragic când își vor petrece veșnicia fără Dumnezeu.

Știți, chiar sfinții se schimbă, cei mai buni dintre noi. Ne schimbăm, nu-i așa? Cum ar suna asta? „John MacArthur este același ieri, azi și în veci”. Nu sună prea bine, nu-i așa? Eu nu sunt același ieri, azi și în veci. Este ridicol. Mă schimb. Sunt momente când dragostea mea pentru Cristos arde și ascult. Sunt momente când abia mocnește și nu ascult. Tu nu ești așa? Mă schimb. Chiar și cei mai buni dintre sfinți se schimbă. David spune „Dumnezeu este stânca mea, în El mă încred”, 2 Samuel 22:3, noi spunem „Oh, wow, David”. Apoi spune „Într-o zi voi muri de mâna lui Saul”. Hei, stai o clipă David, Dumnezeu ori Se va îngriji de tine ori nu. „Ei bine, am oscilat puțin”. Da, știm. Știm. Dumnezeu este măreț în a ne scăpa de problemă, atunci când problema este rezolvată. Până și îngerii se schimbă. Știți că în Iuda 6 se spune despre îngeri că „nu și-au păstrat vrednicia”? Oameni buni, fiecare lucru din acest univers creat se schimbă, mai puțin Dumnezeu. Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, nici Isus. Aceasta înseamnă că este Dumnezeu. Isus Cristos, este același ieri, azi și în veci – este una din cele mai mărețe afirmații ale divinității lui Isus Cristos pe care Biblia o face vreodată. Este un singur lucru în univers care nu se schimbă – Dumnezeu.

Ce înseamnă să fii evlavios? Doar vă voi menționa aceste lucruri. Ce înseamnă pentru mine, creștin fiind, că El nu Se schimbă? Vă voi spune ce înseamnă. Pentru mine înseamnă mângâiere. Ascultați, dacă m-a iubit cândva, atunci mă va iubi pentru totdeauna. Dacă m-a iertat vreodată, înseamnă că m-a iertat pentru totdeauna. Dacă m-a mântuit o dată, înseamnă că m-a mântuit pentru totdeauna. Dacă mi-a promis ceva vreodată, înseamnă că mi-a promis pentru totdeauna. „Dumnezeul meu nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui”. Romani 11 spune „Lui Dumnezeu nu-I pare rău de chemarea făcută”. Dumnezeu nu Se răzgândește. Nu ești bucuros cu privire la asta? Se prea poate să Se uite la mine și să spună „MacArthur, chiar Mă gândeam să te șterg de pe fața pământului, dar Eu sunt Domnul, nu Mă schimb”. Spune în una din cele mai puternice porțiuni din Scriptură – nu știu dacă sunteți familiarizați cu ea, însă o voi citi. 2 Timotei 2:13 „Dacă suntem necredincioși, totuși El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur”.

Știți pe ce se bazează mântuirea și siguranța voastră? Pe ce se bazează? Pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu; pe natura absolută a lui Dumnezeu. Ieremia 31:3 spune „Te iubesc cu o iubire veșnică”. Dacă te-a iubit vreodată, a făcut-o pentru totdeauna. „Pot să se mute munții” spune Isaia „dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, nici legământul Meu de pace nu se va clătina”. „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare”, scrie în Isaia 46:10. Nu este paradoxal că noi, pentru ca să fim într-o relație corectă cu un Dumnezeu de neschimbat, trebuie să trecem printr-o schimbare dramatică? Aceasta este singura cale, așa-i? Ca să fim într-o relație corectă cu un Dumnezeu neschimbat neschimbător trebuie să trecem printr-o schimbare dramatică. Isus i-a spus lui Nicodim „Trebuie să vă nașteți din nou”. Poate spui „Bine, MacArthur, ne-ai prezentat câteva versete. Mai este unul în Amos capitolul 7. Mai este unul în Geneza 6:6. Mai este unul în Iona 3:10. Versete care spun că „Domnul S-a căit”.” Da, ai dreptate. Ai dreptate. Dar spune în Numeri 23:19 „Dumnezeu nu este un om ca să mintă, niciun fiu al omului, ca să-I pară rău.” Acum, cum poate spune că lui Dumnezeu nu-I pare rău, când de trei ori I-a părut rău? Ei bine, trebuie să înțelegi situația. Nu este corect să le pui pe toate împreună fără să pricepi situația.

Dumnezeu nu Se schimbă – ascultați – Dumnezeu nu Se schimbă. Acest lucru este clar. El nu Se schimbă niciodată. Dumnezeu nu-Și schimbă voința: oricum, în cadrul voinței Sale, poate schimba ceva în anumite circumstanțe. De exemplu, Dumnezeu spune către Ninive „Tu, Ninive, vei fi nimicită”. De ce? Era o cetate păcătoasă. Apoi Dumnezeu spune „Iona, vrei să mergi acolo?” Vă amintiți ce s-a întâmplat. A făcut o scurtă călătorie cu peștele, însă în cele din urmă a ajuns acolo. Și când a ajuns acolo, a predicat, și întreaga cetate s-a pocăit, iar Dumnezeu S-a uitat și a spus, aflăm în Biblie „Lui Dumnezeu I-a părut rău de ce avea de gând să facă și i-a binecuvântat în schimb”. Și-a schimbat Dumnezeu voința? Nu Dumnezeu a fost Cel care S-a schimbat, așa-i? Ninive a fost cetatea care s-a schimbat. Dumnezeu a spus „Vei fi pedepsită, Ninive”, și au fost, pe calea pe care mergeau.

Dumnezeu S-a uitat la civilizația antedeluviană, civilizația de dinainte de Potop și a spus: „Îmi pare rău că v-am făcut. Îmi aduceți mâhnire, pentru că urmează să vă șterg pe toți”. De ce a spus acest lucru? Dumnezeu i-a creat pentru binecuvântare și omul s-a răzvrătit, a călcat poruncile lui Dumnezeu și Dumnezeu i-a blestemat. Ascultați, Dumnezeu nu-Și schimbă niciodată voința, întotdeauna voința Lui a fost aceeași. El răsplătește binele și pedepsește răul, nu-i așa? Ceea ce s-a schimbat a fost obiectul. Știți, nu poți da vina pe soare pentru că ceara se topește și pentru că noroiul se întărește. Are de-a face cu substanța, nu cu soarele. Modul în care stă un om înaintea lui Dumnezeu este ceea ce dictează ce se va întâmpla cu el. Din perspectiva omului se pare că Dumnezeu S-a schimbat – ca mersul pe bicicletă, ați mers vreodată cu bicicleta împotriva vântului? Pedalezi, apoi vine un vânt puternic, și te chinuiești și apoi ajungi unde ai vrut, te întorci cu bicicleta și uau, știți cum e, te duce singură. Atunci tu spui „Oh, s-a schimbat vântul”. Vântul nu s-a schimbat, ci tu. Dumnezeu nu Se schimbă. Întotdeauna a fost Același. Dumnezeu răsplătește binele și pedepsește răul. Totul depinde de modul în care te poziționezi față de revărsarea harului Său și a voinței Sale.

Așadar, când Biblia spune „Dumnezeu S-a căit” nu înseamnă că Dumnezeu spune: „Oh, am făcut o greșeală, trebuie să repar”. Aceasta înseamnă Dumnezeu a schimbat ceea ce deja a cerut să fie făcut datorită modului în care s-au comportat, și El S-a întors din ce era gata să facă pentru că și-au schimbat comportamentul. Dar voia Lui nu se schimbă niciodată, voia Lui este totdeauna aceeași – să pedepsească răul și să răsplătească binele. El nu Se schimbă. El nu Își schimbă cursul. Așadar Dumnezeu nu Se schimbă. Frați creștini, nu știu cum priviți voi acest adevăr, dar pe mine mă încântă. Îi aparțin Lui și El va avea grijă de mine. Dacă vreodată mi-a făcut o promisiune, atunci mi-a promis pentru totdeauna. Dacă spune „Dumnezeul meu să îngrijească de nevoile voastre”, aceasta nu înseamnă că a rămas fără provizii în 1950, iar acum are probleme. Este bine pentru toți, totdeauna. Sunt în siguranță, tu nu?

Ce înseamnă asta pentru un necredincios? Următorul lucru: dacă Dumnezeu a spus: „Sufletul care a păcătuit va muri”, atunci așa va fi. Dacă Dumnezeu a spus: „Plata păcatului este moartea”, atunci așa va fi. Dacă Dumnezeu a spus: „Există un iad veșnic”, atunci așa va fi. Și dacă asta a spus acum, asta este ceea ce a spus în trecut, exact asta va avea loc în viitor. Biblia spune în Psalmul 119:89 „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci în ceruri”, cât timp? În veci. Dumnezeu nu Se schimbă. Pentru unii dintre noi aceasta este bucurie extatică. Pentru alții ar trebui să însemne frică. Să ne rugăm. Tată, Îți mulțumesc pentru că în dimineața asta ne-ai îngăduit să ne întâlnim împreună. Îți mulțumesc pentru că Te-ai descoperit prin Cuvântul Tău ca fiind Dumnezeul care ești. Tată, Îți mulțumesc pentru că ești plin de milă. Ajută-ne pe noi, cei care suntem creștini, cei care suntem în curgerea harului și voii Tale, cei care avem vântul în spatele nostru, să realizăm siguranța, refugiul și binecuvântarea care este a noastră pentru totdeauna și să trăim niște vieți cu mulțumire. Și, Tată, mă rog pentru cei care merg împotriva vântului, care se lovesc de voia Ta și de harul Tău. O, Tată, mă rog să te schimbi față de ei pentru că ei s-au schimbat față de Tine. Ca ei să devină făpturi noi în Cristos și astfel să fie într-o relație dreaptă față de Tine.

În timp ce capetele noastre sunt plecate, doar ca un gând de încheiere, aș dori să vă spun următoarele: dacă este cineva aici în dimineața aceasta și nu ţi-ai predat inima niciodată lui Cristos, nu ți-ai deschis niciodată inima față de El, rugăciunea mea este să te pui într-o poziție corectă față de un Dumnezeu neschimbător și să fii beneficiarul a tot ceea ce El vrea să îți ofere. Poate spui „Cum pot face aceasta, John?” Biblia spune „Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. Este atunci când îți pui credința în Cristos și Îi răspunzi Lui ca Domn și Mântuitor ești într-o relație corectă față de Dumnezeu, și brațele Lui sigure te vor îmbrățișa pentru veșnicie. Rugăciunea noastră este ca să faci acest lucru în dimineața aceasta, chiar acum în inima ta. Pentru cei care deja Îl cunoașteți pe Cristos, acesta ar fi momentul când poți să fiți mulțumitor lui Dumnezeu pentru tot ceea ce este și pentru că ți-a promis că va fi totdeauna cu tine. Și, Tată, Îți mulțumesc pentru părtășia din dimineața asta, pentru fiecare suflet prețios care este împreună cu noi, pentru prezența divină; Îți cerem ca atenția Ta să fie asupra acelui suflet, prin Duhul Tău cel Sfânt, să faci ceea ce trebuie făcut ca să fie într-o relație corectă cu Tine, ca ei să primească într-adevăr plinătatea tuturor binecuvântărilor promisiunii Tale neschimbătoare. Ne-am rugat în Numele lui Isus. Amin.

SFÂRȘIT.