Continuăm în timpul nostru de dimineață cu o scurtă serie intitulată Dumnezeu: Există? Cine este El? și cum este El? Am luat o scurtă pauză din studiul nostru din 1 Corinteni, și apoi o comparăm cu seria de duminică seara despre Satan: există? Cum este el? Și ce este el? În această dimineață, bineînțeles, ne vom uita la tema noastră Dumnezeu: există? Cine este El? și Cum este El? Vă rog să aveți Bibliile la îndemână, pentru că ne vom uita la diferite versete pe măsură ce studiem subiectul. O carte foarte utilă despre natura lui Dumnezeu este cartea lui A.W. Tozer intitulată The Knowledge of the Holy (Cunoașterea Celui Sfânt). Pe lângă alte lucruri pe care le spune în carte, cred că o afirmație semnificativă este aceasta, citez: „Istoria omenirii va arăta că niciun popor nu s-a ridicat deasupra religiei sale și istoria spirituală a omului va demonstra în mod pozitiv că nicio religie nu a fost vreodată mai presus de concepția sa cu privire la Dumnezeu. Închinarea este curată sau fundamentată pe măsură ce închinătorul întreține o gândire înaltă sau inferioară cu privire la Dumnezeu. Din acest motiv, cea mai importantă întrebare pentru biserică este întotdeauna despre Dumnezeu Însuși, și cel mai crucial lucru despre fiecare om nu este ce spune sau ce face la un moment dat, ci ce crede adânc în inima lui despre Dumnezeu”, am încheiat citatul. El spune că cel mai important lucru pentru un om este înțelegerea sa despre Dumnezeu și cel mai important mesaj pe care biserica îl are de oferit este cel despre cunoașterea lui Dumnezeu. Și cred că are dreptate.

Motivul pentru care vrem să propagăm o înțelegere corectă a lui Dumnezeu este dublu. În primul rând, datorită faptului că sunt oameni care nu cred în Dumnezeu. Ei sunt ateii filosofici şi ateii practici. Cred ori că nu există Dumnezeu sau se poartă ca și cum n-ar exista. Din acest motiv dorim să propagăm adevărul despre Dumnezeu, pentru ca oamenii să știe că există un Dumnezeu și să-L cunoască. Al doilea motiv este că noi Îl predicăm pe Dumnezeu și Îl declarăm nu doar pentru că există oameni care nu cred, dar sunt oameni care au o credință greșită despre Dumnezeu. Asta înseamnă că au o înțelegere greșită despre Dumnezeu. Acest lucru este adevărat chiar și în creștinism. Acum, sunt îngrozit știind ce presupun unii creștini despre cine este Dumnezeu. Am putea să spunem că o credință greșită despre Dumnezeu este idolatrie. Când ne gândim la idolatrie, ne gândim la cineva aflat într-o colibă de lut cu un mic zeu pe masă, care se închină cu fața la pământ. Sau ne gândim la un templu păgân, foarte elaborat și amenajat, cu o mulțime de oameni care ard tămâie. Însă idolatria este mult mai mult decât atât. Idolatria este simplu să gândești despre Dumnezeu ceva ce nu este adevărat cu privire la El. Înseamnă să afirmi ceva incorect despre Dumnezeu. Sensul principal este acela de a crea un zeu. Sensul secundar este a-L transforma pe Dumnezeu din ce este în ceva ce nu este. Și poate un al treilea sens, de care chiar creștinii se fac vinovați, este să gândești despre Dumnezeu lucruri care nu sunt adevărate.

Psalmul 50:21 spune: „Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine.” Dumnezeu spune „Ai crezut că Eu sunt ca tine”. Și exact acest lucru l-au făcut oamenii, ei mai mulți, în idolatrie L-au făcut pe Dumnezeu pe placul lor sau conform imaginației lor. Esența idolatriei este întreținerea unor gânduri despre Dumnezeu care nu sunt vrednice de Dumnezeu și acestea vin într-o mulțime de forme. Așadar, noi Îl mărturisim pe Dumnezeu nu doar pentru că oamenii nu cred în El în filosofie sau în practică, dar de asemenea sunt oameni care cred ceva greșit cu privire la Dumnezeu și noi trebuie să afirmăm lucrurile corecte despre Dumnezeu, așadar este foarte important. Acum, am spus data trecută, întâi de toate, primul punct a fost să întrebăm: Există El? Există un Dumnezeu? Am spus că rațiunea și revelația și experiența coroborează ca să ne spună că există Dumnezeu.

În al doilea rând am întrebat „Cine este El?” Am văzut că Dumnezeu este duh. El este o persoană. Are personalitate. El nu este o energie care plutește. El este o persoană. El este un Dumnezeu și totuși sunt trei persoane în Acest singur Dumnezeu. Așadar, El este duh, este persoană, este trei în unul. Apoi am ajuns la introducerea celui de-al treilea punct, „Cum este El?” Cum este această persoană spirituală care există trei în unul? Ei bine, singura cale prin care putem să știm cum este El este să aflăm, din această carte, cum S-a revelat și revelarea lui Dumnezeu o catalogăm prin niște lucruri pe care le numim atribute. Atributele lui Dumnezeu sunt definiții ale caracterului lui Dumnezeu, pe care El ni le-a prezentat în Scriptură. Acum aș dori să prefațez studiul atributelor Sale, data trecută am prezentat unul dintre ele. În această dimineață ne vom uita la alte două, și vi le vom prezenta doar pe cele fundamentale. Întâi de toate, aș dori să spun asta: Dumnezeu este, încă de la început, de neînțeles, așadar tot ceea ce încercăm să înțelegem despre Dumnezeu, noi înțelegem într-o manieră foarte limitată. Noi vedem doar vârful icebergului și sunt lucruri atât de vaste despre Dumnezeu, încât limbajul nostru este atât de limitat ca să vorbim despre El. Nu reușim. Ne depășește. Ca să ilustrez asta, spun doar atât: Dumnezeu este infinit. Dumnezeu nu are final și simpla noastră discuție de o jumătate de oră cu privire la El nici măcar nu se apropie de explicarea esenței persoanei lui Dumnezeu.

Dumnezeu este incomprehensibil. Cred că de aceea punem întrebarea „Cum este Dumnezeu?” mai degrabă decât „Ce este Dumnezeu?” Pentru că a întreba „Ce este Dumnezeu?” ar însemna să intrăm într-o zonă în care este foarte dificil să răspundem, dar dacă spunem „Cum este Dumnezeu?” sunt câteva lucruri pe care le știm și El are acele atribute definite de acele lucruri. Ce ne pune în încurcătură este încercarea de a-L face pe Dumnezeu prea mult asemenea cu ceea ce știm. Ne uităm la dragostea umană și când dragostea lui Dumnezeu nu se comportă precum dragostea umană spunem că Dumnezeu nu mai iubește. Dar acest lucru înseamnă să transformăm dragostea umană într-un absolut, într-un model infinit de dragoste la care Dumnezeu nu Se pliază, însă nu asta este calea. Dumnezeu se aseamănă cu unele lucruri. De aceea Biblia vorbește despre asemănarea Lui sau apariția Lui, iar când Ezechiel vorbește, el spune „El era ca un om”. Cu alte cuvinte, cam așa.

De asemenea, nu putem vorbi despre Dumnezeu, pentru că El este incomprehensibil, altfel decât folosind negația. Asta nu înseamnă că suntem negativi cu privire la Dumnezeu, ci vreau să spun pur și simplu că pentru a-L defini pe Dumnezeu trebuie să spunem cum nu este El. De exemplu, când spunem că Dumnezeu este sfânt, spunem că Dumnezeu nu are – ce? – păcat. Noi trebuie să ne referim la El astfel, pentru că nu vom putea niciodată să înțelegem sfințenia absolută. Singurul lucru pe care îl experimentăm este păcatul. Așadar, sfințenia pentru noi înseamnă a nu păcătui. Înțelegeți la ce mă refer? Nu putem spune „Dumnezeu este nelimitat” fără să înțelegem că asta înseamnă că Dumnezeu nu are nicio limită, pentru că noi înțelegem limitele, așadar noi spunem doar că nu are niciuna. Așadar noi trebuie să adăugam un aspect negativ la tot, pentru că trăim într-o lume a limitelor, o lume a restrângerilor, o lume care este atât de opusă lui Dumnezeu încât noi trebuie să spunem „Dumnezeu se aseamănă cu”, însă nu se aseamănă cu nimic din ceea ce înțelegem. Acum, dacă nu sunteți suficient de confuzi, să nu vă îngrijorați.

Cineva m-a întrebat când am început această scurtă serie, această pauză de la studiul nostru din 1 Corinteni, dacă voi acoperi toate atributele lui Dumnezeu. Am răspuns „Nu. Motivul este pentru că nu le cunosc pe toate”. Mi-a răspuns „Ei bine, nu sunt 11 sau parcă 13 sau câte?” Și i-am spus „Nu”. Aș vrea să îți spun ce cred eu. Cred că Dumnezeu este o ființă infinită și cu siguranță are un număr infinit de atribute. Nu sunt convins că atributele pe care le știu despre Dumnezeu sunt totul despre Dumnezeu. Realizați, de exemplu, doar să vă ofer o ilustrație despre acest lucru, că un atribut al lui Dumnezeu este tot ce este adevărat despre Dumnezeu. Un atribut al lui Dumnezeu este tot ce este adevărat despre caracterul lui Dumnezeu. Nu-mi imaginez că pot să știu tot ceea ce este adevărat despre Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este infinit, atunci este o infinitate de adevăr cu privire la Dumnezeu, sunt o infinitate de atribute, și nu am capacitatea să înțeleg acea infinitate. Nici nu trebuie, eu am nevoie să înțeleg doar unele dintre ele.

Bine, să ne uităm la unele dintre aceste atribute. Data trecută ne-am uitat doar la primul, El este neschimbabil. Ați văzut că acest aspect este negativ? Când ne gândim la faptul că Dumnezeu este același totdeauna, spunem că asta înseamnă că El nu se schimbă, așadar trebuie să folosim negația, pentru că noi înțelegem doar schimbarea. Așadar, spunem că Dumnezeu nu este ca noi. El nu Se schimbă. Maleahi 3:6 „Eu sunt Domnul, nu mă schimb”. Iacov 1:17 „În care nu este nicio umbră de schimbare”. Am văzut că acest atribut este extrem de mângâietor, oferă siguranță și este un refugiu pentru un creștin, dar în același timp, pentru un necredincios, această doctrină este o doctrină înspăimântătoare, o doctrină a judecății, o doctrină despre mânia neschimbată asupra păcatului.

Acum să ne uităm la al doilea atribut și să începem studiul nostru de astăzi. Al doilea atribut al lui Dumnezeu pe care vreau să îl studiem – și avem de-a face cu atributele Sale absolute, acelea care sunt caracteristice naturii Sale; săptămâna viitoare ne vom uita la cele la care au legătură cu noi, precum harul, mila și dragostea. Al doilea atribut este că Dumnezeu este prezent peste tot în toate vremurile. Teologii numesc asta omniprezența lui Dumnezeu. Dumnezeu este prezent peste tot în același timp. Și vă rog să aveți puțină răbdare, pentru că acest lucru poate crea confuzie, dacă nu sunteți atenți. Unele dintre aceste gânduri sunt dincolo de capacitatea noastră de înțelegere și va fi nevoie să fiți puțin mai concentrați decât de obicei. Dumnezeu este peste tot în același timp. Dumnezeu este infinit. Dumnezeu nu are niciun sfârșit. Ființa Lui umple veșnicia nelimitată. Wow. Uimitor! Ieremia 23:24 spune „Nu umplu Eu cerurile și pământul – zice Domnul?” 1 Împărați 8:27 „Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă”. Apoi Solomon a spus „cu atât mai puțin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!”. Așa cum Dumnezeu există veșnic înainte de toate lucrurile și există veșnic după toate lucrurile, El este în toate lucrurile și există fără ele. El este peste tot. Nu are nicio limită. Dumnezeu este infinit. Nu poți găsi sfârșitul lui Dumnezeu. Nu are sfârșit. El nu are limite.

Știți, a fost interesant faptul că din punct de vedere istoric oamenii au încercat să-L limiteze pe Dumnezeu; chiar mulți dintre evreii care erau neinformați, sau cel puțin ignoranți, datorită autoimpunerii ignoranței, ei au încercat să-L facă pe Dumnezeu o ființă limitată. Și mulți dintre evrei au crezut că Dumnezeu de fapt locuia în Templu. Acolo locuia El. Că El era ca zeii falși și de aceea Solomon a spus în 1 Împărați 8:27 că El nu locuia „în această casă”. Aceasta va fi tronul majestății Sale pe pământ, temporar. Acesta va fi simbolul prezenței Sale, dar El nu locuiește aici în esența Lui. Fraților, să vă amintiți că simbolul prezenței lui Dumnezeu nu este niciodată temnița esenței Sale.

Evreii de asemenea de-a lungul istoriei au fost acuzați că se închină Dumnezeului lui Israel, care pur și simplu nu era altcineva decât Dumnezeul munților. Iar Sirienii credeau că ei îl aveau pe dumnezeul văilor. Așadar, evreii Îl aveau pe Dumnezeul munților, iar sirienii îl aveau pe dumnezeul văilor. Sirienii și-au făcut actele religioase în văi, iar evreii întotdeauna fugeau la munți. De fapt, sirienii ziceau „Evreii cred că Dumnezeu este ori în munți, ori deasupra munților, iar ei merg pe vârful dealurilor ca să jertfească pentru ca să fie mai aproape de El, dacă se întâmplă ca El să fie deasupra munților”. Și știți, dacă ne uităm la istoria evreilor, ei au făcut multe lucruri pe munți, nu-i așa? La Horeb, sau Sinai sau muntele Garizim sau Ierusalim, care de fapt este un munte. Iar profeții s-au dus în munți și Isus mergea pe munte să Se roage, Isus S-a dus pe Muntele Măslinilor, iar concluzia unora dintre critici este că Israel s-a închinat pur și simplu dumnezeului munților – și nu dumnezeului văilor, care era un dumnezeu diferit. Ei bine, acest lucru nu este adevărat. Sunt tot atât de multe ocazii în Vechiul Testament în care îi putem găsi închinându-se lui Dumnezeu în văi, poate tot atâtea în care îi găsim închinându-se pe munți.

Alții credeau că Dumnezeu trăia în ceruri și acest lucru Îl făcea limitat și cred – nu știu dacă noi credem sau nu – cred că asta cred într-un fel creștinii, că Dumnezeu este cumva acolo sus. Și știți, când te gândești la Dumnezeu, te gândești la un loc pufos, cu un tron mare și strălucitor, un fel de lucru cețos care șade acolo și ni-L imaginăm pe Dumnezeu departe într-un palat celest – însă El este peste tot. Evreii mai înțelepți au știut mai bine și oamenii și mai înțelepți știu și mai bine. Dumnezeu este peste tot. Acum, asta nu ne creează ceva probleme? Ba da, și aș dori să ofer un răspuns la aceste probleme.

Prima problemă, oamenii spun: „Ei bine, dacă El este peste tot, atunci El este necurat pentru că este spurcat de lucrurile care sunt impure și care-L ating. Dacă Dumnezeu este în lume, atunci El este atins de impuritate”. Aș spune următoarele ca răspuns la asta, Dumnezeu este în toate locurile și în toate. El este în inima păcătosului prin cercetare și prin convingere. El este în iad prin actele Sale de judecată, pentru că El este Cel care are puterea să arunce și sufletul și trupul în iad. Esența Lui este peste tot, dar niciodată nu Se amestecă cu nicio impuritate. Dacă doriți o ilustrație, Dumnezeu este ca razele de soare. Raza de soare poate cădea peste o grămadă de bălegar pe câmp, dar acea grămadă de bălegar niciodată nu-și va lăsa nimic din stricăciunea ei pe acea rază de soare. La fel este și cu Dumnezeu. Dumnezeu este esența a cine este, El este neamestecat cu nimic, și nimic nu-L întinează. El este propriul Său antidot împotriva răului. Ilustrație: Isus a venit în lume, a umblat prin lume, și când Și-a terminat lucrarea spune despre El că „în El nu a fost păcat”. A fost printre oameni, și totuși neîntinat de ei. Și Dumnezeu este cum a fost Isus, la fel ca raza de soare, poate atinge orice fără să fie întinat de asta. Dumnezeu este propriul Său antidot împotriva răului.

Acum, alți oameni spun: „Ei bine, o altă întrebare cu privire la omniprezența lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu este prezent în orice loc tot timpul, cum de spune Biblia că este aproape de unii și departe de alții?” Și știți, chiar așa spune. De fapt spune în Isaia 55:6 că este aproape de cei necredincioși, și în altă parte în Vechiul Testament spune despre Israel, că este departe de ei. Așadar, cum poate fi Dumnezeu aproape și departe? Ei bine, când ne gândim la Dumnezeu trebuie să ne gândim în următorii termeni: esență și relație. În esența Lui El este peste tot, dar relațional este în special în anumite locuri. Cu alte cuvinte, în principal, prezența lui Dumnezeu este în esență. Însă doar în cei duhovnicești El este prezent relațional, și poți ilustra asta foarte simplu. Toți suntem aici în această dimineață; eu sunt aici și esența mea străbate acest loc. Vocea mea se rezonează lovindu-se de pereți. Cumva prezența mea domină situația și suntem toți aici. Sunt aici în esență. Aveți o reprezentare a lui John MacArthur în această dimineață.

Relațional sunt legat cu adevărat de trei sau patru persoane care stau pe primul rând – soția mea și fiii mei, și de restul familiei mele și de câțiva dintre voi care sunteți rude sau prieteni foarte, foarte apropiați ai familiei noastre. Relațional, sunt ceva pentru cineva; în esență, sunt ceva pentru toți. Din punct de vedere al esenței Dumnezeu este peste tot; din punct de vedere al relației, El locuiește în inimile copiilor Săi. Nu ne spune chiar Noul Testament lucrul acesta? Nu așa aflăm că atunci când devenim creștini, Cristos locuiește în noi? Nu așa spune Efeseni 3 că Dumnezeu „ne umple cu plinătatea Lui”? Efeseni 5 „Duhul ne umple cu plinătatea Lui?” „Cristos în voi, nădejdea slavei?” Coloseni. Când vine Dumnezeu să locuiască în noi relațional, acest lucru este diferit de faptul că este în noi în esența Sa. Însă credeți-mă, prieteni, El trebuie să fie prezent întâi în esență ca să poată fi prezent relațional, pentru că trebuie să facă o lucrare de convingere și o lucrare de mântuire. Așadar Dumnezeu este peste tot, peste tot – în același timp. El nu trebuie să meargă nicăieri, El este peste tot.

„Ei bine”, poate spui, „ce înseamnă în Geneza 11 când spune că S-a coborât din ceruri ca să vadă ce se întâmplă în cetate?” Oh, înseamnă pur și simplu că a acordat imediat atenție din perspectiva cetății. Dumnezeu nu trebuia să vină de undeva, Dumnezeu este peste tot. El este peste tot din punct de vedere al esenței; El trăiește în viețile copiilor Săi în termenii relației. Și încă un gând, în Vechiul Testament spune că Dumnezeu locuia între aripile heruvimilor de pe chivotul legământului, sau locuia în Templu, și altele. Ce însemna aceasta? Pur și simplu, ca în cazul lui Solomon, acela era locul în care Dumnezeu Și-a stabilit tronul majestății Sale în mod simbolic. Ca să reprezinte un Dumnezeu maiestuos, El a rânduit un templu.

Astăzi scaunul de domnie al lui Dumnezeu este reprezentat de biserică, de viețile credincioșilor. În Împărăție, scaunul de domnie al lui Dumnezeu va fi reprezentat de tronul de la Ierusalim, unde va domni Cristos. În ceruri, va fi reprezentat de scaunul de domnie care este descris în Apocalipsa 4 și 5. Acesta este pur și simplu un simbol, așa cum am spus mai devreme, simbolul prezenței Sale nu este niciodată temnița esenței Sale. El este peste tot. Acum, fraților, când ne gândim la Dumnezeu ca fiind peste tot, acest gând este un gând amețitor, amețitor. Și El nu Se amestecă cu nimic. Nimic nu Îl corupe. Nimic nu-L poate atinge în niciun fel ca să-I schimbe caracterul. Dumnezeu a făcut creația Sa. Dumnezeu Se implică în creația Sa, fără să fie deloc afectat de ea.

Acum, ce fel de doctrină devine asta când o aplicăm practic? Să ne uităm, întâi de toate, la creștin. Ce înseamnă pentru mine, creștin fiind, să știu că Dumnezeu este totdeauna prezent în viața mea? Întotdeauna acolo – esențial; și în particular pentru mine, relațional? În primul rând, înseamnă mângâiere. Când mă opresc și mă gândesc că Dumnezeu este totdeauna acolo, acest lucru este foarte mângâietor. Nu contează prin ce trec, Dumnezeu este acolo. Și nu contează dacă realizez că El este acolo, El oricum este prezent acolo. Și știu că sunt momente în viața noastră când strigăm și spunem „Doamne, unde ești? Parcă ești așa de departe.” El nu este mai departe decât a fost. El este acolo. El a spus în Evrei 13 „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Dacă Dumnezeu a spus asta, atunci la acest lucru S-a referit, pentru că El nu poate să mintă. Dumnezeu nu ne părăsește niciodată.

În Filipeni 4:5 și 6, la finalul versetului 5 spune „Domnul este aproape, nu vă îngrijorați” – de ce? – „de nimic”. Nu vă îngrijorați, El este acolo. La asta se referă. Nu vorbește despre a doua venire, ci vorbește despre Cristos care este prezent acolo, Dumnezeu este acolo, Domnul este acolo. Este acolo tot timpul. Realizați acest lucru! Acesta este atributul Său. Acesta este caracterul Său. Poate un creștin să fie despărțit de Dumnezeu? Nu. Nimeni din univers nu ne poate despărți de Dumnezeu în mod esențial, iar un credincios nu poate fi separat de Dumnezeu în mod relațional. El este totdeauna acolo. Enoh, de exemplu, a fost în prezența lui Dumnezeu, și într-o zi, a plecat umblând cu Domnul. Și au continuat umblarea. A mers direct în cer. O părtășie neîntreruptă – este un simbol al credinciosului. Dumnezeu este la fel de mult cu noi acum, cât va fi în veșnicie. El locuiește în noi. Asta este mângâierea.

În al doilea rând – și acesta este un măreț adevăr – aspectul practic al omniprezenței lui Dumnezeu este susținere, nu doar mângâiere, ci și susținere. Știți, când Dumnezeu l-a chemat pe Moise să fie profetul pe care El l-a vrut să fie, și să meargă și să proclame mesajul Său și să-l scoată pe Israel din robie, Moise I-a spus lui Dumnezeu în Exod 4: „Dar eu am o problemă de vorbire, sunt gângav”. Vă amintiți relatarea. Și Dumnezeu i-a spus atât: „Eu voi fi cu gura ta”. Nu este acest lucru uimitor? Ce aspect practic al prezenței lui Dumnezeu! „Eu voi fi cu gura ta”. Ca să spui că Dumnezeu este prezent, nu înseamnă doar că ne asistă și de fiecare dată când greșim, ne pedepsește. Nu. Ci înseamnă că El este acolo ca să ne susțină în slujirea noastră. Ascultați asta, toți cunoaștem Matei 28 unde spune: „Și iată, Eu sunt cu voi”. Știți la ce S-a referit? Ascultați: „Mergeți în toată lumea, predicați Evanghelia, faceți ucenici, botezați-i, și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. Nu se referă în această secțiune la mângâiere, ci la susținere în slujire.

Oamenii spun „Ei bine, nu știu dacă pot să mărturisesc altora, nu știu dacă am putere să mărturisesc altora”. Și doresc ca pastorul să facă acest lucru. Știți cum e. „Frate, veniți să vorbiți cu el?” Știți, pentru mine este dificil să fac asta. De obicei nu mă ascultă. Howard Hendricks spunea „Diferența dintre mine și tine este că eu sunt un vânzător plătit și tu ești un client mulțumit”. Știți, sunt plătit ca să fiu bun, tu ești bun pur și simplu. Vedeți, aceleași resurse pe care le am eu, le ai și tu. Puterea lui Dumnezeu este acolo. „Eu voi fi cu gura ta” – du-te, predică, fă ucenici, botează şi Eu voi fi cu tine. Acest lucru nu este mângâiere, prieteni, ci susținere – asta este slujire. Ascultați, doctrina despre omniprezența lui Dumnezeu este extrem de importantă pentru credincios într-un sens practic.

În al treilea rând, aceasta este un scut împotriva ispitei – un scut împotriva ispitei. Știți, ori de câte ori Satan vrea să vină la mine, el trebuie să treacă pe la Dumnezeu. În 1 Corinteni 10:13 spune „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.” Ce vrea spună este că Dumnezeu spune „Nu va veni peste voi nimic față de care să nu primiți putere să vă puteți împotrivi”. Și, oameni buni, acest lucru este diferit pentru fiecare credincios, pentru că fiecare credincios are un nivel diferit de maturitate, iar ispitele diferite vor avea rezultate diferite. Ceea ce-l face pe cineva să se prăbușească, s-ar putea ca tu să fii capabil să depășești. Dar la fiecare nivel individual, Dumnezeu este acolo ca să îl apere pe credincios împotriva lucrurilor cărora nu le poate face față. Ce promisiune uimitoare! Dumnezeu este prezent ca să ne apere împotriva ispitei.

În al patrulea rând, dintr-un punct de vedere practic doctrina omniprezenței este o motivație la sfințenie. Când știm că Dumnezeu este prezent totdeauna, tot ceea ce facem, facem în prezența Sa. Când tu păcătuiești, fie că este un păcat la nivelul gândului, sau la nivelul vorbirii sau la nivelul faptei, este înfăptuit în prezența lui Dumnezeu. Știți, celor mai mulți dintre noi le place să păcătuiască mai degrabă când nu este nimeni care să îi vadă. S-ar putea să nu ne pese atât de mult de anumiți oameni din viața noastră sau de cei din familie care știu că avem aceste probleme, dar în afară de asta – de exemplu, în călătoriile mele prin lume am întâlnit o mulțime de creștini pe care i-am surprins tocmai în momentul unui fapt de care s-au rușinat foarte tare. Și, oh, ce reacții rapide au avut; oho. Eh, nu au fost suficient de rapide, dar au fost rapide. „Ah, John, ei bine” – știi? Acest lucru mi se întâmplă foarte des. Ei bine, vă rog să vă imaginați – nu e mare lucru dacă prind pe cineva care a făcut ceva, nu asta este ideea. Știți, cine sunt eu să fac o diferență? Însă realizați asta, ori de câte ori păcătuiți, e ca și cum v-ați fi înălțat în nori, ați fi mers la tronul de slavă al lui Dumnezeu, și v-aţi fi săvârșit păcatul acolo. Vedeți, faci ceea ce faci în prezența lui Dumnezeu. Un gând foarte serios.

Integritatea vieții lui David, când în cele din urmă a fost restaurată, s-a bazat pe afirmația: „Toate căile mele sunt înaintea Lui. Nu pot face asta. El este prezent.” Vedeți. Iov – care a fost baza integrității sale? Iov 31:4 „N-a cunoscut Dumnezeu căile mele?” Dumnezeu le vede pe toate. Integritatea mea se bazează pe faptul că tot ce fac este sub ochii Lui. La aceasta se referă cartea Proverbe când spune „Recunoaște-L în toate căile tale”. Cu alte cuvinte, în tot ceea ce faci, să realizezi că este acolo și acest lucru va îndrepta direcția căilor tale. Vedeți, să trăiești viața creștină înseamnă pur și simplu asta: să îmi ordonez viața ca și cum ar fi trăită în prezența lui Dumnezeu, pentru că aşa este. Știți, ceea ce nu am face în prezența unui om rău și ceea ce nu am face în prezența unui om duhovnicesc, sunt doar preliminarii. De fapt, nu ar trebui să facem nimic din ceea ce nu am face înaintea tronului din cer în prezența lui Dumnezeu. Pentru credincioși, așadar, doctrina omniprezenței este extrem de importantă. Acum, ce reprezintă pentru un necredincios? Cum se relaționează el la asta? Pentru un necredincios este de asemenea important de înțeles că Dumnezeu este peste tot. În Psalmul 21:8 spune „Mâna ta va ajunge pe toți vrăjmașii tăi”. Nu există scăpare. Un om care este rău nu are niciun loc de scăpare. Nu există ascunzătoare. Nu există nicio ieșire. Nu există niciun loc pentru el ca să se retragă.

Amos capitolul 9 ne oferă o înțelegere a acestui lucru, la fel și Obadia, care este următoarea carte, aș dori doar să vă citesc Amos 9:2 „De ar pătrunde chiar până în locuința morților, şi de acolo îi va smulge mâna Mea”. Acesta este mormântul. „De s-ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî. De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci șarpelui să-i muște. De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, şi acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.” Dumnezeu spune: indiferent unde se vor duce, îi voi găsi. În Obadia versetul 4 spune „Dar chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo”. Nu există loc unde să te ascunzi. Un om păcătos trebuie să realizeze că indiferent cât va încerca, indiferent cât de mult aleargă, poate să decidă că nu are nevoie să meargă la biserică, să nu citească Biblia, să evite orice discuție religioasă, el vrea să-L scoată pe Dumnezeu din mintea lui, poate să nu se gândească la Dumnezeu, dar Dumnezeu Își are gândurile îndreptate asupra lui.

Iov 26 „Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor; înaintea Lui locuința morților este goală, adâncul n-are acoperiș.” Dumnezeu descoperă totul prin prezența Sa peste tot. Mai departe, în Iov 34, versetul 21, spune: „Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia. Nu este nici întuneric, nicio umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.” Nu există loc de scăpare. Proverbe 15:11 „Adâncul și locuința morților sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor?” Dacă Dumnezeu poate vedea totul în univers, cu cât mai mult poate vedea inimile oamenilor? În Psalmul 139 David spune: „Unde mă voi duce? Dacă aș zbura, și m-aș duce în cel mai îndepărtat loc, Tu ești acolo”. Și apoi spune „Dacă aș lua aripile zorilor” – cu alte cuvinte – dacă aș călători pe o rază de soare, cu 300000 km/s, viteza luminii de la soare până la pământ care durează 8 minute, nu am scăpare.

Hoțul fură deoarece crede că nu-l vede nimeni. Curvarul se destrăbălează deoarece crede că nu-l vede nimeni. Mincinosul minte deoarece crede că nimeni nu va afla. Dumnezeu știe. Doar pentru că Dumnezeu este invizibil nu înseamnă că nu este prezent. Dumnezeu nu doarme, nici nu dormitează. În Evrei capitolul 4 la versetul 13 este o afirmație foarte puternică „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.” Totul este văzut de Dumnezeu. Isaia 65:12 Dumnezeu spune „Ai făcut răul înaintea ochilor Mei”. Proverbe 15:3 „Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.” Dumnezeu cunoaște totul. El este peste tot. Dumnezeu este neschimbat și Dumnezeu este peste tot.

În al treilea rând, Dumnezeu este atotputernic. Acest concept este uimitor. Dumnezeul nostru este atotputernic. Acum, ce înseamnă asta? Asta înseamnă că trebuie să folosim o negație – nu este niciun lucru pe care El să nu poată să-l facă. El nu are nicio limită a puterii Sale. Iov 9:19 spune „Dacă Eu vorbesc despre putere, iată, Tu ești puternic”. Dumnezeu este numit El Shaddai, El este numele lui Dumnezeu, Shaddai înseamnă atotputernic, Dumnezeul atotputernic. În Apocalipsa 19:6 spune „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească.” El este atotputernic. El este puternic. Psalmistul spune că puterea Îi aparține Domnului”. Acum, când spunem că Dumnezeu este puternic, la ce ne referim – rămâneți la această idee – Dumnezeu nu are limite ale puterii Sale. El poate să facă totul – totul. Și ascultați asta: El poate să facă orice la fel de ușor cum face orice altceva. Ați înțeles? Nu este mai dificil pentru Dumnezeu să creeze un univers decât să creeze un fluture – cu nimic mai dificil. El poate să facă totul și poate face totul la fel de ușor cum poate face orice altceva. Poate spui „De unde ai scos asta?” Pentru că El nu depune niciun efort să facă ceva. Poate spui „Dumnezeu nu depune niciun efort?” Absolut niciun efort.

Vă voi da o ilustrație. Mă trezesc duminica dimineața și realizez că voi consuma o mulțime de energie, agitându-mă aici sus, dând din mâini, vorbind tare către toată lumea aproape trei ore. Aceste lucruri presupun un mare consum de energie, mai multă energie decât credeți. Mintea ta aleargă cu foarte mare viteză și tu consumi multă energie. Așadar, dimineața îmi beau energizantul și îmi iau vitaminele și mă încarc. După cele trei ore, merg acasă ofilit. Și îi spun soției „Soție” – nu ar trebui să spun așa, dar o spun – „Patricia, am nevoie să mănânc ceva”. Trebuie să mă încarc cu forțe proaspete. De ce? Pentru că toată energia pe care am avut-o s-a epuizat și trebuie să mă încarc cu forțe proaspete. Dumnezeu nu are nevoie să se încarce cu forțe proaspete. Unde ar merge să le primească? El deja este peste tot. Nu există nimic în afara lui Dumnezeu.

Acum, Isaia 40:28 spune „Domnul nu obosește”. Nu are loc nicio risipă de energie. Așadar Domnul poate să facă orice, și poate să facă orice la fel de bine și la fel de ușor cum poate să facă orice altceva, și în al treilea rând, El poate să facă tot ce vrea. Ați știut acest lucru? El nu numai că are putere, dar are și autoritate, nu doar să facă orice, ci să facă tot ce vrea. Vedeți, pentru o astfel de putere există autoritatea de a o folosi. Rețineți asta – puterea lui Dumnezeu, autoritatea lui Dumnezeu și voința lui Dumnezeu sunt toate egale în natura Sa. Dumnezeu poate să facă orice. El poate să facă orice prin puterea Sa și pentru că are dreptul, și El va face tot ce vrea prin puterea Sa și pentru că are dreptul, și El va face lucruri care sunt doar în acord cu Sine Însuși. De aceea, de exemplu, El nu poate să mintă. El nu poate tolera păcatul. El nu poate prețui un păcătos care nu se pocăiește. El nu poate pedepsi un nevinovat. El nu poate face nimic care să fie contra esenței Sale, pentru că voința Sa este întotdeauna în acord cu esența Sa – cu cine este El. Dar Dumnezeu poate să facă tot ce vrea. Psalmul 115:3 spune „Domnul nostru este în ceruri, El face tot ce vrea”.

Oamenii întreabă uneori: „De ce a făcut Dumnezeu asta?” Și adesea le răspund „Pentru că aşa a vrut”. Și oamenii spun „Bine, dar acest răspuns nu este satisfăcător”. Asta pentru că nu Îl înțelegi pe Dumnezeu. Dumnezeu poate să facă tot ce vrea. Și în Romani capitolul 9, argumentul pe care îl aduce Pavel acolo cu privire la alegere și despre faptul că oamenii au fost aleși pentru mântuire și altele, despre faraon, comparația dintre Esau și Iacov, și toate astea, începi să Îl iei la rost „Doamne, de ce ai făcut așa?” Pavel răspunde „Cine te crezi, va întreba lutul pe olar: De ce m-ai făcut așa?” Acesta este dreptul olarului. Nu Îl lua la întrebări pe Dumnezeu. Dumnezeu poate să facă orice, și poate să facă orice la fel de ușor cum poate să facă orice altceva, și poate să facă orice vrea. Dar El face numai ceea ce este în acord cu natura Sa și El niciodată nu va face ceva contrar naturii Sale, niciodată. El nu poate să mintă – El nu poate iubi păcatul – El nu poate să-Și încalce cuvântul – El nu poate să uite ce a făcut. Și voia Lui este singura care este vrednică de persoana Lui.

Dumnezeu este atotputernic. Acum, înțelegeți, când începi să vezi puterea lui Dumnezeu, sunt patru domenii în care se poate vedea cel mai clar. Primul este creația. Acum, Biblia ne spune că El a vorbit și s-a făcut. Psalmul 33:6 – a vorbit și s-a făcut. A poruncit și au fost create. Știți, când începi să te gândești la puterea care există în universul creat – acum am descoperit că putem să spargem atomul și să facem un mare dezastru, știți, o mare explozie. Ei bine, dacă am putea să producem o reacție în lanț care să înghită întregul univers, nu ne-am apropia câtuși de puțin de puterea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este mai măreț decât orice a creat. Și știți ce mai este uimitor? Le-a creat fără să aibă nevoie de sfatul cuiva. Nimeni nu L-a ajutat. Te-ai gândit că l-ar fi creat pe om la început, doar ca să primească un sfat – ha-ha – pentru că totdeauna suntem dornici să Îi dăm un sfat. Dar în Isaia 44:24 spune, îmi place foarte mult – „Eu singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pământul”. El le-a vrut și ele au venit în existență într-o clipă, atunci când le-a vrut. De fapt, în Romani 4:17 spune „cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi”. Când le cheamă, ele sunt create. Puterea Lui este văzută în creație.

Cred, de asemenea, că puterea Lui este văzută și în păstrarea creației. Știți, când El a făcut lumea, Biblia spune că „ține toate lucrurile prin cuvântul puterii Lui”. Poate cineva spune „Ei bine, știi, spui că Dumnezeu nu obosește niciodată; cum de S-a odihnit a șaptea zi?” El nu S-a odihnit. Deloc. Dacă Dumnezeu S-ar fi odihnit a șaptea zi, știți ce s-ar fi întâmplat cu toate lucrurile pe care le-a creat în primele șase zile? S-ar fi dezintegrat. Dar tu întrebi „Bine, dar la ce se referă?” Ne-a dat o rânduială. Noi obosim, El nu obosește niciodată. A stabilit o rânduială pentru om. Omul are nevoie de odihnă și de refacere. Dumnezeu era la fel de activ, pentru că energia Sa continuă să se reverse, în a șaptea zi la fel cum a fost în celelalte șase zile – susținând tot ce a creat. Evrei 1:3 „El ține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale”.

Cred, de asemenea, că puterea lui Dumnezeu este văzută și în răscumpărare. Știți, și poate că puterea lui Dumnezeu în răscumpărare este mai mare decât în creație, pentru la creație nu a existat nicio opoziție, nu era niciun diavol de învins, nu era moartea care să fie biruită, niciun păcat care să fie iertat, să fie dezrădăcinat, niciun iad care să fie închis, nicio moarte pe cruce care să fie suferită. Așa a fost la creație, dar în răscumpărare toată această zbatere, marea prezentare a puterii de pe cruce când Cristos murea și răscumpăra omenirea pentru Sine, și ceea ce face să fie și mai uimitor este faptul că Dumnezeu a chemat la Sine o mulțime de nimeni, și i-a pus alături de măreție, nu-i așa? Citiți 1 Corinteni 1 și 2 Dumnezeu a luat „nu pe cei puternici, nici mulți de neam ales”, cei mai obișnuiți oameni și i-a pus împotriva lumii, apoi când ajungi să citești în primele capitole din Fapte, vezi că ei au răsturnat lumea. Aceasta este puterea lui Dumnezeu, puterea de răscumpărare a lui Dumnezeu.

În al patrulea rând, cred că puterea lui Dumnezeu este vizibilă și în abilitatea Lui de a-i învia pe cei morți. Realizați faptul că Dumnezeu are atât de multă putere că poate să învieze din morți, la sfârșitul zilelor, fiecare făptură umană care a trăit vreodată, atât pe cei neprihăniți cât și pe păcătoși? Poate spui „Bine, știu că cei credincioși vor fi înviați, dar lucrul acesta este valabil cu privire la păcătoși?” Bine – Ioan 5:28, citiți acolo, este învierea pentru viață și învierea pentru condamnare. Citiți Apocalipsa capitolul 20, unde veți vedea marele tron alb de judecată, unde vor fi aduși înaintea Lui toți cei neevlavioși. Toți vor fi acolo. Ei sunt înviați din mormintele lor și din mările care-i țin. O putere de înviere uimitoare. Ce putere! Acesta este Dumnezeul nostru – atotputernic.

Poate că spui: „Ce înseamnă asta, John?” Să trecem la partea practică și apoi vom concluziona. Dumnezeu este atotputernic, dar ce înseamnă asta pentru un creștin? Primul lucru, asta este baza închinării noastre. Aspectul practic al acestei doctrine se găsește în afirmația simplă din 2 Împărați, capitolul 17, versetul 36. Ascultați ce spune „Ci să vă temeți de Domnul, care v-a scos din ţara Egiptului cu o mare putere şi cu brațul întins; înaintea Lui să vă închinați.” Noi trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu datorită puterii Sale. Puterea Lui este o bază pentru închinare. Ne adunăm și Îl slăvim pe Dumnezeu datorită puterii Sale mărețe – nimeni nu este ca El. În al doilea rând, pentru un creștin puterea lui Dumnezeu nu este doar o bază pentru închinare, ci și o bază pentru încrederea zilnică, credința zilnică. Știți, mă întorc la lucrul față de care mă simt atât de nepotrivit și nu pot să fac nimic, și apoi merg la Filipeni 4:13 care spune „Pot totul în Cristos care mă întărește”, care îmi dă putere. Datorită puterii Sale, noi umblăm zi de zi plini de încredere. Efeseni 3:19 spune „suntem plini de plinătatea lui Dumnezeu” și apoi zice în versetul 20: „Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. Puterea lui Dumnezeu devine baza pentru viețile noastre zilnice.

Apoi de asemenea este baza pentru speranța noastră în înviere. Creștin fiind, aștept învierea din morți. Mă gândesc că dacă nu voi trece prin răpire, am șanse mari să mor înainte – 100% garantat, voi muri. Și apoi sper de asemenea că voi fi înviat. Bine, atunci care este încrederea mea? Știți, mă duc la o înmormântare și nu se vede o prea mare speranță. Ei aduc acolo un trup, îi scot sângele afară, îi pompează acel fluid de îmbălsămare și el stă întins, iar ei îl pregătesc și îl pun în sicriu. Știți, poți să îi spui groparului „Știi, într-o zi va ieși din mormânt”. Se va uita la tine cu privirea aceea „Oh, tu nu știi ce știu eu, prietene. Lucrul acela de acolo nu are cum să se mai miște vreodată”. Este lipsit de speranță. Iată acolo se află sicriul deschis, mortul este acolo, totul este sumbru, îl pun în groapă, îl acoperă cu pământ și asta este. Și unii creștini stau lângă mormânt și spun „Într-o zi acest frate drag se va ridica din mormânt”. Parcă îi și auzi pe unii care chicotesc în spate. „De unde știi tu asta? Cine poate să îl mai ridice?” Mergi la 1 Corinteni capitolul 15 și știi, încrederea mea în înviere este bazată pe puterea lui Dumnezeu. „Cristos a înviat din morți, pârga celor adormiți”. În versetul 52 spune „într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, şi noi vom fi schimbați.” Cum așa? Dumnezeu este cel care ne dă biruință. Puterea lui Dumnezeu este baza închinării noastre, baza puterii noastre zilnice, baza speranței noastre în înviere pentru viitor.

În plus, este baza mângâierii noastre. Și ori de câte ori mă îngrijorez cu privire la problemele mele, îmi aduc aminte de Dumnezeu și realizez că nimic din ceea ce mi se întâmplă nu este prea greu de rezolvat pentru El. Psalmul 121: „Îmi ridic ochii spre munți, de unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul.” Următoarea afirmație este cheia pentru tot „Cel care a făcut cerul și pământul”. Acum, dacă a fost în stare să creeze așa ceva, cu siguranță că poate să Se îngrijească și de mine. Încredere – mângâiere. Doctrina puterii lui Dumnezeu este baza închinării, baza încrederii zilnice, baza speranței în înviere, baza mângâierii – următoarea este baza biruinței noastre. În Efeseni capitolul 6 spune „Fiți tari în Domnul și în puterea tăriei Lui”. Dacă urmează să lupți cu vrăjmașul, va trebui să ai puterea Lui ca să faci asta. Când vine vrăjmașul și tu ești pe fază, nu lupți cu vrăjmașul, tu mergi la comandant și luptă el pentru tine. Baza biruinței este faptul că El este puternic. „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume” și despre acela am vorbit duminica trecută seara, nu-i așa? Satan, o ființă uimitoare, care este foarte, foarte puternic, dar știți ceva? El este sub picioarele mele, acolo unde îi este locul, acolo unde l-a așezat Dumnezeu. Biruința este a mea în Cristos – o putere uimitoare este disponibilă pentru mine.

În continuare, pentru creștin, doctrina puterii lui Dumnezeu este baza siguranței. Știți, eu sunt mântuit și oamenii adesea mă întreabă dacă voi rămâne mântuit, și totdeauna le răspund afirmativ. Iar ei spun: „De ce crezi aceasta?” iar eu răspund: „Pentru că Dumnezeu este suficient de puternic ca să mă țină. Și singura persoană care ar putea să mă smulgă din mâna lui Dumnezeu ar fi cineva mai puternic decât El – și o astfel de persoană nu există”. Ioan 10, versetul 28, citim „Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” De ce? „Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Nu există o ființă mai puternică decât Dumnezeu și când Dumnezeu ține ceva, nu ai putea să-l iei de la EL. În Romani capitolul 8 găsim același lucru „Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Cristos?” Și numește ulterior toate lucrurile: domniile, îngerii și toate lucrurile posibile – nu, nu – nimic. Dumnezeu este atotputernic. Baza siguranței mele este puterea, puterea absolută a lui Dumnezeu. În 2 Timotei 1:12, iată ce spune Pavel „Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e rușine, căci știu în cine am crezut. Şi sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea.” Încrederea a venit, vedeți, prin cunoașterea lui Dumnezeu, Cel care este atotputernic.

Să mergem mai departe, în ultimul rând, din punctul de vedere al unui creștin, doctrina omnipotenței este baza smereniei. Este destul de ușor să fii mândru când nu te gândești la Dumnezeu, dacă te gândești doar la tine. Când începi să te gândești la Dumnezeu, realizezi că tu ești nimic. În 1 Petru 5:6 spune așa „Smeriți-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu. Smeriți-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu”. Care este rezultatul? „Pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.” De ce să mă smeresc? Pentru că realizez măreția și puterea lui Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu este baza pentru smerenia mea, realizez că sunt nimic – sunt nimic – nu pot să fac nimic – nu pot să fac nimic separat de El. Smerenia. Astfel, această doctrină a omnipotenței este extrem de practică. Dar cum rămâne cu cel necredincios? Ce efect are asupra cuiva care nu este creștin să știe că Dumnezeu este atotputernic? Ei bine, sincer, un efect foarte dramatic.

1 Corinteni 10, Pavel scrie acolo corintenilor, el le spune în versetul 22 din 1 Corinteni 10 „vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie?” Vreți să Îl faceți pe Dumnezeu gelos? Pentru că dacă Îl faceți, ar fi bine să vă gândiți la următoarea întrebare „Suntem noi mai tari decât El?” Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu este gelos și El devine gelos când nu te închini Lui, ar fi bine să fii mai tare decât El, pentru că Se va lupta cu tine. Ce rost au aceste cuvinte pentru o persoană păcătoasă? Când nu I te închini lui Dumnezeu, Dumnezeu devine gelos. Și când Dumnezeu devine gelos, Dumnezeu Se luptă împotriva celor pe care este gelos. Și când El luptă cu cineva, El va câștiga, pentru că este omnipotent. Este un lucru tragic să realizezi că oamenii din această lume care nu-L cunosc pe Dumnezeu, care nu se închină lui Dumnezeu, care nu-L iubesc pe Cristos, vor fi atacați, în cele din urmă prin judecată, de Dumnezeu care este omnipotent. Și dacă ei nu sunt mai puternici decât Dumnezeu, atunci ei nu au nicio apărare, și credeți-mă, nu ai nicio apărare, pentru că niciun om nu este mai tare decât Dumnezeu, care l-a făcut. În Iov capitolul 9, versetul 4 spune „A Lui este înțelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?” Nimeni, nimeni. Capitolul 10, versetul 7 „când știi bine că nu sunt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?” Iov spune „Acest lucru mi se întâmplă. Nu-l înțeleg, dar știu că nu este nimeni care să se pună cu Tine. Nimeni nu mă poate salva.”

Când Dumnezeu apucă o viață, nu există nicio altă forță umană de salvare. Singura persoană din univers care ne poate salva din mâna unui Dumnezeu mânios este Însuși Isus Cristos, care este Dumnezeu. În 2 Tesaloniceni 1:7 spune „şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui”. Pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu ascultă de Evanghelie, Dumnezeu Își va desfășura puterea Sa de judecată; un lucru îngrozitor. Nici nu e de mirare ce spune scriitorul către Evrei în capitolul 10 „grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu”.

De ce vă spunem aceste lucruri despre Dumnezeu? Vă spunem aceste lucruri despre Dumnezeu pentru că aceasta este natura lui Dumnezeu și asta ne-a descoperit El. Vrem să credeți în Dumnezeu și vrem să credeți în Dumnezeul care este adevăratul Dumnezeu. Aș dori să spun următoarele în concluzie. Ați observat că aceleași adevăruri despre Dumnezeu în fiecare dintre cazuri au două rezultate diferite? Să cunoști faptul că Dumnezeu nu se schimbă, că este peste tot, atotputernic, pentru un creștin este o fericire, așa-i? Bucurie. Dar pentru un necreștin, același lucru înseamnă frică. Vedeți, problema nu este caracterul lui Dumnezeu, fraților, caracterul lui Dumnezeu este stabilit, problema sunteți voi. Un om care se lovește de Dumnezeu, care încearcă în mod continuu să trăiască cum vrea el să trăiască, indiferent de cum este Dumnezeu, este un nebun. Dumnezeu este Cel ce este. Dumnezeu face ce vrea să facă. Și tu va trebui să te conformezi acestui adevăr.

Acum, săptămâna viitoare ne vom uita mai mult la harul lui Dumnezeu și la iertarea care trece peste toate acele lucruri teribile pe care le-am făcut și ne acceptă atunci când venim la Cristos. Cheia pentru această dimineață, și spun doar asta în concluzie, acesta este Dumnezeu, acesta este Dumnezeu Cel care îți cere să I te închini. Și vă invităm cu dragoste să faceți asta. Cea mai mare încântare pe care o putem simți este să vedem pe cineva care ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu. Asta este și dorința Lui. El te invită să vii la El în termenii Lui. Prin credința în Isus Cristos, te relaționezi corect față de El, când accepți jertfa lui Cristos, Dumnezeu te acceptă pe tine. Și în loc ca adevărurile despre Dumnezeu să fie înfricoșătoare ele devin o încântare. Să ne rugăm.

Tată, Îți mulțumesc în această dimineață pentru Cuvântul Tău, pentru adevărurile sale, pentru puterea sa în viețile noastre; ne rugăm ca să aduci aceste adevăruri în viețile celor care au nevoie disperată de Tine, a căror inimă a fost topită și încălzită de Duhul Sfânt. Binecuvântează cursurile care vor urma, Tată, chiar pe cele care încheie acum, și această zi, și pe acești oameni, fiecare, fiecare viață prețioasă. Îți mulțumim. Ne dedicăm Ție și Cuvântului Tău, pentru ca cele două să aducă roadă, în numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT