Cea mai înaltă preocupare în viață este să Îl cunoști pe Dumnezeu și tot ceea ce a revelat El despre Sine. Proverbe 9:10 spune: „Începutul înțelepciunii este frica de Domnul; și știința sfinților, este priceperea”. Adică un om nici măcar nu începe să fie înțelept până nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, și un om nu va dobândi niciodată vreun fel de pricepere, până când nu va avea știința sfinților. Să Îl cunoști pe Dumnezeu este cea mai înaltă preocupare în viață. În Ioan 17, cu versetul 3, Domnul nostru rostește rugăciunea de Mare Preot și afirmă că a venit să dea viață veșnică, iar această viață este „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat”. Cunoașterea lui Dumnezeu este cea mai înaltă preocupare în viața unui om; pentru aceasta a venit Isus în lume, ca noi să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Acesta este un sinonim pentru viața veșnică. Oamenii întreabă adesea ce este viața veșnică; este pur și simplu să-L cunoști pe Dumnezeu – să Îl cunoști îndeaproape – să împărtășești natura și viața Lui.

Cel mai înțelept om care a trăit a avut parte de o bună sfătuire din partea unui om, care uneori a dat dovadă de puțină înțelepciune; acesta a fost David, cel care l-a învățat pe Solomon. Uneori ceea ce a spus David a fost foarte înțelept. În 1 Cronici 28:9 David i-a spus fiului său: „Și tu, Solomon fiule, cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău, și slujește-I cu toată inima și cu un suflet binevoitor;” – bun sfat. Solomon, să-L cunoști pe Dumnezeu. Iar când Îl vei cunoaște, să-L slujești, de bună voie, cu o inimă curată, „căci Domnul cercetează toate inimile și pătrunde toate închipuirile și toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda și El pe vecie”.

Petru a spus: „creșteți în harul și în cunoștința Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos”. În 2 Tesaloniceni 1:8 spune că Domnul va veni „într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu”. A-L cunoaște pe Dumnezeu este esența existenței. A-L cunoaște pe Dumnezeu este cea mai înaltă preocupare în viață. Să-L cunoști pe Dumnezeu este totul, și apoi, să cunoști tot ceea ce este descoperit despre El pe paginile acestei Cărți. Nu doar faptul de a-L cunoaște pe Dumnezeu este cea mai înaltă preocupare în viață, dar a-L cunoaște pe Dumnezeu este cel mai înalt scop în viață. Nu doar că El vrea ca noi să Îl cunoaștem, ci Își și împlinește partea Lui. Dumnezeu dorește ca noi să Îl cunoaștem. Biblia este așa de explicită în acest sens. În Osea capitolul 6, într-un alt context, Dumnezeu prin profet mustră pe Israel pentru fățărnicie – desfășurau tot sistemul de jertfe cu o inimă care era înstrăinată total de Dumnezeu – și le spune în Osea 6:6: „bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoștință de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot”. Mai mult decât orice formă exterioară de manifestare, Dumnezeu dorește ca noi să Îl cunoaștem. Oamenii trebuie să Îl cunoască pe Dumnezeu, și Dumnezeu dorește ca oamenii să Îl cunoască, acesta este sensul vieții. Despre aceasta este vorba. Aceasta este cea mai mare preocupare a vieții și cel mai înalt scop al lui Dumnezeu pentru noi.

Am încercat să mă gândesc la o modalitate de a ilustra grafic cât este de important pentru Dumnezeu ca noi să Îl cunoaștem. Mi-am adus aminte că profetul Ezechiel dorește să prezinte gloria lui Dumnezeu. În primul capitol al cărții Ezechiel găsim viziunea lui despre Dumnezeu, și ar fi bine să ne uităm puțin la ea; Ezechiel capitolul 1 începe cu Dumnezeu. Spune așa: „În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinșii de război de la râul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeiești”. Ezechiel își începe profeția vorbind despre această viziune asupra lui Dumnezeu, pe care a avut-o. Apoi, când mergi la finalul cărții, nu e nevoie să deschizi, spune clar în 48:35, ultima afirmație din carte: „Domnul este aici”. Cartea începe cu viziunea lui Ezechiel despre Dumnezeu și se încheie cu Dumnezeul cel veșnic care domnește pururi pe scaunul Lui de domnie în Împărăția veșnică. Ezechiel Îl prezintă pe Dumnezeu în 1:1 și își încheie cartea cu Dumnezeu în 48:35, și tot ceea ce este între aceste două versete este o subliniere a caracterului lui Dumnezeu.

Pe măsură ce mă uitam la începutul și sfârșitul cărții Ezechiel, mi-am zis: „Mă gândesc ce este între aceste versete de Ezechiel tot revine la aceeași idee”, și am început să fac un studiu personal asupra cărții Ezechiel, și am descoperit un lucru foarte important despre ceea ce vrea Dumnezeu să știm și eu și tu. Să privim la capitolul 6 împreună. Doresc să mă urmăriți. Ezechiel, capitolul 6, versetul 7, voi citi o afirmație din aceste versete, uneori o veți găsi la începutul unui verset, alteori în mijloc, și altădată la final, acum doar o voi citi. Versetul 7 - „Și vei ști că Eu sunt Domnul”. Versetul 10, „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Versetul 13, „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Capitolul 7, versetul 4, la finalul versetului, „Și vei ști că Eu sunt Domnul”. Versetul 9, „Și vei ști că Eu sunt Domnul”. Mai departe – poate că vom sări peste câteva – până la capitolul 11, versetul 12: „Și vei ști că Eu sunt Domnul”. Capitolul 12, versetul 16: „Vor ști că Eu sunt Domnul”. Versetul 20: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Capitolul 13, versetul 9: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Paisprezece: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Douăzeci și unu: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Douăzeci și trei, „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Capitolul 14:8: „Vei ști că Eu sunt Domnul”.

Aici undeva este un mesaj, dragi prieteni. L-ați urmărit? Capitolul 15, versetul 7: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Până la capitolul 20, versetul 12: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Versetul 20: „ca să știe că Eu sunt Domnul”. Douăzeci și șase: „Să știe că Eu sunt Domnul”. Treizeci și opt: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Patruzeci și doi: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Patruzeci și patru: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Aceasta merge până la capitolele 21 și 22:16: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Douăzeci și patru cu douăzeci și șapte: „Vei ști că Eu sunt Domnul”. Ei bine, nu voi mai insista asupra acestui fapt. El continuă mai departe și mai departe și mai departe, până la finalul cărții. Nici nu am numărat de câte ori apare, însă în capitolul 39 apare de două ori, o dată în capitolul 38 și continuă până în capitolul 40, iar acolo apare Dumnezeu în Împărăția Lui slăvită din Mileniu. Întreaga profeție are acest obiectiv ca tu să știi că „Eu sunt Domnul”.

Acum, ce încearcă Dumnezeu să ne spună? El vrea ca noi să Îl cunoaștem. Aceasta este dorința lui Dumnezeu pentru om. Dumnezeu nu Se ascunde. El nu este precum un iepuraș de Paște cosmic, ascuns într-un tufiș, iar noi alergăm de colo-colo și El spune „Cald, cald”. Dumnezeu nu încearcă să Se acopere pe Sine. Dumnezeu S-a revelat pe Sine, și vrea să Îl cunoaștem, iar acesta este cel mai înalt scop în viața unui om.

Cum putem noi să Îl cunoaștem pe Dumnezeu? Cum putem să Îl cunoaștem? Ei bine, puteți, ne spune profetul. „Dacă Mă veți căuta cu toată inima, Mă veți găsi”, nu-i așa? Solomon ne-a dat niște informații înțelepte în Proverbe 2:3. El spune „dacă vei cere înțelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înțelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoștința lui Dumnezeu”. Solomon ne spune: „Este o singură modalitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu, să cunoaștem tot ceea ce ne este descoperit despre Dumnezeu și să facem din aceasta preocuparea vieții. Dacă urmărești bani, dacă urmărești succes, dacă urmărești orice altceva, nu vei descoperi adevărul despre Dumnezeu”. Dar, spune el, „Fiule, dacă Îl vei căuta pe Dumnezeu ca argintul, dacă Îl vei căuta pe Dumnezeu ca pe o comoară ascunsă, vei găsi cunoașterea Lui”. Dumnezeu vrea ca noi să Îl cunoaștem. Dumnezeu vrea ca noi să Îl căutăm. Acesta este motivul pentru care facem acest mic studiu, ca să Îl cunoaștem mai bine, ca să vă ajut să Îl cunoașteți mai bine.

Acum, să mergem la schița noastră. Am răspuns deja la primele două întrebări: El există? și Cine este El? - și vom merge la întrebarea numărul trei - Cum este El? Cum este Dumnezeu? Acum, am spus că Dumnezeu este prezentat pentru noi în Biblie în termenii unor anumite atribute și caracteristici, iar definiția unui atribut este aceasta: un atribut este orice este adevărat cu privire la Dumnezeu – orice este adevărat cu privire la Dumnezeu. Singurele atribute pe care le vom discuta sunt cele prezentate în Scriptură. Câte atribute am spus că are Dumnezeu? Vă mai amintiți? Câte? Un număr infinit. Nu le poți număra. Numai câteva ne sunt revelate aici și, din cele revelate aici, ne vom uita la câteva ca să Îl înțelegem mai bine pe Dumnezeu.

Ce am studiat până acum? Numărul unu: am studiat că Dumnezeu este imuabil. Asta înseamnă că nu Se schimbă și nu Se poate schimba – Dumnezeu nu Se schimbă niciodată. Cel de-al doilea atribut pe care l-am studiat este: Dumnezeu este omniprezent. Aceasta înseamnă că El este peste tot în același timp cu o conștiință totală. Al treilea atribut pe care l-am studiat duminica trecută a fost: Dumnezeu este omnipotent. Asta înseamnă că este atotputernic. El poate să facă totul, poate face orice cu ușurință și poate face tot ceea ce dorește. Dumnezeu este neschimbător, în același timp peste tot, și este atotputernic.

Acum, astăzi doresc să vă împărtășesc alte două atribute ale caracterului lui Dumnezeu. Al patrulea: El este omniscient. Aceasta înseamnă că El știe totul. Dumnezeu știe totul, totul. În Psalmul 147:5 Biblia spune: „priceperea Lui este fără margini”. Aceasta înseamnă că este fără limite. Priceperea Lui este fără margini. El nu cunoaște numai tot ceea ce poate fi cunoscut, El cunoaște și ce este necunoscut. 1 Timotei 1:17 Îl numește: „singurul Dumnezeu înțelept”. Iuda 25 Îl numește: „singurul Dumnezeu înțelept”. În Romani 16:27 Pavel Îl numește: „singurul Dumnezeu înțelept”. El nu doar că este înțelept, nu doar cunoaște totul, dar El este singurul care știe tot ceea ce știe. Acum, îngerii cunosc multe, dar ei nu cunosc ceea ce cunoaște Dumnezeu. Și tu și eu cunoaștem unele lucruri – nimeni nu știe atât de multe ca Dumnezeu – este de neegalat, înțelepciune infinită, înțelegere și cunoștință.

Ai știut că Dumnezeu nu a fost nevoit niciodată să învețe ceva? Când te rogi, nu trebuie să spui: „Acum, Doamne, vreau să Te informez cu privire la soacra mea care este bolnavă”. „Oh, da, stai să îmi notez”. Nu. Nu, nu este nevoie să Îi dai nicio informație de care să aibă nevoie. Trebuie să știe că îți pasă și a ales să lucreze prin rugăciunile tale, dar pentru Dumnezeu nu sunt surprize. El niciodată nu a învățat nimic. Cine să Îl învețe? Isaia 40:13, „Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine

L-a luminat cu sfaturile lui?” Cine L-a învățat pe Dumnezeu? Nimeni, bineînțeles. În Romani 11:34 Pavel spune: „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?” Nimeni. Cine L-a învățat pe Dumnezeu? Nimeni. Dumnezeu cunoaște totul.

Acum, fraților, când ne oprim și ne gândim la aceste adevăruri, stând aici, și cei mai mulți Îl cunoaștem și Îl iubim pe Domnul Isus Cristos, cei mai mulți Îl cunoaștem pe Dumnezeu. V-ați oprit vreodată realizând că cel mai uimitor lucru despre omnisciența lui Dumnezeu este că El ne cunoaște și, cu toate acestea, suntem încă aici? Da, este uimitor. Dumnezeu cunoaște totul și totuși ne iubește. Incredibil. Când pui împreună omnisciența lui Dumnezeu și atributul pe care îl voi menționa imediat, sfințenia Lui – Dumnezeu care urăște păcatul și Dumnezeu care cunoaște totul – iar apoi te gândești cum ai ajuns în prezența Lui, atunci vei înțelege încă un atribut: dragostea Lui. Dumnezeu cunoaște totul și totuși ne-a răscumpărat.

Poate spui - „De ce?” Isaia 48 ne explică totul. Isaia 48:8 spune: „N-ați auzit?” - nu M-ați auzit. „Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai știut, şi nici nu-ți era deschisă odinioară urechea la ele”, nu ați ascultat niciodată. De la început, de când l-am făcut pe om, niciodată nu a ascultat. „Căci știam că ai să fii necredincios, şi că din naștere ai fost numit răzvrătit”. Dumnezeu spune: „Am știut că vei fi un păcătos încă din pântecele mamei”. Poate te întrebi – „când devine cineva persoană în ochii lui Dumnezeu?” În Biblie este destul de clar - din pântece. „Din pricina Numelui Meu, sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc față de tine, ca să nu te nimicesc. Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez!” Dumnezeu Se uită în jos și cunoaște totul. „Te-am cunoscut – am știut că ești putred încă de la început. Am știut că ești un nelegiuit încă din pântecele mamei și eu urăsc păcatul, dar totuși te-am mântuit. De ce? Nu atât de mult de dragul tău, ci pentru că am vrut arăt lumii un alt atribut de-al Meu, și acesta este atributul dragostei, iar îngerilor un altul, atributul înțelepciunii, de dragul Meu”.

Oameni buni, minunea minunilor pentru mine este că Dumnezeul care cunoaște totul încă mă mai iubește. Nimic nu este ascuns de Dumnezeu. Ai știut că Dumnezeu cunoaște totul despre trupul tău? Și firele de păr din cap îți sunt numărate? Pentru unii dintre voi nu sunt așa de greu de numărat. Dumnezeu cunoaște totul despre tine. Poate spui - „De ce S-ar deranja Dumnezeu să îți numere firele de păr?” Nici nu trebuie să le numere; El le cunoaște intrinsec. Dumnezeu nu face asta ca să demonstreze ceva, să meargă cu un registru al firelor de păr la El. Tot ce există este cunoscut de El; și nu este nevoie să le învețe și să le afle. El le știe deja. El îți cunoaște trupul. Însă știi ceva? El știe ce e dincolo de trupul tău, trupul tău este transparent pentru Dumnezeu. În Apocalipsa 2:23 El spune: „Eu sunt cel ce cercetez inima și rărunchii”. Trupul tău nu ascunde nimic. El vede inima ta și mintea ta la fel cum îți vede exteriorul. Norii, întunericul, noaptea nu sunt o acoperitoare pentru El. Noaptea nu este nicidecum o cortină pentru Dumnezeu. În Psalmul 139:12 spune: „nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine”. Eu cred că de aceea „oamenii au iubit mai mult întunericul, decât lumina pentru că faptele lor erau rele” - are de-a face cu faptul că majoritatea păcatelor sunt înfăptuite în locuri ascunse. Dar acestea sunt în văzul cel mai clar al omniscienței lui Dumnezeu. Noaptea nu ascunde nimic de Dumnezeu.

Șoaptele nu sunt neauzite de urechea lui Dumnezeu. În Psalmul 139:4 spune: „nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoști în totul”. Dumnezeu îți aude șoaptele ca și cum ar fi fost strigate. Poate spui: „Dar gândurile mele?” Ascultă, mintea ta nu poate concepe nici măcar cel mai subtil gând în afara cunoștinței lui Dumnezeu. În Isaia 66:18 - „Am cunoscut gândurile lor”. Isus în Ioan capitolul 2 ne-a dat dovada că este Dumnezeu, când a spus că nu avea nevoie ca nimeni să îi spună ce este în inima omului, pentru că El știa ce era în acea inimă. Când Isus l-a confruntat pe Nicodim, acesta a întrebat una cu gura și alta cu inima și Isus i-a răspuns la cea din mintea lui, o întrebare pe care nu a rostit-o cu voce tare. Nu există niciun loc secret din casa ta sau un loc secret în lume unde să te duci, ca să te poți ascunde de Dumnezeu. Același capitol, Isaia 66, același verset: „Le cunosc faptele”. Le știe. Și ascultă-mă, tot ce cunoaște El este corect, pentru că, așa cum stă scris în Deuteronom 32:4, El este prezentat ca fiind Dumnezeul adevărului. Este imposibil ca El să mintă. Niciodată nu a făcut nicio greșeală. El nu poate greși. El cunoaște totul într-un mod corect și cu acuratețe – totul.

Poate spui - „Ei bine, ce spui despre asta, eu mă bazez pe Osea 13:12, oh, e versetul vieții mele. Spune: „Nelegiuirea lui Efraim este strânsă, păcatul lui este ascuns”. Eu sper în acest lucru. Sper că sunt câteva lucruri pe care El nu le știe. Oh, îmi pare rău. Poate spui: „Dar nu aceasta spune acest verset? Știu oameni care spun că aceasta înseamnă că Dumnezeu nu știe toate păcatele”. Dumnezeu cunoaște totul. Biblia este clară în această privință. Peste tot unde citești despre caracterul lui Dumnezeu este clar că El cunoaște totul. Poate spui: „Bine, dar ce vrea să spună acest verset?” Ei bine, cu siguranță nu este o contradicție. Înseamnă că „nelegiuirea lui Efraim este strânsă, păcatul lui este ascuns”. Aceasta este, pentru moment, însă păcatul lui este păstrat pentru o viitoare zi a judecății. Este planul divin de creditare – păcătuiești acum, plătești mai încolo. Așa e. Tu știi, tu te uiți la el – uneori oamenii duhovnicești se pare că sunt sub mai mare presiune decât cei firești, nu-i așa? De ce se întâmplă că uneori prosperă cei răi? Ei nu vor prospera la nesfârșit. Poate, la fel ca Efraim, păcatul lor este ascuns pentru o vreme, strâns pentru ziua judecății care va veni în viitor. Acest lucru este afirmat și în Romani, capitolul 2, versetele 5 și 6, unde Pavel spune: „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei”; cu alte cuvinte, tu păcătuiești și îți aduni păcat peste păcat pentru ziua judecății „şi a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. Va veni o zi când judecata va veni, iar acel păcat care acum este ascuns, sau strâns pentru acea zi, va fi descoperit și pedepsit.

Dumnezeu cunoaște totul – totul. Aceasta ne conduce la o observație. Un alt atribut care decurge de aici, și nu vom avea timp să le studiem pe toate, este atributul înțelepciunii. Acum, vă rog să mă urmăriți: ce este înțelepciunea? Vă voi da o definiție simplă. Înțelepciunea este omnisciența care acționează împreună cu o voință sfântă. Omnisciența Lui care acționează cu o voință sfântă. Dacă Dumnezeu cunoaște totul, atunci tot ceea ce face este absolut înțelept. Dacă știe cum va fi sfârșitul încă de la început, atunci cunoaște și fiecare pas dintre acestea. Dacă Dumnezeu cunoaște cine ești și cine vei fi; poate tu nu înțelegi ce se întâmplă între cele două, dar El înțelege. Și e în regulă. Dacă El are o cunoaștere perfectă, atunci are și o înțelepciune perfectă. Omnisciența Lui e practică – El cunoaște totul, totul.

Știi, poți avea o mulțime de ilustrări ale înțelepciunii lui Dumnezeu. Te poți uita la creație – la tot, de la macrocosmosul universului, la microcosmosul detaliilor precise ale vieții – și poți vedea înțelepciunea. Este absolut incredibil cât de înțelept este Dumnezeu – este o înțelepciune uluitoare. Poți să te gândești cum a așezat Dumnezeu tot universul împreună, părțile componente care funcționează la capacitate maximă, și fiecare lucru individual care funcționează în armonie cu celelalte, ca să producă exact lucrul pe care Dumnezeu îl intenționează? Incredibil. Și fiecare rezultat împlinește desăvârșit înțelepciunea Sa. Creația lui Dumnezeu este un monument al înțelepciunii Sale. Psalmul 104:24 spune: „cât de multe Sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune”. Înțelepciunea lui Dumnezeu – vedem cum toate lucrează împreună conform cu Efeseni 1:11, după sfatul voii Sale.

Apoi trebuie să fii de acord că răscumpărarea este un act al înțelepciunii. Dumnezeu i-a luat pe cei care nu erau puternici, nici de neam ales, nici înțelepți și i-a făcut poporul Lui și i-a făcut de rușine pe cei puternici, i-a făcut de rușine pe cei înțelepți și i-a făcut de rușine pe cei de neam ales din lume; am studiat aceasta în 1 Corinteni 1. Apoi Dumnezeu ia Biserica, conform cu Efeseni 3:10, o așază ca priveliște înaintea îngerilor, ca îngerii să vadă cât de înțelept este El. Înțelepciunea lui Dumnezeu, dragii mei, este văzută în răscumpărarea noastră, a celor care suntem Biserica Lui.

Dumnezeu este înțelept. Dumnezeu cunoaște totul. Care sunt lecțiile practice de aici? Aș dori să vi le prezint. Care este prima lecție practică pentru un creștin? Ce realizează aceasta în viața mea, când știu că Dumnezeu este înțelept și cunoaște totul? Întâi: este o mare mângâiere pentru mine să știu că Dumnezeu cunoaște totul. Poate spui: „De ce?” Ei bine, în primul rând, este bine să știu că El mă cunoaște. Ar trebui să cunoască totul ca să mă cunoască pe mine, nu sunt așa de important în acest univers. Te-ai întrebat vreodată: „Ei bine, oare El știe că sunt aici?” Îmi imaginez că sunt câțiva oameni de acest fel în lume; ei nu sunt faimoși sau altceva, și poate se întreabă din când în când: „Mă întreb dacă El știe cu adevărat că exist? Nu fac mult zgomot sau altceva”.

Știi, în vremea lui Maleahi erau astfel de oameni. Dumnezeu sufla judecata Lui asupra poporului și profetul Maleahi îi tulbura. Era acolo un mic grup de credincioși care s-a adunat și erau cutremurați de asta, ei spuneau: „Știți, se pare că ne vom îneca cu totul în această judecată. Se pare că Dumnezeu ne-a uitat și a început să îi pedepsească pe toți. Mă gândesc dacă Își mai aduce aminte de noi?” În Maleahi 3:16 spune: „Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul”. Ei vorbeau mult. „Oh, știți, lucrurile se înrăutățesc – oare Dumnezeu știe că noi mai suntem aici?” „Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește”.”

Dragilor, Dumnezeu are o carte și nu uită cine este scris în ea. Nu este bine să știm acest lucru? Mă bucur că El cunoaște totul. El îl cunoaște pe John MacArthur și știe că Îl cunosc pe Isus Cristos și că eu sunt scris în carte. De fapt, El știa aceasta cu atât de mult timp în urmă, încât m-a scris în ea înainte de întemeierea lumii. Este mângâietor pentru mine să știu că Dumnezeu cunoaște totul – să știu că nu este absolut nimic în afara cunoașterii lui Dumnezeu. El mă cunoaște, și El știe că eu Îi aparțin. Acest lucru este mângâietor. În Psalmul 56, versetul 8 – îmi place așa mult: „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău”. Aici poate fi mai degrabă o afirmație decât o întrebare. „Tu pui lacrimile mele în burduful tău”. Știți, în Orient, când bocitoarele veneau - era un lucru obișnuit - toți plângeau. Unele dintre bocitoare își strângeau lacrimile în niște sticluțe. Bocitoarele erau plătite. Mă gândesc că asta era o modalitate de a dovedi că și-au făcut slujba – înmânezi sticluța cu lacrimi – îți iei banii. Aveau bocitoare care veneau și plângeau. Ele își adunau lacrimile într-o sticluță și le lăsau ca dovadă.

David spune că Dumnezeu îi strânge lacrimile într-o sticluță. Dumnezeu își aduce aminte de lacrimile mele. Dumnezeu nu doar că mă cunoaște, dar îmi cunoaște și lacrimile. Nu este frumos să știi asta? Este mângâietor pentru tine să știi că Dumnezeu cunoaște fiecare încercare prin care ai trecut? Că Dumnezeu îți adună lacrimile în burduful Lui? Probabil că este unul mare. Poate că umple oceanul cu acele lacrimi și de aceea este sărat, nu știu. Dumnezeu îți adună lacrimile în burduful Lui. Asta înseamnă că lui Dumnezeu Îi pasă de mine. Mă bucur să știu asta.

În Matei capitolul 6, Dumnezeu nu cunoaște doar îngrijorările mele și durerea mea, nu cunoaște doar cine sunt eu, ci cunoaște toate nevoile mele. În Matei 6 de la versetul 25 spune: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Şi de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

Tatăl meu mă cunoaște și numele meu este scris în cartea Lui. Tatăl meu îmi cunoaște lacrimile. Și Tatăl meu îmi cunoaște nevoile și Se îngrijește de fiecare dintre ele. Eu sunt mai mult decât o pasăre. Sunt mai important decât un crin. Crinii sunt frumoși și păsările, de asemenea. Sunt mai mult decât iarba care azi este și mâine nu mai e, pentru că Dumnezeu Se îngrijește de mine. Dragilor, este mângâietor să știm că Dumnezeu cunoaște totul. El mă cunoaște, îmi cunoaște îngrijorările, zbaterile, lacrimile, nevoile. Și acum ascultați: în mijlocul tuturor acestora El niciodată, niciodată nu face nicio greșeală – niciodată. Ascultați-mă: dacă Dumnezeu are un număr infinit de atribute și o cunoaștere infinită și tu nu înțelegi ceva, să nu spui niciodată că Dumnezeu a făcut o greșeală, trebuie doar să-ți dai seama că tu nu știi prea multe. Nu acuza o lipsă de înțelepciune din partea lui Dumnezeu, ci din partea ta. Dumnezeu nu face nicio greșeală.

Mai departe, pentru un creștin omnisciența înseamnă mângâiere. În al doilea rând, cred că înseamnă încredere. Of, obișnuiam să cred că doctrina omniscienței era orice altceva în afară de încredere. Când eram copil, părinții îmi spuneau: „Poate noi nu știm ce faci, însă Dumnezeu știe. El vede totul”. Vă aduceți aminte de această propoziție spusă adesea – „El știe”. Și, știți, obișnuiam să mă gândesc că doctrina omniscienței era într-adevăr o chestiune deranjantă. Măi, băiete, ce problemă! Apoi am studiat Ioan 21, crescusem puțin, și mi-l aminteam pe Petru în acea situație, el tot încerca să Îl convingă pe Domnul că Îl iubește. Vă aduceți aminte? „Doamne, crede-mă, eu chiar Te iubesc”. Și Domnul tot continua să îl întrebe. În cele din urmă, Petru spune: „Doamne, uite: Tu cunoști toate lucrurile, știi că Te iubesc”. La ce anume a făcut apel, la ce doctrină a lui Dumnezeu, la ce atribut? La omnisciența Lui.

Omnisciența este un lucru grozav, fraților. Nu este vorba atât de mult despre faptul că Dumnezeu Se uită în jos și te spionează – aceasta este doar o parte. Știți că dacă nu ar fi fost această omnisciență, ar fi zile când Dumnezeu nici măcar n-ar ști că tu Îl iubești, pentru că nu este evident? Și dacă nu ar cunoaște totul, nu ar ști nici măcar că îți pasă. Mă gândesc că în viața mea sunt destule zile când nu mă deosebesc cu nimic de un om din lume. Ești de acord că așa este și cu tine? De unde știe că îmi pasă? Trebuie să știe multe. El trebuie să cunoască totul. El trebuie să cunoască inima mea. Oh, acest lucru îmi dă încredere că, și atunci când greșesc, dragostea mea este încă în siguranță pentru că El îmi cunoaște inima.

Un al treilea gând – deja am făcut aluzie la el – este îndreptarea. Ascultați. Dacă ai ști că Dumnezeu nu cunoaște totul, din lucrurile pe care nu le faci acum ce ai face? Gândește-te la asta. Este foarte important. Dacă ai ști că Dumnezeu nu cunoaște totul și că niciodată nu ar afla, ce ai face? Oh, foaia pe care o am nu este suficient de mare pentru tot ce aș putea să scriu. Așa că pot spune că al treilea rezultat practic și bun al doctrinei omniscienței este îndreptarea. Dumnezeu este un învățător care niciodată nu pleacă din clasă. Și, totuși, este întotdeauna plin de dragoste, nu-i așa?

El cunoaște totul. Dacă ai ști – gândește-te la asta – dacă vrei să știi cu ce rănești tu cel mai tare, dacă vrei să-ți cunoști păcatele, dacă vrei să știi unde ești cel mai putred, imaginează-ți ce ai face dacă ai ști că El nu ar cunoaște totul și vei descoperi cine ești. Dar El știe. Și așa cum v-am spus ultima dată, pentru că El este prezent peste tot, fiecare păcat pe care l-ai comis este ca și cum te-ai fi dus în fața tronului lui Dumnezeu, ai fi apărut în fața tronului și l-ai fi înfăptuit chiar acolo, în fața lui Dumnezeu. Dar Noul Testament ne spune că toate lucrurile pe care le-am făcut în trup vor fi odată socotite, 2 Corinteni 5. De asemenea, ne spune în 1 Corinteni 4:5 că acea zi va aduce lumină asupra lucrurilor ascunse din întuneric. Tot ce știe Dumnezeu – toate căile, gândurile, atitudinile noastre, totul. Pentru un creștin, aceasta este îndreptare. Dacă El cunoaște, atunci nu mai vreau să fac – nu vreau să Îl ofensez – nu vreau să Îl necinstesc – aceasta este corectare. Și apoi, încrederea pe care o am știind că El îmi cunoaște inima și mângâierea pe care o am știind că El cunoaște că sunt al Lui, că îmi cunoaște lacrimile, că îmi cunoaște nevoile și că El niciodată nu greșește.

Dar cu privire la necreștini? Ce înseamnă doctrina omniscienței lui Dumnezeu pentru voi? Sunteți aici, nu-L cunoașteți pe Dumnezeu, nu-L cunoașteți pe Cristos, sunteți doar spectatori, doar ascultați, ce înseamnă toate astea pentru voi? Întâi de toate, dați-mi voie să vă spun. Ar trebui să vă arate stupiditatea fățărniciei. Dacă crezi că poți juca un joc și poți să fentezi, te înșeli. Dumnezeu cunoaște totul. Nici măcar o clipă să nu crezi că poți să-L înșeli pe Dumnezeu. Nu poți. El nu poate fi înșelat. Fățărnicia ta este demascată. Când Domnul Isus s-a referit la Israel în predica de pe munte, pur și simplu, le-a dat jos masca fățărniciei, nu-i așa? Pur și simplu le-a înlăturat-o. „Fățarnicilor!” Ei ar fi fugit să se ascundă undeva, credeți-mă, până când El a terminat demascarea lor. Ascultați ce spune Eclesiastul, un cuvânt de înțelepciune din Eclesiastul 12:14, unde spune: „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. Ascultați: Dumnezeu nu este înșelat de rutina ta religioasă, Dumnezeu nu se uită la masca ta și spune: „Oh!” Dumnezeu nu este ca omul. „Omul se uită la ce izbește ochiul, Dumnezeu se uită - la ce anume - la inimă”. El te citește foarte clar. Ascultă, prietenul meu, dacă nu Îl cunoști pe Cristos, ar trebui să te gândești că e momentul să începi, dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu, orice joc ai juca pentru ca să fii văzut bun înaintea lui Dumnezeu, nu ține. Stupiditatea fățărniciei – dacă Dumnezeu cunoaște totul, atunci El cunoaște mult mai mult decât crezi tu că știe.

Al doilea lucru pe care doresc să îl spun unui necredincios, unuia care nu Îl cunoaște pe Dumnezeu, este că există promisiunea unei judecăți precise. În Romani 2:2 Pavel spune: „Dumnezeu va judeca după adevăr”. Când vine vorba de judecata finală, de iazul cu foc și de cel trimis în iad, credeți-mă, acea judecată va fi o judecată dreaptă. Dumnezeu va judeca în conformitate cu adevărul, pentru că El are o cunoaștere absolută a adevărului, nimeni, dar nimeni, nu poate să Îl înșele pe Dumnezeu. În Ieremia 16:17, profetul spune: „Nelegiuirile lor nu sunt ascunse de ochii Mei”. Nu sunt ascunse. În 1 Samuel 16:7, „Omul se uită la ce izbește ochiul, dar Domnul Se uită la inimă”. Judecata va fi după adevăr, și nu va fi nicio cale să te ascunzi de Dumnezeu. El știe că ești păcătos. El știe că tu nu ești iertat. El știe dacă tot ceea ce ai este doar mersul la biserică. El cunoaște toate faptele pe care le-ai făcut. El știe dacă numele tău este scris în cartea vieții sau nu. El știe dacă te-ai pocăit și ai venit la Cristos sau nu. El știe. El cunoaște totul. Iar șmecheriile tale nu-L păcălesc; nici ale mele.

Un alt lucru pe care aș dori să îl spun unui necredincios este acesta: a ști că Dumnezeu cunoaște totul ar trebui să îți arate nebunia înțelepciunii umane. Dumnezeu cunoaște totul, și dacă vrei să fii cu adevărat înțelept, ar trebui să ai cunoștința Lui. Așa cum i-a spus Solomon fiului său: „Caută priceperea” – „caută priceperea”, și repetă din nou și din nou, în special în capitolul 8, repetă de la versetul 1 la 36 – „găsește priceperea, găsește priceperea”, și priceperea este cunoștința lui Dumnezeu. Un nebun va urmări priceperea lumii. 1 Corinteni 1:19, „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, şi voi nimici priceperea celor pricepuți”, ne spune el. „Înțelepciunea celor înțelepți va fi nimicită”.

Așadar, i-aș spune unui necredincios: „este nebunie în fățărnicie. Dumnezeu te va judeca după adevăr. Nu te încrede în înțelepciunea umană”. Dumnezeu cunoaște totul. Acest lucru este mângâietor pentru noi, și ar trebui să fie un avertisment sever pentru alții. Dumnezeu nu Se schimbă. Dumnezeu este peste tot. Dumnezeu este atotputernic. Dumnezeu este atotștiutor.

În ultimul rând, al cincilea, aș dori să vă vorbesc, despre sfințenia lui Dumnezeu – sfințenia lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt. Cred că acesta este atributul cel mai semnificativ dintre toate. Pentru mine, acesta este giuvaierul cel mai strălucitor de pe coroana regală care este pe fruntea Lui – acesta este atributul suprem. Dumnezeu este sfânt. Când îngerii cântă, ei nu spun: „Veșnic, veșnic, veșnic”. Ei nu spun „Credincios, credincios, credincios”. Ei nu spun „Înțelept, înțelept, înțelept; puternic, puternic, puternic”. Însă ce spun? „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor”. Aceasta este încununarea a tot ceea ce este El. El este sfânt. Exod 15:11 „Cine este ca Tine? Cine este ca Tine”, spune - „slăvit în sfințenie, bogat în fapte de laudă și făcător de minuni?” Cine este ca Tine, minunat în sfințenie? Nimeni. Ați știut că acesta este Numele Lui? Psalmul 111:9 spune: „Numele Lui este sfânt şi înfricoșat”. Numele Lui este sfânt. Iov 6:10 Îl numește: „Cel sfânt”. Isaia i-a auzit spunând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor, tot pământul este plin de mărirea Lui”. Apocalipsa 4:8, ființele vii spun: „Sfânt, sfânt, sfânt”. 1 Samuel, capitolul 2, versetul 2 vorbește despre sfințenia Lui, și că „nu este nimeni sfânt ca Tine”.

Dumnezeu este sfânt, și nu cunosc o altă cale de a înțelege sfințenia lui Dumnezeu decât să o compar cu păcatul. Aș vrea să spun că în Biblie, nu-mi vine în minte un alt pasaj care să prezinte cel mai bine sfințenia lui Dumnezeu decât Isaia 6. Nu este nevoie să deschideți, aș dori doar să menționez. Isaia spune: „În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul”. El a avut o viziune a lui Dumnezeu și a spus: „Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, şi cu două zburau”. Vă aduceți aminte, unul dintre acei îngeri, a luat cleștele și a luat un cărbune de pe altar și a atins limba lui Isaia, dar înainte de toate acestea, care a fost problema pasajului? Isaia spune: „Am văzut pe Domnul și am strigat, vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” A fost scuturat până în adâncul ființei lui. A tremurat puternic. A fost tulburat foarte puternic. De ce? Pentru că a văzut sfințenia lui Dumnezeu, și când a văzut-o, a fost zdruncinat până în adâncul ființei sale din cauza păcătoșeniei lui. Vedeți?

Să vă spun ceva, dragi prieteni, până când un om nu înțelege sfințenia lui Dumnezeu - și aceasta nu se va putea fără o comparație cu propria păcătoșenie - până când nu înțelegi propriul păcat, nu vei înțelege sfințenia lui Dumnezeu. Cele două merg împreună. Nu poți să îți cunoști păcatul până când nu vei cunoaște sfințenia Lui, și nu poți cunoaște sfințenia Lui, până când nu îți vezi păcatul. Isaia L-a văzut pe Dumnezeu înălțat, apoi s-a văzut pe sine, și abia atunci și-a vărsat inima: „Oh, vai de mine, sunt pierdut”. Între tine și Dumnezeu, este o prăpastie infinită, între sfințenie și păcătoșenie. Tu nu ești sfânt. El este sfânt. Și tu și eu ar trebui să ne cutremurăm până în adâncul ființelor noastre când ne vedem pe noi în comparație cu El. Dumnezeu este sfânt.

Vă rog să mă ascultați: Dumnezeu nu Se conformează unui standard al sfințeniei. El este standardul. El este absolut sfânt. El nu greșește niciodată. El nu păcătuiește niciodată. El niciodată nu are o judecată greșită. El nu face greșeli. El nu face nimic în viața ta care să nu fie potrivit pentru tine sau dacă nu are un scop bun în minte. Întotdeauna El face ce este drept. Și nu există nivele ale sfințeniei Lui – El este absolut infinit de sfânt. Și pentru că Dumnezeu este sfânt, înțelegi, aceasta este condiția pentru cineva să ființeze în prezența Lui. Când îngerii au păcătuit, ce le-a făcut lor - imediat? I-a aruncat afară și le-a pregătit un loc separat de prezența Lui. Când oamenii aleg să nu vină la Dumnezeu, când aleg să Îl respingă pe Isus Cristos, care este lucrul care li se întâmplă la final? Sunt trimiși în același loc, pregătit diavolului și îngerilor lui, departe de prezența lui Dumnezeu. De ce? Pentru că dacă vrei să fii în prezența lui Dumnezeu, în universul Lui tu trebuie să fii – cum? – sfânt.

Poate spui: „Dar, John, cum aș putea să fiu sfânt?” Poți să fii, prin credința în Domnul Isus Cristos. Vezi, prin Cristos Dumnezeu ne dă sfințenia lui Cristos și ne vede sfinți – pozițional. Dumnezeu ne-a făcut sfinți în Cristos. Pentru cei din Corint, apostolul Pavel a spus „Acum, voi sunteți sfinți. Acum sunteți sfințiți în Cristos”. Mai departe, dacă ne gândim la aceasta, singura cale de a înțelege sfințenia lui Dumnezeu este prin contrast. Trebuie să vedem ura Lui față de păcat. Nu putem înțelege sfințenia Lui independent de ura față de păcat, și ar trebui să o luăm din perspectiva păcatului, pentru că este ceva ce înțelegem noi așa de bine. Dumnezeu urăște păcatul – pur și simplu îl urăște. În Habacuc 1:13 spune „Ochii Tăi sunt aşa de curați că nu pot să vadă răul, şi nu poți să privești nelegiuirea”. Dumnezeu nu poate tolera păcatul. El nu poate tolera răul. El este îndepărtat total de el. Nu poate intra în prezența Lui. Nu poate rămâne cu el.

Când păcătoșenia lui Sanherib a fost la culme, vă aduceți aminte, Duhul Sfânt a spus: „Împotriva cui ai ridicat glasul? Şi împotriva cui ți-ai ridicat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel!” Înțelegeți, păcatul lui Sanherib era evident din pricina sfințeniei lui Dumnezeu. Când armata egipteană a fost înecată, în Exod 15, știți ce i-a înecat? Unii vor spune că a fost puterea lui Dumnezeu. Nu. Nu chiar. Ascultați ce spune Exod 15: „marea i-a acoperit; ca plumbul s-au afundat în adâncimea apelor”, apoi continuă, „cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfințenie”. Știți de ce

s-au înecat? Nu din cauza puterii lui Dumnezeu, ci din pricina sfințeniei lui Dumnezeu, El nu a putut tolera răul. Sfințenia lui Dumnezeu este văzută cel mai bine în ura Lui față de păcat. În Amos 5, sunt câteva cuvinte puternice: „Eu urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! Când Îmi aduceți arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele; şi vițeii îngrășați pe care-i aduceți ca jertfe de mulțumire, nici nu Mă uit la ei. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale!” Dumnezeu iubește toate acestea, pentru că El le-a rânduit, însă acel gen de fapte, chiar dacă acele fapte erau corecte, ele veneau dintr-o inimă necurată, Dumnezeu le urăște. Dumnezeu nu vrea ca oamenii să facă lucruri corecte cu atitudini păcătoase. Dumnezeu spune: „Le urăsc pe toate, nu le mai faceți”. Păcatul este obiectul neplăcerii Sale. Dumnezeu iubește sfințenia. În Psalmul 11, versetul 7, spune așa: „Domnul iubește dreptatea”. Ce afirmație frumoasă. Dumnezeu iubește sfințenia.

Am văzut sfințenia lui Dumnezeu dintr-o perspectivă negativă, ura Lui față de păcat. Lucrul uimitor aici, cu toate acestea – și trebuie inclus aici – este dragostea lui Dumnezeu. Chiar dacă este sfânt și urăște în mod absolut păcatul, și chiar dacă, așa cum am menționat mai devreme, este omniscient și cunoaște totul, nu este uimitor că te-a răscumpărat pe tine? Este uimitor că mă cunoaște, îmi disprețuiește păcatul, și totuși mă iubește. Aici intervine dragostea, vedeți! Sfințenia lui Dumnezeu, omnisciența lui Dumnezeu și dragostea lui Dumnezeu, toate acționează împreună. Ce realizare fantastică. Dumnezeu a știut totul despre mine, Dumnezeu a urât fiecare părticică de păcat din mine și totuși mă iubește. M-am gândit la o ilustrație pentru ideea aceasta, și cea mai bună ar fi cancerul. Ai face tot posibilul ca să ai grijă de trup, să îl ții sănătos și puternic, și te-ai îngriji de nevoi, și ai face tot ce îți stă în putință, în același timp, să distrugi cancerul. Urăști ce este acolo, dar nu în totalitate. Și la fel, Dumnezeu Se uită la om, și El iubește trupul, dar urăște păcatul.

Unde poți vedea cel mai bine sfințenia lui Dumnezeu revelată? Ei bine, o poți vedea într-o mulțime de moduri. Dumnezeu nu dorește niciodată păcatul. Nu, nu – niciodată. El te va lăsa să păcătuiești dacă tu alegi, dar aceasta nu este voia Lui. Dumnezeu nu ispitește pe nimeni să păcătuiască. Dumnezeu nu vrea să păcătuiești. Unii oameni gândesc că a fost voia Domnului ca ei să păcătuiască. Unii oameni mi-au spus: „Știi, ce ar trebui să faci este să ai o viață păcătoasă, să spui la toată lumea asta, apoi când vei vorbi despre convertirea ta, o mulțime de oameni vor crede și vor spune: „Ce transformare, nu-i minunat?” Așa că Dumnezeu trebuie că vrea să ajungi adâncit în mizerie, ca mai apoi să ai ce să mărturisești”. Foarte convingător; oh, nu, Dumnezeu nu Se bucură de păcatul nimănui, niciodată. Și Dumnezeu niciodată nu va ispiti pe cineva ca să păcătuiască, Iacov 1:13 și 14 - „Dumnezeu nu ispitește pe nimeni”.

Dar sfințenia lui Dumnezeu este văzută în multe lucruri pozitive. Pentru început de exemplu, sfințenia Lui este văzută în creație. În Eclesiastul 7:29 – cu aceste gânduri vom încheia – în Eclesiastul 7:29 spune: „Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar el umblă cu multe vicleșuguri”. Dumnezeu l-a făcut pe om drept. Când Dumnezeu l-a creat pe om, el era sfânt. Sfințenia lui Dumnezeu este văzută în creație. În al doilea rând, sfințenia lui Dumnezeu este văzută în legea morală. Legea morală care încă există, cu toate că omul a încercat să o distrugă și a încercat să o șteargă, legea morală încă există în lume, arată că Dumnezeu este sfânt. În Romani 7:12, Pavel spune: „Legea este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună”. Legea morală a lui Dumnezeu arată că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt. Când Dumnezeu ne-a dat o Lege morală, El S-a dovedit a fi o ființă sfântă, dreaptă și morală.

De asemenea, mă gândesc că sfințenia lui Dumnezeu nu este văzută doar în creație, și nu doar în legea morală, dar văd sfințenia lui Dumnezeu și în legea sacrificială. Când văd cum Dumnezeu rânduiește sacrificiul acelor animale, Îl văd pe Dumnezeu spunându-ne că acea moarte este rezultatul păcatului, și doresc să vedeți aceasta, și doresc să vedeți asta bine. De fiecare dată când acei oameni făceau un sacrificiu, ei vedeau moartea adusă de păcat, aceasta dovedea moralitatea și sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia lui Dumnezeu este văzută în creație, în legea morală, în legea ceremonială; sfințenia lui Dumnezeu este văzută, de asemenea, în judecata asupra păcatului – în judecata păcatului. Când tu studiezi Biblia și ajungi, de exemplu, la 2 Tesaloniceni 1, Îl vezi pe Isus venind într-o flacără de foc, ca fiind Cel care Se răzbună pe cei care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu și nu s-au supus Evangheliei. Când vezi în Iuda 4 pe cei păcătoși care sunt condamnați pentru faptele lor nelegiuite, pe care le-au făcut împotriva lui Dumnezeu, vei vedea că Dumnezeu urăște păcatul, și judecata Lui asupra păcatului este o reflectare a sfințeniei Sale; El trebuie să îl pedepsească.

Și, poate cel mai bine, sfințenia lui Dumnezeu se vede la cruce. Da. Sfințenia lui Dumnezeu se vede la cruce. Poate spui: „Dar tot păcatul era asupra Lui”. Da, și acolo găsim totuși cea mai mare reprezentare a sfințeniei Lui. Ascultați-mă: Dumnezeu a fost atât de sfânt, încât a plătit El prețul suprem care era necesar să împlinească sfințenia Lui. În Evrei, capitolul 9, la versetul 26, există o afirmație remarcabilă pe care o ignorăm adesea; ascultați ce spune: „fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii”. Cu alte cuvinte, dacă era un sistem sacrificial, Cristos ar fi trebuit să moară din nou și din nou. Dar ascultați: „acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată” – ascultați, Dumnezeu S-a arătat, Dumnezeu Însuși a venit – „ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa”. Sfințenia lui Dumnezeu a fost infinită, așa că a trebuit să plătească prețul suprem al morții Sale, a purtat păcatul, pentru că prețul păcatului a trebuit plătit, chiar dacă L-a costat propria Sa viață. Aceasta este sfințenie. Sfințenia Lui este văzută în moartea lui Cristos. Sfințenia lui Dumnezeu a cerut plata, chiar dacă a fost nevoie ca El să o plătească. El este sfânt – sfânt.

Care sunt lecțiile practice ale sfințeniei? Pentru necreștini, doar aceasta: sfințenia lui Dumnezeu cere sfințenie în viața ta, și aceasta este doar prin Isus Cristos. În Efeseni 4 vorbește despre cum: „să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, de o sfințenie ce o dă adevărul”. Dumnezeu te vrea sfânt, și singura cale posibilă ca tu să fii sfânt este să fii în Cristos și să ai neprihănirea Lui care ți-a fost dăruită. Pe de altă parte, dacă nu ești creștin, și dacă respingi sfințenia lui Dumnezeu oferită ție în Isus Cristos, atunci alt atribut al lui Dumnezeu va începe să lucreze, cel care se numește dreptatea lui Dumnezeu. Dacă Îl respingi pe Dumnezeu, atunci vei primi ce vei merita. Aceasta este dreptate, și Dumnezeu este drept. Iar pentru cei care nu se pocăiesc, sfințenia Lui cere dreptate.

Dar pentru creștini? Ce înseamnă sfințenia lui Dumnezeu pentru un creștin? Care este ideea practică a sfințeniei lui Dumnezeu în viața mea? Este afirmată clar în 1 Petru, și doresc să mă ascultați, capitolul 1, versetul 15 - „după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți şi voi sfinți în toată purtarea voastră”. Dacă Dumnezeu este sfânt, ce dorește de la viața noastră? Sfințenie. Acum, vă rog să mă ascultați: El ne-a făcut sfinți pozițional – pozițional, în Cristos suntem sfinți, dar El vrea ca practica vieților noastre să se potrivească cu poziția noastră. El vrea ca noi să trăim sfinți. Nu doar să fim sfinți de fațadă, ci să trăim vieți sfinte, pentru că atunci când suntem sfinți, aceasta ne diferențiază de lume. Să știe lumea că este o diferență. De aceea în 2 Timotei 2:19, el spune: „Oricine rostește Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege”. Dacă rostești Numele Domnului, atunci trăiește și acea viață. Să știe lumea că există o diferență.

Să vă mai spun ceva. Sfințenia din viața ta îți dă îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Dacă ești creștin și trăiești o viață sfântă, atunci te opui păcatului și faci lucruri sfinte și lucruri duhovnicești; vei trăi o viață corectă; atunci vei avea îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Priviți la această imagine minunată din Iov 22, și am să v-o citesc; ascultați: „Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău”. Ascultați, te vei întoarce la Dumnezeu și vei îndrepta lucrurile. Primul lucru pe care trebuie să îl faci înainte ca să te întorci la El este să dai la o parte păcatul. Versetul 26 spune: „Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îți vei ridica fața spre Dumnezeu”. Nu poți să te duci la Dumnezeu să îți ridici fața și să te bucuri de El când este păcat în viața ta. Ai experimentat așa ceva? Ai observat în viața ta ce am observat și eu, că ori de câte ori este păcat în viața mea, îmi este greu să mă rog? Iov spune, Iov 22 - „Rezolvă păcatul tău, și vei putea să îți ridici fața către fața lui Dumnezeu”. Fără nicio vină.

Ascultați, sfințenia ne face diferiți de lume. Sfințenia ne dă îndrăzneală. Sfințenia ne dă pace. „Cei răi nu au pace”, spune Isaia 57:21. Sfințenia – Dumnezeu ne vrea sfinți, chiar dacă trebuie să ne disciplineze; conform lui Evrei 12:10, ne va disciplina ca să fim sfinți. Ce ar trebui să facă un creștin? Ce a făcut și David în Psalmul 51: fii sigur că te rogi pentru o inimă curată; și apoi, conform cu Proverbe 13:20, mergi alături de oameni curați. „Fiți sfinți, cum sunt Eu sfânt”.

Să ne rugăm.

Tată, îți mulțumesc în dimineața asta pentru faptul că ni Te-ai descoperit nouă; încredințăm aceste cuvinte și gânduri purtării Tale de grijă. Lasă-le să rodească în viața noastră. Confirmă în inimile noastre aceste adevăruri! Acum, când plecăm, vrem să plecăm cu binecuvântarea Ta și după-masă, când ne vom întoarce, să învățăm mai multe despre vrăjmaș și cum să fim biruitori prin puterea Ta. Te slăvim în Numele lui Cristos. Amin. SFÂRȘIT