Mai avem două săptămâni până la sfârșitul verii și intrăm în programul de toamnă când toți se vor întoarce și am ezitat să încep studiul din 2 și 3 Ioan planificat pentru serile de duminică. Așadar, am hotărât să am câteva serii scurte duminica dimineața cu subiectul „Dumnezeu. Există? Cine este El? Cum este El?” Iar duminică seara studiem „Satan. Există? Cine este el? Cum este el?” Așadar în seara asta, și pentru următoarele două săptămâni, ne vom uita la caracterul lui Satan. Cred că este foarte important să avem o înțelegere a lui Satan. Îmi amintesc că atunci când eram la colegiu unul din lucrurile pe care le făceam la fotbal american – și făceam o grămadă de lucruri nebunești în pregătirea meciurilor – dar lucrul pe care îl făceam de fiecare dată era să-i luăm pe cei din linia a treia sau a patra – și acesta este în general modul în care mulți oameni își petrec întreaga carieră de fotbal, joacă pe linia a treia sau a patra - era luată acea grupă și era făcută să arate, să se comporte și să joace ca echipa adversă cu care urma să jucăm meciul de sâmbătă. Astfel noi ne antrenam împotriva propriilor noștri coechipieri, care se comportau la fel ca echipa adversă, făceau asta ca să ne obișnuim cu adversarii.

Este foarte important să fii în stare să prevezi ce va face oponentul tău. În fotbalul american profesionist și chiar și în cel practicat în facultate acum, sistemele sofisticate se reduc la știința informatică. Acestea pot prezice cu exactitate ce va face oponentul aproape de fiecare dată, lucru efectuat de calculator. Ele știu de câte ori o anumită echipă folosește un anumit jucător într-un anumit moment al jocului, la o anumită distanță pe teren, la o anumită lovitură. Programul le spune ce vor face, astfel încât ei știu dinainte. Singurul lucru care mai poate interveni este eroarea umană. Acest lucru este înțelept în sport. Un boxer va începe lupta; el învață care este punctul sensibil al oponentului său și atacă în acel punct. Acest lucru este adevărat în orice facem în termenii competiției sau ai combaterii unui adversar.

Ei bine, acest lucru nu este mai puțin adevărat în domeniul spiritual. Dacă vrem să înțelegem cât mai bine cum putem să câștigăm biruința, ar trebui să cunoaștem tot ce se poate despre dușmanul nostru. Cu cât îl înțelegem mai bine pe vrăjmașul nostru, cu atât mai mult înțelegem incapacitățile sale și asta vrem să facem când ne uităm la Satan. Cu siguranță nu ca să îl slăvim ci să îl demascăm, să îi vedem caracterul corupt și învins pe care-l are. Acum, cu toții cunoaștem relatarea despre creație din Geneza 1 și 2. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor”, astfel a început creația. Toți știm asta.

Deja erau ființe vii în univers. Poate te întrebi: „Cine erau?” Vă rog să deschideți Biblia la Iov 38 și să vedem cine era prezent atunci când Dumnezeu a creat lumea – Iov 38, versetul 4. Aici Domnul face câteva afirmații foarte interesante către Iov. În versetul 4 din Iov 38 spune „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ai pricepere.” Iar adevărul este, bineînțeles, că Iov nu era nicăieri. Iov nu avea niciun răspuns pentru că Iov nu era prin preajmă. „Unde erai tu când am întemeiat pământul, Iov? Nu ai fost nicăieri.” „Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului”. „Spune, Iov, spune-mi procesul creației. Ai fost acolo?” Nu, bineînțeles că nu. Dar în versetul 7 spune „atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie, şi când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” Să ne oprim, ascultați, Dumnezeu identifică stelele dimineții care cântau împreună și pe toți fii lui Dumnezeu care cântau de bucurie în momentul creației. Vedeți asta?

„Unde ai fost tu când le-am creat? Unde ai fost tu când stelele dimineții cântau împreună și fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?” Nu se referă la stelele dimineții ca fiind stele cu adevărat, dar ce erau? Erau aceiași cu fiii lui Dumnezeu, care ce erau? Nimeni alții decât îngerii. Îngerii erau deja creați când Dumnezeu a creat lumea. Asta este concluzia acestui text. Îngerii sunt numiți ben haElohim în Iov 1:6 – aceasta înseamnă fiii lui Dumnezeu – Iov 2:1 și aici în Iov 38, la versetul 7, și așa cum am văzut în această dimineață, termenul „fiii lui Dumnezeu” este rezervat numai pentru aceia care au fost creați de Dumnezeu printr-un act direct. Acum, nu știm când au fost creați îngerii, dar cred că este în regulă să spunem că au fost prezenți atunci când lumea a fost creată. Nu știm de cât timp fuseseră creați, pentru că nu avem nicio relatare a acestui fapt. Dar lucrul important este să știm că erau prezenți.

Acum, în Coloseni 1, spune: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El”. Acum, vă rog să rețineți că scaune de domnii, dregătorii, domnii și stăpâniri sunt titluri pentru îngeri. Acestea sunt ranguri ale ființelor angelice. Și spune aici în Coloseni 1:16 că Dumnezeu i-a creat pe îngeri, iar verbul este la timpul aorist, ceea ce înseamnă că la un anumit punct în istoria trecută, Dumnezeu i-a creat pe îngeri. Și apropo, din ce înțeleg din Cuvântul lui Dumnezeu, toți îngerii au fost creați în același timp. Toți au fost creați printr-un act direct al lui Dumnezeu. De fapt, Cuvântul Lui a fost cel care i-a creat. Cuvântul Său este Cel care a creat totul, și îngerii nu sunt o excepție.

În Psalmul 148 spune la versetul 2: „Lăudați-L toți îngerii Lui! Lăudați-L, toate oștirile Lui! Lăudați-L, soare şi lună, lăudați-L, toate stelele luminoase! Lăudați-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteți mai presus de ceruri! Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute”. Totul, inclusiv îngerii, trebuie să-L slăvească pe Dumnezeu, pentru că au fost creați la porunca lui Dumnezeu. Și așa cum Dumnezeu a creat instantaneu toate lucrurile în Geneza, la fel i-a creat și pe îngeri. Poate spui: „Ei bine, de unde știi că nu a creat doi îngeri, care ulterior au început să se înmulțească?” Pentru că îngerii nu pot face acest lucru, îngerii nu pot procrea. Poate spui „De unde știi aceasta?”

Din Matei 22, versetul 28, nu ne vom uita la tot textul. Spune: „La înviere nevasta cui va fi?” Știți, ei au vorbit despre unul care a murit și al cărui frate trebuia să-i ia nevasta în căsătorie. Dacă fratele lui nu era căsătorit, știți, se presupunea că se căsătorea cu cumnata lui și ar fi asigurat continuarea familiei. Soțul moare și cumnatul se căsătorește și moare și el, apoi următorul cumnat face la fel și ea devine soția fiecăruia din cei șapte frați. Iar întrebarea cu care vin la Domnul: „La înviere nevasta cui va fi, la care din cei șapte?” Și bineînțeles, aceasta este o situație bizară oricum, în momentul când a ajuns la fratele al treilea sau al patrulea, poate că au devenit cam suspicioși, dacă toți până atunci au murit așa. Însă după ce moare al șaptelea bărbat, L-au întrebat ei, saducheii, pe Isus pe care căutau să Îl prindă cu ceva, pentru că ei nu credeau în înviere, L-au întrebat: „a cui nevastă va fi la înviere?”

Versetul 29 „Drept răspuns, Isus le-a zis” : „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” Îngerii nici nu se căsătoresc și nici nu procreează. Toți au fost creați instantaneu de Dumnezeu la un cuvânt rostit în trecut, ca un act de creație al lui Dumnezeu. Bineînțeles, înainte de întemeierea lumii, așa că au putut să cânte împreună și cu siguranță că a fost un cor imens, atunci când lumea a fost creată. Ei au fost creați cu scopul de a-L sluji și glorifica pe Dumnezeu. Acesta este scopul pentru care au fost creați îngerii. Două lucruri pe care să vi le amintiți: să-L laude și să-L glorifice pe Dumnezeu - să-L laude și să-L asculte. Dacă citiți în Apocalipsa la capitolul 4, exact asta fac. Îl laudă. Dacă citiți epistola către Evrei, în capitolul 1 veți afla exact ceea ce fac, Îl slujesc. Îngerii sunt numiți în Evrei 1: „duhuri slujitoare”. Cuvântul înseamnă a servi. Ei slujesc scopurile lui Dumnezeu, duc la îndeplinire poruncile Lui, și Îl cinstesc, Îl glorifică și Îl slăvesc pe Dumnezeu.

Acum, este interesant să speculăm câți îngeri sunt. Și nu vreau să mă întorc la vechea întrebare teologică: „Câți îngeri poate pune Dumnezeu în vârful unui ac”, lucru care bineînțeles este irelevant, nu asta spunem. Însă este interesant să ne imaginăm, din punctul de vedere numeric, câți îngeri sunt de fapt. Isus, în preajma răstignirii Sale, a spus că dacă ar vrea, ar putea să cheme 12 legiuni de îngeri. O legiune romană avea 6000 de soldați. Acum, un singur înger era suficient, fără îndoială. Un înger, înainte, a omorât 185000 de oameni în Vechiul Testament, așadar nu era necesar să vină o mulțime din ei. Poate te întrebi: „Atâția sunt?” Nu, sunt mult mai mulți. De fapt, Biblia spune – și încă lucrez la asta – în Apocalipsa capitolul 5, nu pot spune totul de la început, spune în versetul 11: „M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri” – Câți îngeri? „Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.” Și ceea ce încearcă să facă aici nu este să fie exact, ci să fie inexact, doar să ne arată că ei sunt dincolo de posibilitatea de a fi numărați.

De fapt, în Evrei 12:22 spune: „Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor”. Știi câți îngeri sunt? Prea mulți ca să îi poți număra. Poate spui: „Vrei să spui că sunt miliarde?” Unii cred că numărul lor este egal cu cel al stelelor de pe cer, pentru că sunt numiți stele, unii spun că asta este o deducție că sunt tot atâția îngeri câte stele sunt. Câte stele sunt? Nu mă întrebați, sunt miliarde. Alți oameni presupun că deoarece Domnul face referire la „îngerul lui” aparent cu referire la fiecare individ, şi înseamnă că există câte un înger pentru fiecare individ care a trăit vreodată. Nu sunt sigur că acest lucru este corect, pentru că atunci un înger ar avea de lucru undeva la 60 și ceva de ani, și apoi nu ar mai avea ce face pentru restul timpului, așa că ar trebui să facă schimb din când în când, nu știu. Când moare cineva, ei pot să aleagă pe cineva care tocmai s-a născut.

Însă ideea este că există îngeri, prieteni, și există o mulțime de îngeri. Sunt prea mulți îngeri ca să fie numărați. Așadar, când Dumnezeu i-a creat pe îngeri a realizat ceva. A fost un act măreț. Știți, noi ne gândim la creație ca la un lucru simplist – Dumnezeu l-a creat pe om. A luat niște pământ și l-a modelat. Ei bine, doresc să vă gândiți la creație în vastitatea ei, doar să vi-L imaginați pe Dumnezeu rostind un cuvânt și multe miliarde de ființe au venit în existență instantaneu. Toate frumoase, toate înțelepte, toate puternice, toate slăvindu-L și slujindu-L pe El și El le-a chemat în existență cu un gând rostit izvorât din mintea Lui – un gând de fapt nerostit în mintea Sa.

Acum, poate spui: „Bine, undeva până la Geneza 3, s-a întâmplat ceva care i-a stricat pe acei îngeri, pentru că unul dintre ei era deja afectat când ajungi să citești Geneza 3. S-a furișat în grădină în chip de șarpe.” Ai dreptate. Știi ce s-a întâmplat? Îngerii au căzut. O tragedie a avut loc – un grup mare de îngeri s-a răsculat. Una din cele mai grele întrebări din teologie este ceea ce numim problema teodiceei. De unde a venit păcatul? Ei bine, noi spunem că de la îngeri, ei au păcătuit primii. Au căzut. De unde a venit? Cel mai bun răspuns este că nu știm. Însă, credeți-mă: a venit – asta știm. Acest lucru este evident. Și știți, mă întreb următorul lucru: „Cum au putut îngerii să se răzvrătească?” Adică, împotriva a ce s-au răsculat? Împotriva unui Dumnezeu absolut sfânt? Împotriva unei situații absolut fericite? Erau inteligenți. S-au uitat la situația în care se aflau. Trebuie să fi văzut că era o situație absolut glorioasă. Au avut abilitatea de a comunica. Au avut abilitatea să-I răspundă lui Dumnezeu și Dumnezeu să le răspundă lor. Aveau emoții. Își petreceau timpul lăudându-L pe Dumnezeu. Erau ființe responsabile. Ei nu erau roboți. Erau inteligenți, emoționali. Aveau voință, se vede în alegerea lor, însă s-au răzvrătit.

Nu știu de ce. Nu știu cum. Nu știu cum a fost posibil să se genereze ispita în mintea lui Lucifer, însă știu că a avut loc, pentru că eu sunt un produs al efectelor ei. Conducătorul răzvrătirii a fost Satan, și în Matei 25:41 Domnul vorbește despre oștirea lui Satan ca fiind „îngerii lui” – „ Satan și îngerii lui”. Acum, vă rog să mă ascultați. Câți îngeri au căzut? Conform cu Apocalipsa capitolul 12, avem un răspuns limpede. Aș dori să vă atrag atenția și să vă arăt. Apocalipsa capitolul 12 ne spune în versetele 3 și 4 despre Satan, el este numit balaur – în versetul 3 este numit ca fiind un balaur roșu. Și în versetul 4 ne spune despre căderea lui, ascultați: „Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului”. Câți îngeri au fost implicați în acea rebeliune? O treime. Au fost depășiți numeric cu 2 la 1 de către îngerii sfinți, însă atât de mulți au fost implicați în acea rebeliune.

Acum, a treia parte din îngeri s-a răzvrătit alături de Satan. Poate spui „Sunt toți acei îngeri liberi, alergând pe pământ ca îngeri ai lui, Satan pe care noi îi numim demoni?” Nu, nu toți aleargă pe pământ. Unii dintre ei sunt închiși. Ați știut asta? Ați știut că unii dintre acei demoni sunt închiși? Unii dintre ei sunt închiși pentru puțină vreme și unii din ei sunt închiși pentru totdeauna. Aș dori să vă ofer o diagramă. Să luăm o linie și să spunem că sunt îngerii, o împărțim în două, prima parte sunt îngerii sfinți sau aleși. În partea de jos a liniei avem îngerii căzuți. Îngerii căzuți sunt de două feluri, cei liberi și cei legați. Pe cei liberi îi numim demoni. Cei legați sunt și ei de două feluri: legați permanent și legați temporar. Cei legați permanent sunt cei prezentați în Iuda și în Petru, cei legați cu lanțuri veșnice. Credem că aceia sunt cei care au păcătuit în Genesa 6, trăind cu femei, care i-au născut pe uriașii care au fost pe pământ și care au fost omorâți prin potop. Cei care sunt legați temporar s-ar putea să fie cei care au fost aruncați în adânc. Și în Apocalipsa 9, au fost văzuți ieșind din adânc în timpul necazului cel mare, însă mulți dintre ei sunt liberi acum. Așadar, sunt miliarde de demoni, unii legați temporar, unii legați permanent, și mulți, mulți dintre ei sunt liberi. Ei sunt îngerii lui Satan.

Acum, asta este o scurtă introducere a conceptului despre o ființă personală vie și reală numită diavolul. El este liderul acelei rebeliuni a îngerilor. Acum, este adevărat? Asta este o întrebare corectă. Există cu adevărat un diavol? Unii oameni cred că singurul lucru care este cu adevărat real despre diavol este faptul că este un costum de Haloween și nimic mai mult. Acea caricatură a lui Satan este pur și simplu ceva ce a visat cineva ca să-i sperie pe copiii mici să facă ceea ce le spune tati. Există vreo dovadă ca să credem că există un diavol, o ființă personală activă care se opune planului lui Dumnezeu? Ei bine, cu siguranță dacă te uiți cu atenție la rațiune, la filosofie, dacă te gândești la toate astea, trebuie să existe un adversar. Să ne gândim din punct de vedere filosofic. Există Dumnezeu, El a creat lumea. El este suficient de puternic ca să creeze o lume așa cum vrea să o facă. În mijlocul lumii pe care a creat-o, nu există armonie absolută. Există o dihotomie amestecată a fericirii și a durerii, a înțelepciunii și a stupidității, a împlinirii și a falimentării, a bunătății și a cruzimii, a vieții și a morții.

Par să fie două lucruri care merg împreună care ne derutează și ori de câte ori îi spunem cuiva care nu este duhovnicesc: „Dumnezeu este un Dumnezeu bun și plin de dragoste”, ei sunt în stare să se întoarcă și să spună: „Oh, chiar? Ei bine, spune-mi mai multe despre asta. Cum rămâne cu asta și cu asta și asta și cu această tragedie?” Tocmai faptul că există această opoziție față de Dumnezeu este o dovadă suficientă a existenței unei alte ființe personale care este implicată activ în încercarea de a înăbuși planul lui Dumnezeu. Poate aceeași ființă să creeze o versiune bună a sa și apoi să creeze opusul său și să lupte împotriva lui însuși și apoi să stea frustrat în luptă? Nu. Asta este ca vechea întrebare: „Poate să facă Dumnezeu o piatră aşa de mare pe care să nu o poată ridica?” Nu are niciun sens. Dr. Vaughn Gertile a spus, citez: „Pe de o parte ne arată prea multă inteligență” – vorbește despre univers – „prea multă înțelepciune și fericire ca o negare a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ne arată prea multă lipsă de inteligență, rău și nefericire ca să facă din credința în Dumnezeu o opțiune”, am încheiat citatul.

Eric Sauer a spus un lucru foarte util în cartea sa Omul, Împăratul pământului: „Existența durerii și a răului prezent în lumea întreagă dovedește existența unei puteri dinamice, ostile și transcendentale nedorită de Dumnezeu”. Pentru că Dumnezeu niciodată, și repet, Dumnezeu niciodată nu a creat ceva ca apoi să stea acolo și să se întoarcă împotriva a ceea ce El a intenționat. E ca și cum cineva ar construi o poartă și în același timp ar face și un zid ca să o închidă. Nu poți să faci așa ceva. Sauer spune, citez: „Realitatea este că diavolul este o ființă spirituală a cărui existență nu poate fi atacată în niciun fel de filosofie sau de științele naturii, de vreme ce în lumea noastră și în universul nostru apropiat observăm lipsă de armonie, moarte și distrugere. Doar o contemplarea speculativă a naturii ne direcționează spre concluzia că lumea aceasta, și probabil sistemul solar care este conectat cu ea, sunt teritoriile stăpânitorului acestei lumi și domnul văzduhului”, am încheiat citatul. Este clar că există o ființă care se luptă împotriva scopurilor lui Dumnezeu.

Acum, în plus față de necesitatea filosofică, există o mulțime de dovezi biblice care atestă faptul că diavolul există. Și cred că cea mai puternică dovadă, cel puțin în mintea mea, este dovada Domnului nostru Isus Cristos. El a crezut în diavol ca persoană. El a crezut că diavolul există. Să ne uităm la Matei capitolul 4. „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine”. Și cunoașteți întreaga conversație. Domnul folosește zece versete înregistrate aici, vorbind cu diavolul.

Nu încape îndoială că Domnul nostru era convins de realitatea existenței lui Satan. De-a lungul slujirii Sale a vorbit despre Satan. A mers și a scos demonii din oameni. S-a dus și a nimicit lucrările pe care Satan voia să le facă. În Ioan 12:31 spune: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” Domnul nostru spune: „Sunt în conflict cu Satan, Mă duc la cruce ca să câștig biruința”. Domnul nostru știa ce face. Știa că este în conflict cu o persoană reală. De ce? Pentru că o cunoștea pe această ființă din eternitate, de pe vremea când a creat-o, a cunoscut-o până la cădere și de acolo în continuare a cunoscut-o. El știa cu cine are de-a face. Și există o singură persoană pe care diavolul nu o va înșela niciodată, și aceea este Dumnezeu care l-a creat.

Isus a spus în Ioan 14:30: „Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine”. „Stăpânitorul lumii acesteia”. Isus a crezut într-o activitate conștientă a lui Satan pe pământ”. În Ioan 16 El spune: „stăpânitorul lumii acesteia este judecat”. Nu încape îndoială că Domnul nostru este în conflict deschis cu Satan.

În Ioan 8:44 Isus spune: „Voi îl aveți ca tată pe diavolul”. Dar în Efeseni 2:2 Pavel spune: „duhul care lucrează acum în copiii neascultării”. Pavel a crezut în existența diavolului. Ioan a crezut în existența diavolului. În 1 Ioan, capitolul 3, am studiat asta recent în studiul nostru din 1 Ioan: „Cine păcătuiește, este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” Ascultați-mă: să spui că tu crezi în Cristos, așa cum spun unii, și să nu crezi în existența diavolului, înseamnă să batjocorești ceea ce a făcut Cristos. Trebuie să le crezi pe amândouă, sau nu înțelegi deloc Noul Testament. De fapt, ne spune în 1 Ioan 5:19: „Toată lumea zace în cel rău”. Iacov a crezut în existența diavolului. „Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi”, a spus în capitolul 4, versetul 7. Petru a crezut în existența diavolului. Capitolul 5 versetul 8 din 1 Petru, spune: „el dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută să înghită”.

Apare peste tot în Noul Testament. Scriitorii au crezut. Ei a știut care a fost scopul lui Dumnezeu, să Îl trimită pe Cristos ca să Se ocupe de diavol. Dacă studiați Biblia cât de cât, trebuie să credeți că diavolul există. Ascultați. El a ispitit-o pe Eva în Geneza 3. El L-a ispitit pe Cristos în Matei 4. El a pervertit Cuvântul în Matei 4. El s-a opus lucrării lui Dumnezeu în Zaharia 3. El i-a împiedicat pe slujitorii lui Dumnezeu în 1 Tesaloniceni 2. El împiedică Evanghelia, Matei 13, 2 Corinteni 4. El îi prinde pe cei răi în curse, 2 Timotei 2, el înșală neamurile, 1 Împărați 22 și Apocalipsa 16:20. El se preface în înger de lumină, 2 Corinteni 11. El înfăptuiește intrarea păcatului în lume și căderea umanității, Geneza 3. El vine înaintea lui Dumnezeu, Iov 1. El umblă ca un leu care răcnește, 1 Petru 5. El este pârâșul fraților, Apocalipsa 12. El are puterea morții, Evrei 2, și întreaga lume zace în cel rău, 1 Ioan 5. Este destul de evident în Biblie că el există, de fapt, este chiar foarte ocupat. Dacă negi existența diavolului, de asemenea Îl vei nega și pe Cristos, pentru că amândoi sunt prezentați ca persoane care există în Biblie.

Nu doar speculația filosofică și revelația biblică ne indică faptul că diavolul există, dar de asemenea și experiența umană. Toți cei care trăiesc în lumea noastră în secolul 20 și care neagă existența diavolului ca persoană, de fapt nu înțeleg ce se întâmplă în lume. Diavolul s-a manifestat din belșug în ziua de azi. Sunt oameni care sunt siguri că el există astfel că ei se închină lui în mod fățiș și deschis. Sunt fapte de vindecare și minuni pe care le face în mijlocul nostru în lume și care ne dovedesc existența lui. Există el? Da, există.

Acum, al doilea lucru la care vrem să ne uităm cu privire la el este cine este el? La fel cum ne-am uitat la Dumnezeu în dimineața asta, el există, da, dar cine este el? Ei bine, am văzut deja că el este un înger. Este unul corupt. Este unul căzut. Însă este un înger, și ascultați-mă, fraților, ascultați acest lucru: îngerii au personalitate.

Noi ne gândim la îngeri, cred, mai degrabă ca la un lucru eteric, ceva care este alb, care dă din aripi, și care nu are personalitate; dar îngerii au personalitate. Știți, ați realizat că îngerii au nume? Este adevărat, au nume proprii. Dumnezeu îi cunoaște pe toți îngerii după nume. Când îl cheamă pe un înger, El nu spune: „Îngerul cu numărul un milion patru sute” – nu. El spune „Ioan” sau „Bill” sau orice alt nume are îngerul; Dumnezeu îi cunoaște după nume. Dumnezeu cunoaște faptul că au un caracter individual. Îngerii sunt persoane. Ei au toate caracteristicile unei persoane. Ei simt, pentru că se bucură. Îl laudă pe Dumnezeu. Ei Îl apără pe Dumnezeu și se luptă cu demonii.

Ne uităm la Satan și știm că este o persoană din mai multe motive. La fel cum Dumnezeu este o persoană, așa este și diavolul. Numărul unu: are trăsăturile de personalitate. Știți care este una din cele mai comune trăsături de personalitate? Capacitatea de a plănui. Ați cunoscut vreodată vreun câine care să fi plănuit ceva? Ați văzut vreodată un câine într-un colț, care să-și construiască strategia? Una din caracteristicile unei persoane este abilitatea de a plănui, sau de a schița o schemă. Animalele nu fac așa ceva. Animalele nu fac niciun plan. Persoanele, da. Citiți 2 Corinteni și aflați, citiți nu doar această epistolă, ci întreg Noul Testament și veți vedea că diavolul este ocupat să facă planuri. Unul dintre motivele pentru care cred că este o persoană este datorită lucrurilor pe care le face. 2 Corinteni 11:3: „Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice”. Ascultați, el este foarte ocupat să conceapă modalități de a ajunge la oameni și este o caracteristică a personalității lui să conceapă planuri.

Nu doar atât, dar o altă trăsătură de personalitate este abilitatea de a comunica. Persoanele comunică și Satan de asemenea. El a avut o conversație cu Isus, nu-i așa, în Matei 4. A avut o conversație cu Eva în grădină. El are conversații cu o mulțime de oameni și le poartă tot timpul. Nu doar atât, dar și dorește lucruri. Iar abilitatea de a voi ceva, de a alege, este o trăsătură de personalitate, și Satan alege lucruri, el dorește anumite lucruri. El dorește anumite lucruri și își direcționează voința în domeniul în care el crede că se va împlini dorința sa. L-a dus pe Isus pe munte și spune „Iată împărățiile lumii, faci ce îți spun să faci și Ți le voi da”. A ales să-L ispitească pe Isus în această manieră, a vorbit cu El și s-a hotărât asupra unui anumit scop cu care să-L prindă pe Cristos, el are toate caracteristicile unei persoane.

În plus față de trăsăturile de personalitate, cred că este o persoană pentru că sunt folosite pronume personale cu privire la el. Cuvântul „tu” este folosit în Ezechiel 28 și în tot Noul Testament avem „el” și „însuși” cu referire la Satan. De fapt, în 2 Corinteni 11, sunt folosiți ambii termeni. Un alt motiv pe lângă trăsăturile de personalitate și pronumele personale este folosirea numelor proprii. Are mai multe nume proprii, iar acestea sunt date numai persoanelor. Vom vedea imediat. Un alt motiv pe care îl socotesc ca fiind important este faptul că Îi dă socoteală lui Dumnezeu, iar acest lucru este valabil doar în dreptul persoanelor. Animalele nu sunt răspunzătoare. Ele nu dau socoteală, nu moral. Nu există niciun standard biblic pentru comportamentul unui animal. Și Dumnezeu spune: „Voi judeca pe Satan”. Când Dumnezeu spune că-l va judeca pe Satan, asta implică faptul că Satan a încălcat standardele lui Dumnezeu și Satan este răspunzător personal pentru această încălcare. Acest lucru este caracteristic unei persoane.

Acum, cum rămâne cu titlurile personale? Nu doar faptul că are responsabilitate personală și toate acele lucruri, dar Satan trebuie să fie o persoană și datorită titlurilor sale. Acum, acestea sunt cele mai fascinante. Aș dori să vă spun cum este numit. El este numit, de exemplu, în Ezechiel 28:14 și ne vom uita la asta mai târziu, dar este numit „Heruvim ocrotitor, cu aripile întinse”. Se referă la faptul că era un înger de rang înalt, tocmai acest titlu vorbește despre o persoană.

De asemenea este numit „Stăpânitorul lumii acesteia”, iarăși, vorbește despre rangul său, ca fiind cel care stăpânește sistemul rău al lumii, inclusiv îngerii și oamenii. El este un stăpânitor. El este numit de asemenea „prințul puterii văzduhului” – domnitorul imperiului din atmosferă. Este numit „dumnezeul veacului acestuia”, iar cuvântul pentru veac este aiōn, dumnezeul acestei ere – dumnezeul care și-a propagat sistemul filosofic, umanism, materialism și sex. El de asemenea este numit, în Luca 11:15: „domnul dracilor.” În 2 Corinteni 4:4 este numit: „dumnezeul acestui veac”.

Dar în Luca 11:15 este numit: „Beelzebul, domnul dracilor.” Ați auzit vreodată acest termen? Beelzebul? Este un termen interesant și vă spun repede, înseamnă „Domnul muștelor”. Și poate ați auzit de un film, cred, sau carte care s-a numit Domnul muștelor”. Este titlul unui zeu filistean, și a fost dat nu doar ca o denumire a acelui zeu, ci a lui Satan care era în spatele acelui zeu. Acum, vedeți, toate aceste titluri: un heruvim ocrotitor, stăpânitorul lumii acesteia, prințul puterii văzduhului, dumnezeul veacului acestuia, domnul demonilor – toate vorbesc despre rang, vorbesc despre domnie, vorbesc despre autoritate, vorbesc de putere, vorbesc despre direcție, vorbesc despre planificare, scop, despre capacitatea de a îndeplini anumite lucruri, iar el este o persoană capabilă de așa ceva.

Acum, Satan, cine mai este el? El nu este doar o persoană, dar este și un duh. Satan este un duh, și așa cum am spus și în dimineața aceasta, un duh este o persoană imaterială. Satan poate fi aici acum – nu știu dacă este, probabil că face altceva – însă dacă ar fi aici acum, nu am ști. De ce? Pentru că este un spirit, dar asta nu înseamnă că nu este aici. Știți, trăim în lumea asta mică unde tot ce știm sunt cele trei dimensiuni care există și poate mai putem să luăm în considerare încă o dimensiune, dar nu realizăm faptul că acum această cameră este probabil plină cu o mulțime de îngeri. Unii sfinți și aleși, iar alții căzuți. Și nu se știe ce se întâmplă aici. Adică, știți, aș vrea să știu eu însumi ce se întâmplă, dar nu voi fi niciodată în stare să știu asta, însă acest univers este controlat de puterea lui Satan și este o oștire demonică implicată activ având această dorință să oprească lucrarea lui Dumnezeu. Unul dintre motivele pentru care știu că avem autoritate asupra lui este faptul că lucrarea lui Dumnezeu înaintează indiferent de voința lui.

Dar îngerii sunt duhuri, sunt imateriali. Demonii din Luca 8:2 sunt numiți duhuri rele. În Luca 11:24 sunt numiți duhuri necurate. Dar sunt numiți duhuri. Îngerii sunt ființe spirituale imateriale – notați asta – însă nu sunt ca Dumnezeu. Dumnezeu este duh, dar Dumnezeu este peste tot. Îngerii au limitări spațiale. Ei sunt duhuri, dar ei sunt duhuri care au o graniță împrejurul lor. Ei trebuie să se deplaseze. Ei nu pot fi peste tot. Ei sunt rapizi. Sunt într-adevăr rapizi. Și vreți să știți ceva interesant? Unii sunt mai rapizi decât alții. Gândiți-vă puțin. Poate spuneți: „Vrei să zici că poate exista o cursă de alergare angelică sau ceva asemănător și unii din ei să vină mai repede decât alții?” Ei bine, unii din ei sunt prezentați în Biblie după viteza lor, ca fiind super-rapizi. Alții sunt mai lenți. Însă știm că au o limitare spațială. Conform cu Daniel 9 și Daniel 10, sunt dovezi în ambele pasaje, clare, că sunt localizați undeva și încearcă să ajungă în altă parte. De aceea atunci când Domnul nostru i-a trimis pe demoni în porci, exact acolo au mers. Au o localizare spațială. Ei nu sunt peste tot, și ei nu pot să se împartă și să plutească. Ei sunt acolo unde sunt.

Acum, vă rog să nu uitați, așa este Satan. Și când cineva îmi spune: „Ei bine, știi, diavolul m-a făcut să fac asta” – nu știi dacă a fost chiar diavolul. Da, el este rapid, dar să fie atât de rapid încât să meargă pe la fiecare persoană din lumea aceasta tot timpul și să-i îndemne? Nu știu cât este de rapid, dar nu poate să facă asta, are limitări spațiale. Acum, aș dori să vă spun ceva, prieteni. Poți să ai o mulțime din ei într-un spațiu foarte mic. Nu știu cât de mic sau cât de mare este un spirit, se pare că duhul imaterial poate să fie împreună cu un altul într-un anumit sens, nu știu cum. Dar nu vi se pare interesant să ne gândim la îngerii sfinți luptându-se cu cei răi? Adică, voi ce ați face? Mă refer la – știți – nu-i așa? Nu știu, dar ei fac asta. Acest lucru ne arată că suntem la un nivel și nu-l înțelegem pe celălalt, nu-i așa?

Acum, poate spui: „Ei bine, am crezut că uneori îngerii au trup”. Acum, vă rog să mă ascultați. Uneori aceste ființe imateriale pot să se materializeze. Pot să te materializeze. Acum, nu știu cum de pot să se materializeze, dar ei pot, și pot să ia forma unui trup. Nu este un trup ca trupul nostru, pentru că uneori au aripi, nu-i așa? Ca în Isaia 6. Și sunt foarte frumoși – în Sodoma, când oamenii i-au văzut, când s-au materializat în trupuri, nimeni din cetate nu a mai văzut așa ceva și, bineînțeles, Sodoma era vestită pentru stilul de viață homosexual. Iar când populația homosexuală a Sodomei i-a văzut pe acei îngeri materializați, pur și simplu au fost șocați. Ei au spus „Oh, oh, nu am mai văzut niciodată așa ceva”. I-au urmărit până la casa lui Lot și erau în stare să nimicească locul numai ca să ajungă la ei, de aceea a nimicit Dumnezeu cetatea și de aceea noi folosim cuvântul sodomie cu referire la homosexualitate. Erau atât de frumoși, atât de frumoși că acei oameni care erau atât de pervertiți în poftele lor au fost atrași de ei din punct de vedere sexual.

Un alt lucru în ce privește îngerii și care este interesant este faptul că ei sunt nemuritori și nu mor niciodată. Îngerii nu mor niciodată. Ei vor trăi veșnic, din momentul creației lor, ei trăiesc veșnic. Însă numai dacă ești neinițiat să înțelegi asta, acest lucru este adevărat și cu privire la oameni, nu-i așa? Așadar, nu ar fi nicio problemă, vom trăi veșnic de asemenea, ori cu Dumnezeu ori fără El. Rangul cel mai înalt pentru îngeri care a fost creat a fost heruvimul – heruvimul – heruvimii. Acestea sunt ființe angelice de cel mai înalt rang și au frumusețe și putere care nu se pot descrie. Caracterul și apariția acestor îngeri este dincolo de imaginația noastră, și de neînțeles pentru noi, încât nu vom putea niciodată să ne dăm seama cum sunt ei. Frumusețea lor este dincolo de ce poate să-și imagineze mintea umană. Poate spui: „Care este rostul lor?” Ei bine, ei sunt de cel mai înalt rang, se pare, și se pare că ei sunt păzitori ai sfințeniei lui Dumnezeu. Ei apar întotdeauna înconjurând prezența lui Dumnezeu. Ei protejează sfințenia Lui, și ei sunt văzuți uneori proclamând harul Său. Ei sunt ființe incredibil de magnifice.

Acum, dintre heruvimi avem câțiva numiți pe nume. De fapt, cred că am întâlnit trei heruvimi conducători în Biblie. Primul: Gavril. Gavril se pare că are o sarcină specială, și anume să reveleze și să interpreteze scopul și planul pe care Îl are Dumnezeu pentru Împărăția Lui. Mai este un înger de care toți am auzit, numele lui este Mihail. Mihail este ceea ce mie îmi place să numesc „super- înger”. Mihail este generalul armatei angelice. Însă era un înger mai mare decât Gavril și Mihail, cea mai glorioasă ființă creată de Dumnezeu. Vi-l voi prezenta, dacă deschideți la Isaia 14 – Isaia 14:12. „Cum ai căzut din cer” – cine? „Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!” Știți, nici nu ne putem imagina un nume mai frumos decât Lucifer, și când spui numele acesta, seamănă cu un blestem. Știți ce înseamnă Lucifer? Fiul zorilor, cel strălucitor, helel în limba ebraică, steaua dimineții, era cel suprem, steaua dimineții, fiul zorilor, cel strălucitor. Ce înger măreț a fost! Vreți să știți cum a arătat în slava sa? Să ne uităm la Ezechiel 28, și apoi ne vom întoarce la Isaia 14 imediat.

Ezechiel 28, și veți înțelege puțin din ceea ce înseamnă un înger, și acest lucru este suficient ca să vă șocheze puternic. Acum, trebuie să vă explic unde suntem noi acum. Ezechiel este profet și Ezechiel transmite mesaje de judecată, unul pe care Dumnezeu a hotărât să-l judece pentru răutatea sa a fost împăratul Tirului. Tirul a fost o zonă foarte faimoasă, un loc foarte faimos în istoria biblică. Împăratul Tirului a fost un om rău, extrem de rău. A fost fără milă, crud, și fără Dumnezeu, iar Domnul urma să aducă judecata asupra lui. Și în versetele de la 1 la 10 din Ezechiel 28, Ezechiel prezintă un cuvânt împotriva împăratului, sau a prințului așa cum este numit în versetul 2, din Tir, oarecum îl oprește. Versetul 10: „Vei muri de moartea celor netăiați împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu.” În versetul 9 el chiar a spus: „Eu sunt dumnezeu”. Iar El îi spune: „Vei fi om și nu dumnezeu în mâna celui care te va ucide. Ce dumnezeu ești. Nu vei fi deloc dumnezeu pentru ucigașul tău”.

Aici era această persoană care se credea a fi Dumnezeu, iar aceasta era – ce era? Care este păcatul suprem? Mândria. Așadar, Ezechiel vorbește împăratului Tirului, dar el merge dincolo de împăratul Tirului la sursa acelui rău, la Satan, și începând de la versetul 11, el începe să se refere la Satan care era în spatele împăratului Tirului. Acum, acest model nu este unicat în Scriptură. Foarte adesea psalmii mesianici dintr-o perspectivă pozitivă sunt David vorbind despre David dar, de fapt, dincolo de David, vorbind despre Mesia. Este o ocazie în Matei unde Domnul nostru îi spune lui Petru: „Înapoia Mea, Satan”. El îi vorbește lui Petru, dar de fapt vorbește sursei care era în spatele actului rău al lui Petru. Aici el merge dincolo de împăratul Tirului, și arată limpede cine este cel care îl face pe împăratul Tirului să se comporte cum se comportă.

Versetul 12 : „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: „Aşa vorbește Domnul, Dumnezeu: ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune, şi desăvârșit în frumusețe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu”. Acum este limpede că împăratul Tirului nu a fost niciodată acolo. El privește cu mult dincolo de împărat și acum vorbește despre Satan. El spune: „Ai ajuns la cea mai înaltă desăvârșire”. Știți ce înseamnă asta? Ai fost pecetluit cu semnul perfecțiunii – suma tuturor creațiilor lui Dumnezeu ești tu, și Dumnezeu te-a pecetluit cu pecetea perfecțiunii Sale. Erai lucrul suprem pe care Dumnezeu l-a făcut vreodată „plin de înțelepciune și” ce? „desăvârșit în frumusețe”. Dacă ai vrut să știi ce consideră Dumnezeu ca fiind frumos, trebuia să te uiți la esența spirituală a acestui înger căzut, frumusețe pe care Dumnezeu a pus-o acolo, și ai înțelege ce percepe Dumnezeu ca fiind frumos. Dumnezeu l-a făcut desăvârșit în frumusețe, plin de înțelepciune, suma perfecțiunii și l-a pecetluit astfel. Nu este uimitor faptul că atunci când ne gândim la Satan ne gândim la el ca fiind urât?

Versetul 13: „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu”. Apoi îl descrie; cu o descriere aproape halucinantă. Iată cum era acoperit. „erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur”. Acum ascultați: iată cum îl descrie pe acest înger într-o imagine halucinantă, strălucitoare, o multitudine de pietre prețioase și bijuterii strălucitoare, și nici măcar nu știu cum am putea să ne imaginăm acest lucru. De asemenea mai spune ceva despre el, ascultați: „timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut”. Ați știut că a fost muzicianul suprem al cerului? Ați știut că Satan a fost probabil dirijorul corului ceresc? A fost ființa supremă a creației lui Dumnezeu, și a fost frumusețea întregului cer. A fost apogeul, a fost suma tuturor perfecțiunilor lui Dumnezeu, iar muzica lui era dincolo de orice înțelegere – acest lucru ar trebui să vă ofere o idee despre ce simte Dumnezeu cu privire la muzică. Dumnezeu iubește muzica. Când Dumnezeu a făcut creația supremă pe care a făcut-o vreodată, l-a făcut muzician.

Versetul 14: „Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem”. Eu te-am creat – te-am făcut îngerul suprem, heruvimul ocrotitor care acoperea – acum, nu știu ce înseamnă că acoperea; poate că era unul care plana în jurul lui Dumnezeu, într-un sens. „Eu te-am făcut așa. Te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare”. Acum, ce înseamnă exact acest lucru, nici aceasta nu știu, însă este ceva acolo în ceruri, ceva ca un munte, un fel de pietre fantastice – este interesant să ne gândim ce poate fi – o frumusețe strălucitoare, orbitoare, glorioasă și slăvită, dincolo de orice imaginație, și acest înger și Dumnezeu se mișcau împreună în acel teritoriu. Asta este acest înger special.

Versetul 15 „Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut” – perfect. Dar acum se schimbă lucrurile „până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.” Ar fi fost suficient de rău dacă ar fi făcut asta doar în dreptul lui, dar știți ce a făcut? Nu și-a ținut nelegiuirea în dreptul său, ci a împărțit-o. Versetul 16: „Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.” Indiferent ce este muntele lui Dumnezeu și indiferent ce reprezintă pietrele scânteietoare, acolo este Dumnezeu, acolo este centrul cerului Său. „Te voi arunca nu doar pentru că ai păcătuit, ci și pentru că ai făcut negoț cu păcatul tău”.

Versetul 18 spune: „Prin mulțimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoțului tău, ţi-ai spurcat locașurile sfinte” sau comerțul tău l-ai propagat. Știți ce a făcut Satan când a plecat? Nu a plecat singur; câți au plecat cu el? O treime. „Scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenușă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.” Dumnezeu spune: „Vei plăti, Satan – vei plăti un preț mare”. Acum, care a fost nelegiuirea care a dus-o pe această ființă de necrezut să se coboare la stricăciunea la care s-a coborât? Să mergem la Isaia 14 și să vedem care a fost. Versetul 12: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor”. Oh, vă puteți imagina căderea de care a avut parte acea ființă angelică? Din ceea ce era în Ezechiel 28 la ființa absolut stricată, plină de răutate, de dispreț și urâtă care este acum? Cum s-a întâmplat asta? Când ești supărat pe Satan și când vrei să-l disprețuiești pe Satan, undeva în inima ta trebuie să îți pară rău pentru el, pentru că a ajuns în starea în care a ajuns.

„Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!”. Iată acum care a fost păcatul: „Tu ziceai în inima ta” – iată aici păcatul, prietene, și anume păcatul mândriei – a fost păcatul mândriei – de cinci ori spune: „Eu mă voi”. Primul: „Mă voi sui în ceruri”. Acum, la ce se referă? El deja avea acces în prezența lui Dumnezeu. Era heruvimul conducător. El nu spune: „Cred că mă duc să-I fac o vizită lui Dumnezeu”. El spune: „Mă voi duce și voi rămâne – voi ocupa scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Mă voi ridica”. Acum, de unde era, ca să se înalțe însemna să meargă – deasupra sa mai era o singură persoană. Ca să urce de la poziția de înger șef însemna să meargă pe locul lui Dumnezeu „Voi lua locul lui Dumnezeu”.

Al doilea „îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu”. „Voi uzurpa autoritatea lui Dumnezeu asupra îngerilor. Voi ocupa poziția de conducător al cerului”. Al treilea „Mă voi”. „Voi ședea pe muntele adunării”. Versetul 14: „mă voi sui pe vârful norilor”. Cei mai mulți comentatori spun că norii de aici nu reprezintă norii pufoși și albi, ci norii se referă la slava lui Dumnezeu, așa cum stelele se referă la îngeri – „Voi ajunge deasupra slavei lui Dumnezeu”. Apoi le însumează cu ultimul „Eu voi”: „Voi fi ca Cel preaînalt”. Ați știut că Cel preaînalt este un titlu? Este titlul lui Dumnezeu, ca posesor al cerului și al pământului. Ce spune el de fapt „Voi fi posesor al cerului și al pământului. Vedeți egoismul de necrezut și mândria acestui păcat. Și a căzut și Isus a spus: „Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer”. Când a căzut, a căzut repede și dramatic și frumusețea sa a fost stricată imediat, și fiecare ființă angelică care a crezut aceste gânduri alături de el, a fost condamnată la iad veșnic. Și știți că iadul a fost făcut pentru diavol și pentru îngerii săi? Un păcat de necrezut, o cădere de necrezut, care totuși a avut loc.

Care au fost rezultatele? Versetul 15 din Isaia 14: „Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adâncimile mormântului”. A fost alungat din ceruri. A fost corupt. „Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărățiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile şi nu dădea drumul prinșilor săi de război?” Nu doar că a fost condamnat la adânc, dar a devenit disprețuit și josnic. Iar arătarea acestei slăbiciuni este clară tuturor celor ce-l privesc. Acum, afirmația din versetul 15: „aruncat în adâncimile mormântului” va avea loc; conform cu Apocalipsa 20, Satan va fi aruncat în iazul de foc și de pucioasă care arde veșnic. Satan s-a prăbușit.

Acum, când a căzut, lumea încă nu era căzută în păcat, chiar dacă a fost creată deja, nu știm asta. Nu știm când a avut loc căderea, înainte de Geneza 1 sau după. Dar Dumnezeu a avut două opțiuni. Din moment ce Satan a căzut împreună cu toți demonii, putea să spună un cuvânt și imediat ar fi dispărut din existență. Putea să-l nimicească pe Lucifer cu un cuvânt. Putea să oprească răscoala și gata. Apoi probabil putea să aștepte până se întâmpla din nou. Dar Dumnezeu nu a ales să facă asta. Dumnezeu a ales să ofere celui răzvrătit oportunitatea să exploateze fiecare aspect din puterea sa, din orice unghi posibil. I-a oferit tot timpul, de la Geneza 3 până la împărăție – i-a dat tot acest timp ca să își conducă acea rebeliune până la capăt. De ce? De ce a făcut Dumnezeu asta? De ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva? Ei bine, în Biblie nu ni se spune, dar cred că un motiv pentru care Dumnezeu a îngăduit asta a fost să lase răscoala să meargă până la capăt, până când nu va mai avea putere și astfel să arate tuturor ființelor și tuturor creaturilor din toate vremurile că toate căile puse împreună nu vor putea vreodată să-L detroneze pe Dumnezeu. Și când se va sfârși, prietene, va fi gata, și nimeni nu se va mai îndoi vreodată că autoritatea lui Dumnezeu va mai putea să fie vreodată uzurpată.

Vedeți, afirmațiile „mă voi” ale lui Satan sunt testate deplin în timp și întregul univers va vedea odată pentru totdeauna că este imposibil să-l detronezi pe Dumnezeu. Iar atunci când ajungi la Apocalipsa, îngerii cântă en masse, cu toţii, că Dumnezeu trebuie să fie slăvit, Cristos trebuie să domnească. Ei știu că nu este altă cale. Pe toată durata desfășurării rebeliunii, Dumnezeu trebuie să, pentru că El este un Dumnezeu sfânt, să Își arate ura față de păcat și pentru că este un Dumnezeu iubitor, să-i răscumpere pe acei oameni care nu vor să fie parte a acelei rebeliuni.

Preaiubiților, conflictul continuă. Credeţi-mă, continuă la fiecare nivel. Ați știut asta? Războiul are loc în acest univers pe orice nivel. Rebeliunea își atinge limitele la tronul lui Dumnezeu, conform cu Iov, capitolul 1, Satan are acces la tronul lui Dumnezeu, și ei sunt în conflict. Conform cu Daniel 10, la nivelul angelic este conflict. Dumnezeu a trimis un înger, amintiți-vă, în vremea lui Daniel, și acel înger a fost oprit de un demon, iar Dumnezeu a spus: „Mihail, du-te să-l ajuți”. Iar super-îngerul s-a dus, l-a mustrat pe acel demon rău, îngerul oprit s-a dus să-și îndeplinească sarcina. Este un război la nivel angelic, și oameni buni, dacă nu v-ați trezit încă, ar fi trebuit să fiți treji până acum, există un război la nivel uman. Isus a spus în Ioan 8:44: „Voi sunteți ai tatălui vostru, ai diavolului”, iar despre noi spune că suntem copiii lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu, copiii lui Satan se luptă unii împotriva altora. Acest univers întreg este câmpul de luptă și, știți, mă întreb uneori, când creștinii doar stau și trec nehotărâți prin viață, dacă ei realizează ce se întâmplă de fapt. Satan se luptă pentru sufletele oamenilor și la fel și Dumnezeu, și noi trebuie să fim de partea lui Dumnezeu, luptându-ne alături de El.

Există diavolul? Ar fi bine să crezi. Cine este el? Este o persoană. Este un duh. Este un înger căzut. Și este violent și activ în războiul împotriva lui Dumnezeu și a scopurilor pe care le are Dumnezeu în lume azi. Închei cu acest gând. Fiecare persoană care este prezentă aici, în acest auditoriu și fiecare persoană de pe fața pământului este ori un copil al lui Dumnezeu ori un copil al lui Satan. Ești ori de o parte, ori de alta. Nu-i așa? Isus a spus: „Cine nu este cu Mine, este împotriva mea”. Acum, dacă vrei să te aliezi cu această ființă căzută care este condamnată și blestemată, și cu toți cei care sunt în legătură cu ea, este alegerea ta. Chiar Isus a spus, cu siguranță cu inima îndurerată: „Nu veniți la Mine ca să aveți viață”. Poți să fii de partea lui Dumnezeu prin faptul că vii la Cristos. Și creștinule, dacă știi acum cine este Satan și ce face și ce cădere tragică a avut, și despre ce este vorba în această împărăție, nădăjduiesc ca astea să îți dea un nou impuls să lupți în bătălie, să te împotrivești diavolului, să nu-l lași să aibă un loc în viața ta, să nu-l lași să aibă vreun avantaj asupra ta. Să nu-i lași nici măcar un centimetru. Dumnezeu merită toată slava ta, toate laudele tale, viața ta întreagă. Satan deja a fost nimicit la cruce, dar, oh, pentru un vrăjmaș mort, încă lovește și se zbate, și va continua să facă asta până la sfârșit. Iar noi trebuie să ne identificăm cu Dumnezeu și să ne zbatem și să ne luptăm, realizând cine este vrăjmașul nostru, pentru slava lui Dumnezeu și în puterea Lui.

Tată, Îți mulțumesc pentru timpul nostru din seara asta, un timp de studiu asupra Cuvântului Tău. Acum când ne-am uitat la această persoană care există, care s-ar putea să fi auzit ce am spus, Îți mulțumim, Doamne, că mai mare este Cel care este în noi decât cel care este în lume. Îți mulțumim că el este un vrăjmaș învins. Oh, Doamne, ferește-ne să-i dăm ceva vreodată, să ne aliniem îndemnurilor lui, să acceptăm vreodată vreuna din filosofiile sale, din umanismul său, din materialismul său, orientarea sa către poftă și sex, și toate aceste alte lucruri pe care el atât de vădit și atât de des le promovează. Și fie ca să ne îndreptăm totalmente către Cel care ne-a răscumpărat, care ne iubește, Dumnezeul care merită laudele noastre și cinstea noastră și viețile noastre. Îți mulțumim, Tată, pentru că ne-ai ajutat să ne cunoaștem dușmanul mai bine. Acum că îl cunoaștem, ajută-ne să luptăm împotriva lui, să ne războim cu el, să fim tari în Domnul și în puterea tăriei Lui. Ne-am rugat în numele binecuvântat al lui Cristos, Cel care este biruitorul. Amin.

SFÂRȘIT