În această dimineață, așa cum știți dacă ați fost aici ultima dată, ne vom îndepărta doar puțin de la textul nostru din Efeseni 5:18. În studiul nostru care continuă, din cartea Efeseni, am ajuns săptămâna trecută în versetul 18, iar acest verset ne prezintă subiectul beției, al băuturii.

Și pentru că au fost atât de multe, multe întrebări despre acest domeniu foarte important, mulți dintre voi ați întrebat – Oare e ceva bun? Ar trebui un creștin să bea băuturi alcoolice? Ce ne învață Biblia? și așa mai departe – așa că am hotărât să ne oprim aici și să împărtășim câteva gânduri despre asta.

Cineva îmi spunea că în drum spre biserică în această dimineață, a văzut un nou panou pe care scria: „Ce este Crăciunul fără Jim Beam?” Poate că asta reflectă ceva din boala societății în care trăim. Ne prezintă o problemă care este într-adevăr o problemă. Efeseni 5:18 spune: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiți plini de Duh”. Aceasta este o poruncă directă împotriva beției. Duhul lui Dumnezeu ne învață că nu trebuie să fim beți.

Putem spune cu siguranță că ţara noastră, America are o problemă gravă cu băutura și bănuiesc că nu suntem prea surprinși de asta. Ne-am aștepta ca o societate mândră, indulgentă cu sine, păcătoasă, înnebunită după plăceri, care este plină de vinovăție, anxietate, frustrare și depresie, să încerce să trăiască și să uite totul prin consumul de alcool. Nu suntem deloc șocați de asta. Dar ceea ce poate fi puțin ciudat pentru noi este faptul că cei credincioși care, după definiția Domnului, sunt blânzi, neegoiști, iertați pe deplin, mângâiați de Duhul Sfânt, plini de bucuria Domnului, vor să-și caute mângâierea și bucuria într-o sticlă. Aceasta este o problemă foarte importantă, iar în această dezbatere au loc multe discuții și multă confuzie. Unii spun nu, un creștin nu ar trebui să bea deloc, absolut deloc, este interzis, este greșit, este păcat. Alții spun da, un creștin poate bea, dar cu cumpătare, mai ales că Biblia indică faptul că oamenii lui Dumnezeu au băut vin, iar dacă o faci cu moderație, nu este nicio problemă.

Am petrecut timp cu mulți credincioși din această țară, din Europa, America Latină și alte locuri, unii dintre ei obișnuiau să bea, iar alții nu. Unii servesc cina și nu se gândesc să comande vin înainte, iar alții comandă mai întâi vinul și apoi se gândesc la cină. Am avut oameni din diferite locuri de misiune care mi-au spus să stau într-un anumit loc, pentru că acolo era cel mai bun vin. Și am avut, pe de altă parte, oameni care au fost pe câmpul de misiune de mulți, mulți ani și care nu au consumat vin absolut niciodată. Nu pare să fie nicio problemă dacă din punct de vedere geografic sunteți aici sau în altă parte, însă există într-adevăr o mulțime de sentimente opuse dacă acest lucru este corect.

Au fost oameni care au venit la mine și m-au întrebat: „Când vei predica împotriva băuturii?” Și am întâlnit oameni care au venit la mine și mi-au spus: „Nu vei predica împotriva băuturii, nu-i așa?” V-ar fi plăcut să fiți la mine acasă ieri și să auziți ambivalența apelurilor pe care le-am primit. „Am sunat doar să întrebăm – nădăjduim că n-o să spui asta mâine, nu?” Am răspuns: „Veniți și vedeți”. Știu că există multă îngrijorare și ultimul lucru pe care vreau să-l fac este să pun pe toată lumea într-o stare de vinovăție, iar ultimul lucru pe care vreau să-l fac este să vă fac să înțelegeți că dacă beți sau nu beți, asta nu este altceva decât un simbol și o emblemă a spiritualității voastre. Spiritualitatea este ceea ce sunteți. Ceea ce faceți este doar o manifestare a acestui lucru.

Acum, aduceți-vă aminte că, în ultimul nostru studiu din Efeseni 5:18, v-am spus că beția este folosită aici în contrast cu umplerea cu Duhul Sfânt, deoarece aspectul pe care-l avea Pavel în vedere nu era atât de mult unul social, ci mai degrabă teologic. Bineînțeles că oamenii din acea societate – la fel ca în societatea noastră și ca în orice altă societate din întreaga lume de-a lungul istoriei omului – beau pentru a-și uita necazurile, beau pentru a simți o stare de bucurie, beau pentru a induce un sentiment de confort. Este adevărat că există aici și un element social. Dar ceea ce are în vedere Pavel aici, merge dincolo de asta și se referă la un aspect teologic.

Vedeți, vinul a fost folosit pentru a induce beția în religiile păgâne în închinarea înaintea zeilor păgâni, de către greci și romani pentru a induce ceea ce ei credeau că este o conștientizare religioasă mai înaltă. Ei credeau că, cu cât erau mai beți, cu atât atingeau un nivel mai înalt pentru a putea comunica cu zeii lor. Este exact ceea ce spunea Pavel în 1 Corinteni 10 și anume că nu poți bea paharul Domnului și paharul dracilor, nu poți să te duci și să bei paharul care te îmbată ca să comunici cu zeii și apoi să vii și să iei paharul Domnului prin care te împărtășești cu Isus Cristos. Comuniunea noastră cere folosirea deplină a facultăților mintale, deoarece este energizată de umplerea Duhului, în contrast cu comuniunea lor, care este de fapt absența facultăților mintale indusă de concentrația de alcool dintr-o băutură.

Vă aduceți aminte că v-am prezentat felul în care Satana a încercat să falsifice întreaga Evanghelie? Am vorbit despre Zeus, zeul care este un fel de tată fals inventat de Satan. El este un fel de Dumnezeu Tatăl. Acest Zeus a născut un fiu care a fost apoi sfâșiat mădular cu mădular și a renăscut, asta fiind un fel de înviere falsă. Vă aduceți aminte că acel fiu a fost conceput inițial fără ca Zeus să se fi întâlnit vreodată cu mama, așa că a fost un fel de concepție din fecioară? Și vă veți aduce aminte că Zeus a decis să-l facă pe acel fiu stăpânul pământului, indicând din nou aceeași falsă imitație? Astfel, acest fiu al lui Zeus care a renăscut, a devenit stăpânul pământului, numele lui era Dionis și este cunoscut ca fiind zeul vinului. De ce? Pentru că religia păgână a fost generată de beție. Toate acestea făceau parte din sistem.

Astfel că, atunci când Pavel spune: „Nu vă îmbătați de vin, această este destrăbălare, dimpotrivă fiți umpluți de Duh”, el spune că vechiul vostru fel de închinare religioasă a încetat, acum avem un model nou, și acesta este prin Duhul Sfânt, și nu prin beție. Deci acesta este fundamentul contrastului său. Acesta este fundamentul comparației pe care el o face. Este mult mai mult decât o problemă socială; el are în vedere aspectul religios aici. El spune că dacă vreți să vă purtați într-un chip vrednic, veți umbla în smerenie, în unitate, veți umbla diferit de felul în care umblă neamurile, veți umbla în dragoste, în lumină și în înțelepciune, și în felul acesta nu veți induce comuniunea cu Dumnezeu prin beție, ci o veți face prin procesul de umplere cu Duhul lui Dumnezeu.

Ideea este că beția este interzisă pentru că este o manifestare a unui vechi mod de viață, incompatibil cu noua viață, înțelegeți? „Nu vă îmbătați de vin” este o poruncă. Beția este interzisă în Scriptură. Este un tipar care aparține vieții anterioare. În Romani capitolul 13, acest lucru este prezentat într-un mod cât se poate de clar în versetul 13: „Să trăim frumos ca în timpul zilei, nu în beții”. În Galateni capitolul 5 versetul 21, sunt prezentate aceste cuvinte în mod similar. În versetul 17, se vorbește despre fire; în versetul 19, lucrările firii; iar apoi în versetul 21 sunt enumerate faptele firii: pizmele, uciderile, bețiile. Aceste lucruri nu fac parte din noua noastră viață. „Vă spun mai dinainte cum am mai spus că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”. Unu Corinteni 6:10 spune același lucru: „Bețivii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”. Unu Petru capitolul 4 cu versetul 3: „Ajunge în adevăr că în trecut ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții”. Acesta este trecutul vieții noastre, e destul ce-am trăit, el rămâne acolo, aparține trecutului și atât. Asta face parte din vremea trecutului întunecat. De aceea – citim în 1 Tesaloniceni 5:6: „să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji, căci cei ce dorm, dorm noaptea, și cei ce se îmbată se îmbată noaptea”. Ideea este că beția este o parte a nopții din care am venit. Acum suntem fii ai zilei în Isus Cristos și aici nu este loc pentru beție.

Așadar Biblia avertizează în ce privește beția. Un credincios nu trebuie să fie beat. Oamenii însă vor întreba mereu: „Bine, dar ce înseamnă să fii beat?” Beția poate fi definită ca momentul în care alcoolul preia controlul asupra facultăților tale mintale. Asta e beția. Acum, ea are tot felul de grade și nu știu unde este acea linie subțire, în cazul fiecăruia, dar ori de câte ori ai cedat alcoolului controlul facultăților tale mintale în orice fel, asta înseamnă beție.

Acum, Biblia are multe de spus despre asta. Aș dori să subliniez câteva lucruri pentru voi. Proverbe capitolul 20 versetul 1, Biblia spune: „Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase, oricine se îmbată cu ele nu este înțelept”. Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase, oricine se îmbată cu ele nu este înțelept. Ideea este că un om care consumă așa ceva și se îmbată este un om neînțelept însă este înșelat să creadă că asta face din el ceva bun. Asta este o înșelăciune a lui Satan; el e un batjocoritor. Tu crezi că face ceva pentru tine însă, de fapt, te batjocorește. Proverbe – Vreau să vă uitați cu mine la capitolul 23, una dintre cele mai interesante descrieri ale beției din toată Biblia. Proverbe 23 versetul 19.

Cartea Proverbe, a fost bineînțeles o carte în care părinții și-au învățat fiii și astfel, pe tot parcursul cărții Proverbe, îl auzi pe tata vorbind fiului său, iar în capitolul 23, versetul 19, îl auzi din nou: „Ascultă fiule, și fii înțelept, îndreaptă-ți inima pe calea cea dreaptă”. Cu alte cuvinte, dacă ești un fiu al împărăției, un fiu al Împăratului, dacă faci parte din lumea lui Dumnezeu și ești sub stăpânirea lui Dumnezeu, dacă umbli în lumină, dacă ești pe cale, atunci ține-te de cale, îndreaptă-ți inima pe cale. În versetul 20, el spune: „Nu fi printre cei ce beau vin”. Cu alte cuvinte, noua ta viață este incompatibilă cu beția oamenilor din mijlocul cărora ai venit. „Nu fi printre cei ce beau vin” și nici „printre cei care se îmbuibă cu carne”. Am putea vorbi despre asta cândva în viitor, însă „bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc și ațipirea te face să porți zdrențe”.

Un om care devine alcoolic va sfârși în zdrențe și ați putut vedea asta dacă v-ați uitat la știri săptămâna aceasta și ați văzut cum se înjunghie oamenii în cartierele rău famate, știți exact cum arată astfel de oameni. Am predicat din nou și din nou în lucrarea de misiune. De fapt, când eram foarte tânăr obișnuiam să cobor pe Third Street noapte de noapte și să fac misiune prin predicare, privind oamenii îmbrăcați în zdrențe din cauza băuturii. Cât de înșelătoare a fost băutura! Știți, că asta nu făcea oamenii cu nimic deosebiți, ci oamenii erau îmbrăcați în zdrențe iar asta era cât se poate de evident. Tot ce trebuie să faceți este să aruncați o scurtă privire în zona aceea și vă veți putea convinge singuri.

Apoi, puțin mai jos, de la versetul 29 el continuă să descrie cum arată o imagine a beției. Apropo, la mijlocul pasajului vorbește despre desfrânare pentru că beția și imoralitatea sexuală sunt foarte asemănătoare. El vorbește despre femeia desfrânată în versetul 27, pentru că astea merg mână-n mână. Versetul 29 însă descrie situația beției. Vreau să observați asta. „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii? Ai celor ce întârzie la vin, și se duc să golească paharul cu vin amestecat”. Acum, să ne uităm puțin la asta. Cine are parte de vaiete, cine oftează, are neînțelegeri, lupte, cine se plânge mereu, cine are răni fără pricină, cine este în situația în care – fără niciun motiv întemeiat se lovește de un cap de pod pe autostradă, dă peste un hidrant de incendiu, peste un stâlp de telefonie, intră într-un perete, cade printr-o fereastră? Cine oare? Cine este cel care are ochii roși, cine este cel care ajunge întotdeauna să aibă probleme și întristare și lupte și este în situația în care se plânge mereu? E bețivul. Bețivii sunt cei care merg să caute vinul amestecat.

Acum, pentru a nu cădea în această capcană, el spune: „Nu te uita la vin când curge roș, și face mărgăritare în pahar, el alunecă ușor”. Cu alte cuvinte, pur și simplu nici nu ar trebui să vă dați interesul în a vă uita la el pentru că este ceva ademenitor. Dacă vă uitați la el – știți foarte bine – sunt convins că ați văzut oameni care fac astfel de reclame unde totul se petrece într-o lumină foarte puternică, iar vinul este filmat cu încetinitorul în timp ce este turnat și știți că sunt oameni care sunt băutori profesioniști de vin și degustători de vin. Se joacă cu ceva care stimulează. Și bineînțeles că se menționează în versetul 32: „Face mărăgăritare în pahar și alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. Ochii ți se vor uita după lucruri străine”. Nu vă voi cere tuturor celor care ați avut o astfel de experiență să vă ridicați și să depuneți mărturia – o putem presupune. „Și inima îți va vorbi prostii”. Începi să vezi lucruri amuzante, elefanți roz și tot felul de astfel de lucruri, iar inima ta va rosti lucruri perverse.

Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om pe vârful unui catarg. Versetul se referă aici la o corabie aflată în mijlocul mării iar tu, când ești beat, ești ca un om care încearcă să doarmă pe catarg. Dacă cunoașteți câteva lucruri generale despre o corabie, este evident că balansul care se creează în partea de jos va fi mult mai puternic în partea de sus, astfel că un om care bea merge în felul acesta ca un om care stă pe catarg. Am vorbit cu cineva săptămâna aceasta care mi-a spus că a experimentat beția frecvent și că în textul acesta este cea mai potrivită descriere pe care a auzit-o vreodată în viața lui.

Dar știi care este partea uimitoare a acestei descrieri? Un astfel de om va zice că „m-a lovit dar nu mă doare, m-a bătut dar nu simt nimic, când mă voi trezi? Mai vreau vin.” E uimitor! Chiar dacă aduce toate aceste probleme ce faci când te trezești? Te duci imediat înapoi să cauți vinul. Unul dintre marii comentatori ai Vechiului Testament, Delitzsch, spune: „Autorul trece în acest text de la păcatul prostituției și al necurăției la cel al beției, pentru că sunt aproape înrudite, pentru că beția stârnește pofta trupească și se tăvălește în plăcere și în mocirla senzualității, un om creat după chipul lui Dumnezeu trebuie mai întâi să se brutalizeze printr-o astfel de stare de ebrietate”.

Biblia așadar este foarte clară în ce privește beția. În Isaia capitolul 5 versetul 11 citim: „Vai de cei ce dis-de-dimineață aleargă după băuturi amețitoare și șed până târziu noaptea și se înfierbântă de vin”. Unul din semnele caracteristice ale unui alcoolic este că bea încă de dimineață. Vai de cei care încep de dimineața și beau până seara! Și apropo, așa cum vom vedea mai târziu, pentru ca un om să fie beat, trebuia să bea toată ziua, deoarece conținutul de alcool era foarte scăzut. Ar cam trebui să faci asta toată ziua, bineînțeles, dacă nu ai băut băuturi tari așa cum este indicat aici. Dacă ai bea doar vin, asta ar dura foarte mult timp datorită diferenței între tipul lor de vin şi al nostru, la care ne vom uita imediat.

Dar va fi vai de cel care se trezește și bea toată ziua. Citim asta în capitolul 28 din Isaia și există multe alte pasaje – o să vă prezint doar câteva exemple. În capitolul 28 din Isaia, Dumnezeu face o acuzație împotriva lui Efraim, care era parte a poporului lui Dumnezeu, o acuzație care este foarte, foarte usturătoare. El spune: „Și ei se clatină” – Isaia 28:7 – „de vin și băuturile tari îi duc pe alt drum”. Cu alte cuvinte, băutura i-a condus în afara perspectivei dorite de Dumnezeu. Uitați-vă la asta: preoții și proorocii sunt îmbătați prin băuturi tari.

Acum, vă spun ceva, unui preot i s-a interzis în totalitate să bea. Și la asta o să ne uităm data viitoare. De ce? Pentru că un preot era în poziția de a-L reprezenta pe Dumnezeu și, dacă se îmbăta și făcea o judecată greșită sau denatura lucrurile, putea trage după el o grămadă de oameni. Aici însă și preoții și proorocii Domnului erau beți, se clătinau, făcând afirmații neadevărate și erau stăpâniți de vin. Aveau amețeli din pricina băuturilor tari, se clătinau când proroceau, și se poticneau când judecau. Spuneau lucruri greșite, duceau oamenii în rătăcire. Și ni se spune cât de stricați deveniseră ei în versetul 8: „Toate mesele lor sunt pline de vărsături murdare, și nu mai este niciun loc curat”. Vărsau și îşi făceau nevoile chiar in locul in care beau. Era o desfrânare greu de imaginat din partea preotului și a profetului când Dumnezeu îi chema înaintea Lui. Nu e de mirare că Dumnezeu i-a judecat.

În capitolul 56 din Isaia, găsim din nou în versetele 11 și 12 ceva asemănător. Vorbește despre oamenii care trebuiau să fie păzitorii lui Israel, oameni care trebuiau să aibă grijă de alți oameni. Iată ce se spune despre ei: „Sunt niște câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic, toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: - veniți, zic ei - „am să caut vin și ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă și mai rău”. Ne vom îmbăta. Și știți, Dumnezeu îi acuză literalmente pe acești oameni. Ori de câte ori un om se află într-o poziție de responsabilitate spirituală și bea și se îmbată, un astfel de om este avertizat de Dumnezeu în moduri înfricoșătoare. În Osea capitolul 4 cu versetul 11: „Curvia, vinul și mustul iau mințile omului”. Și aici este Însuși Dumnezeu Cel care face această legătură între băutură și adulter, băutura este legată de desfrânare și de prostituție.

Bun, acum ne oprim aici un minut, bine? Cred că acum aveți o imagine despre ce are de spus Dumnezeu în dreptul beției. Ați văzut dezastrul beției în Geneza, unde rezultatul a fost un incest îngrozitor. Știm că Dumnezeu interzice beția. Se repetă iar și iar și iar și iar. În niciun moment în viața unui credincios, el sau ea nu trebuie să cedeze alcoolului controlul asupra facultăților sale mintale și intelectuale. Pentru că noi toți suntem preoți pentru Dumnezeu. Toți avem acea responsabilitate spirituală și noi toți trebuie să vorbim într-un mod potrivit și să-L prezentăm într-un mod corect pe Dumnezeu, făcând totul pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu într-un mod corespunzător în orice moment fără a renunța vreodată la a avea controlul asupra facultăților noastre, printr-un act de beție, oricât de mic ar fi, ca să nu fim în situația de a încălca vreodată standardul lui Dumnezeu și a nu fi în acord cu Duhul lui Dumnezeu.

Dar, pe de altă parte, știați că vinul este poruncit în Biblie? Acum unii dintre voi vor zice: „Oh, nu, m-am simțit atât de confortabil cu prima parte”. Vinul este însă poruncit în Biblie și trebuie să fim corecți. Ăsta este adevărul. Știați că în Exod 29 și Levitic 23, oamenii trebuiau să aducă jertfe de băutură la Templu pentru a le oferi lui Dumnezeu? Și acele ofrande de băutură erau de fapt vin? În Judecători 9:13 și în Psalmul 104:15, se spune că există un fel de vin special care înveselește inima, care te face fericit. Iar în Isaia 55:1-2 – aici este de-a dreptul șocant – Isaia 55:1-2, Isaia echivalează aici vinul cu mântuirea. El spune: „Veniți și cumpărați vin” invitând oamenii la mântuire.

Domnul nostru Isus Cristos a băut vin și a instituit Cina Domnului, Masa Domnului. Pavel i-a spus lui Timotei în 1 Timotei capitolul 5 versetul 23 să mai bea puțin vin din pricina stomacului său. Și este evident că în Vechiul și Noul Testament, băutura de bază a oamenilor era vinul. Și apropo, când Bunul Samaritean a coborât pe drum și a găsit acel om pe marginea drumului, se spune în Luca 10:34 că, după ce i-a legat rănile, a turnat mai apoi vin pe ele. Iar în Proverbele 31, citim că atunci când cineva îmbătrânește și este foarte bolnav fiind pe cale să moară, să-i administrezi niște vin pentru a acționa ca un sedativ, pentru a calma durerea, ca anestezic.

Observați așadar că în Scriptură vinul este prezentat ca fiind distrugător, ca fiind batjocoritor ca ceva care se risipește iar mai apoi ca ceva care provoacă beția. Beția fiind o practică interzisă de Dumnezeu. Pe de altă parte, avem vinul ca un lucru acceptabil în multe locuri din Scriptură, și chiar sugerat. Acuma mă veți întreba: „Totuși ce vrei să spui?” Păi, vreau să spun că este ca orice altceva. Acel mic strugure care atârnă de viță are potențial pentru a fi ceva bun și potențial pentru a fi ceva rău. Acum îmi veți pune întrebarea: „Bine, dar totuși putem ști ce să facem? Putem ști dacă ar trebui să bem sau nu? Ne spune Biblia ceva care să ne ajute?” Ei bine, da, și vă voi prezenta asta.

Asta este ceea ce eu numesc lista de vinuri a creștinului. Vă voi oferi opt puncte prin care să vă verificați. Nu știu care sunt presupozițiile voastre și vreau să știți că vă iubesc pe toți și nu încerc să mă plâng de voi. O să vă pun aceste opt întrebări iar voi trebuie să le gândiți bine împreună cu mine, iar astăzi le vom acoperi pe primele două și doar puțin pe cea de-a treia, bine? Și chiar cred, în primul rând, că asta vă va ajuta să luați o decizie. Acum, dați-mi voie să vă spun asta:

Biblia nu interzice consumul de vin. Acum, nu te grăbi să spui: „Amin”. Nu cred vrei să faci asta pentru că cineva din jurul tău ar putea fi șocat. Biblia nu interzice consumul de vin. Dacă l-ar interzice, aș citi acel verset, m-aș ruga și ne-am duce acasă. Ar trebui să predic alt mesaj, nu? Și am fi încheiat acest subiect. Dar Biblia nu spune asta. Nu spune că vinul este interzis. Însă ne spune câteva lucruri care ne ajută să știm ce ar trebui să facem.

Mai întâi, aceasta este prima întrebare care mi-a venit în minte. Este la fel? Ce vreau să spun cu asta? Este băutura astăzi la fel ca în vremurile biblice? Mai precis, este vinul de azi la fel ca atunci? Acum, motivul pentru care întreb acest lucru este pentru că, inevitabil, creștinii care susțin asta – creștinii care beau, se bazează foarte mult pe dreptul lor de a bea ca fiind unul înrădăcinat în Scriptură. Ei spun: „Păi, Isus a băut, apostolii au băut, oamenii din Vechiul Testament au băut, oamenii menționați în Noul Testament au băut. Nu poate fi nimic în neregulă cu asta”. Și chiar m-am gândit la asta. M-am gândit: „Păi, asta e bine. Adică e bine că vor să folosească o bază biblică, „Oamenii Bibliei au făcut asta, deci ce-o fi așa mare lucru?” Iar cei ce susțin consumul de vin spun că „Din moment ce nu aveau posibilitatea de refrigerare, atunci în mod sigur, vinul a fost fermentat, iar ei l-au băut fermentat, și dacă noi îl bem fermentat, care-i marea problemă?” Așa că am început imediat să mă gândesc: „Oare vinul de astăzi este la fel ca atunci?” Așa că în ultimele trei săptămâni am studiat asta, încercând să aflu dacă a fost la fel și am găsit câteva informații fabuloase pe care le voi împărtăși împreună cu voi, așa că pregătiți-vă.

Pentru început aș vrea să vă prezint câteva cuvinte. Sunt câteva cuvinte biblice pe care le vom integra în subiectul pe care îl discutăm. Vinul pe care l-au băut era la fel cu al nostru? Dacă vrem să folosim băutura lor ca bază pentru băutura noastră, atunci ar trebui să fie la fel. Dacă nu este, atunci acel principiu trebuie scos și trebuie găsit altul. Bun, în primul rând, cel mai frecvent cuvânt din Noul Testament este oinos, O-I-N-O-S, cuvântul grecesc oinos. Este un cuvânt care se referă pur și simplu la sucul de struguri. Este un cuvânt foarte bine cunoscut, este folosit foarte frecvent și este cuvântul de bază al Noului Testament pentru vin.

Acum, echivalentul din Vechiul Testament pentru oinos este yayin, Y-A-Y-I-N. Acesta este cuvântul ebraic. Este folosit de 141 de ori în Vechiul Testament. Iar cuvântul yayin se referă la – ascultați cu atenție - vinul care este amestecat. Înțelegeți? Amestecat. Nu cu alt vin, ci de obicei cu apă. Uneori cu miere, alteori cu ierburi, alteori cu smirnă, dar mereu amestecat. Și chiar dacă a fost amestecat cu miere, smirnă și ierburi, ar putea fi amestecat și cu apă. Așa că au avut diverse preparate.

Acum, yayin, apropo, cuvântul înseamnă vin amestecat. Am găsit asta în enciclopedia evreiască din 1901. Aceasta nu este o interpretare creștină, nu este doar ceva la care ne-am gândit recent. Evreii înșiși, uitându-se la propriul lor text ebraic și examinând propria lor utilizare a cuvintelor, spun că yayin înseamnă vin amestecat. Mai sunt două cuvinte pe care trebuie să le luăm în considerare. Gleukos, din care obținem „glucoză”, care este o substanță pe bază de zahăr. Gleukos înseamnă vin nou. Vin nou. Este folosit în Faptele Apostolilor 2:13 când ei au spus despre apostoli în Ziua Cincizecimii: „Ei sunt plini de must (de vin nou)”. Este acel vin proaspăt, dar observați vă rog: este încă fermentat. Nu ar dura foarte multe zile pentru a fermenta. Și chiar și vinul proaspăt abia scos din struguri fără un proces de refrigerare ar fermenta foarte rapid. Deci, deși era relativ proaspăt și nu era vechi, era totuși potențial îmbătător. De aceea, în Faptele Apostolilor 2:13, ei au spus: „Acești oameni sunt plini de must (s-au îmbătat cu vin nou)”. Faptul că era vin nou nu însemna că nu putea să îmbete. Putea să fermenteze foarte repede.

Acum, dacă doar l-ai stoarce din struguri și l-ai bea, evident că nu ar fi neapărat fermentat. Dar ceea ce se numea gleukos sau must (vin nou) ar putea dura doar câteva zile, câteva săptămâni sau câteva luni de la prospețimea absolută și la un moment dat tot ar fermenta. Apropo, cuvântul din Vechiul Testament pentru asta este tirosh, T-I-R-O-S-H, iar tirosh înseamnă, de asemenea, must (vin nou). V-am citit mai devreme Osea 4:11 unde se vorbește despre must și este folosit cuvântul Tirosh. Acum remarcați următorul detaliu: Se spune în același verset că beția merge mână în mână cu mustul. Deci mustul, tirosh, mustul, gleukos, ambele cazuri ar putea duce la beție. Deci faptul că era vin nou nu însemna că nu putea duce la beție.

Bun, acum vreau să vă mai prezint un cuvânt. Un alt cuvânt din Vechiul Testament pe care trebuie să-l cunoașteți este cuvântul shakar și shakar înseamnă băutură tare adică băutură neamestecată. Corespondentul din Noul Testament este cuvântul sikera, care înseamnă băutură neamestecată. Deci acum avem trei categorii. Unu, oinos și yayin se referă la vinul amestecat, la vin amestecat cu apă. Aceasta este utilizarea predominantă. Și apoi avem gleukos și tirosh, acesta este acel vin proaspăt nou care, apropo, a fost amestecat și cu apă, din câte ne spune istoria. În al treilea rând, avem shakar și sikera, cuvinte ce reprezintă vinul tare și neamestecat, din struguri direct în pahar și în gură, nimic între ele. Acum, pe baza acestor termeni – vreau să vă prezint și câteva perspective istorice, pentru că toate aceste lucruri se leagă între ele și cred că vi se vor părea fascinante – concluzia mea este următoarea – vă dau mai întâi concluzia, ca să știți unde mă duc: vinul vremurilor biblice nu a fost neapărat același cu vinul pe care îl avem astăzi.

Vinul consumat astăzi este neamestecat cu apă. Este vin pur. Acest lucru nu este valabil în cazul vinului biblic și vă voi arăta de ce. În primul rând, o parte din vinul vremurilor biblice nu conținea deloc alcool. Pentru că nu era fermentat. Era fără gram de alcool. Profesorul Samuel Lee de la Universitatea Cambridge spune următoarele, el susține că yayin, adică vinul amestecat, sau oinos, cuvântul Noului Testament, nu se referă doar la băutura îmbătătoare obținută prin fermentare, ci se referă mai des la un sirop gros, care nu conține alcool sau la un gem produs prin – și acum ascultați cu atenție – produs prin fierbere pentru a-l face depozitabil, ceea ce indică faptul că era ceva obișnuit pentru ei să ia ceea ce ieșea din struguri, adică vinul care ieșea din struguri, și apoi să-l fiarbă, ceea ce ar duce la evaporarea lichidului și pierderea capacității de fermentare atunci când lichidul se evaporă, având astfel un fel de pastă care poate fi depozitată, și care poate fi pusă în borcane. Acum, acest lucru nu este deloc diferit de femeile care conservă astăzi lucruri pentru a menține și pentru a păstra această substanță groasă și siropoasă. Apropo, sucul de struguri, care rămânea după procesul de fierbere nu putea fermenta într-o astfel stare. Urma mai apoi să fie depozitat în burdufuri noi de vin.

Au fost momente și locuri când au vrut să elimine în totalitate orice potențial de alcool sau de fermentație a ceea ce ei foloseau. Deci nu putem spune pur și simplu că au consumat băutură alcoolică pentru că nu era procesul de răcire. Așa că o rezolvau în felul acesta. Și apropo siropul gros asemănător cu jeleul de struguri, se folosea foarte des pe pâine ca dulceață. Știați asta? Iar când voiau să-l bea, îl storceau în ceva și îl amestecau, potrivit lui Pliniu, istoricul roman, cu până la 20 de părți de apă. Dacă aveau o pastă groasă, trebuiau să pună înapoi apa care s-a stins la evaporare, nu? Amestecau din nou totul și consumau băutura astfel încât să fie nefermentată și lipsită de vreo urmă de alcool. Și, apropo, din câte îmi pot da seama din cercetările mele, acesta era genul de băutură preferat. De aceea, Samuel Lee a spus că acesta este cel mai comun mod de depozitare și preparare a vinului. Și nu credeți că, evident, a fost mai ușor să fie depozitat în acest fel decât să fie depozitat în formă lichidă pentru că ar fi și mai cum? Mai voluminos. Deci acesta era modul obișnuit în care se făceau lucrurile.

Acum, scriitorii clasici au vorbit despre asta și vreau să vă arăt asta, astfel încât să știți că există câteva surse reale. Horaţiu, în 35 î.Hr. – asta merge cu mult în urmă – el spune: „Puteți bea, la umbră, căni de vin care nu îmbată”. Observăm așadar consemnări cu privire la astfel de băuturi neamețitoare. Plutarh, în anul 60 d.Hr., a scris că vinul filtrat nu inflamează nici creierul, nu afectează nici mintea, nici pasiunile și este mult mai plăcut de băut. Cu alte cuvinte, Plutarh spune: „Îmi place genul de băutură care nu conține alcool, care nu inflamează mintea sau orice altceva. Este mult mai plăcut de băut așa ceva”. Aristotel a spus: „Vinul din Arcadia era atât de gros, încât era necesar să-l răzuiești din sticla de piele în care era depozitat și să dizolvi rămășițele în apă”. Virgil, în anul 30 î.Hr., a vorbit despre acel tip de vin care se fierbe până ajunge la sucul delicios și apoi se conservă.

Homer, în cartea a noua din Odiseea sa, ne spune că Ulise a luat în barca sa un burduf de capră cu vin dulce, negru și când voia să-l bea, îl dilua cu 20 de măsuri de apă. Bineînțeles, pentru că era atât de gros, trebuia să aibă apă pentru a putea fi consumat ca băutură. Columella și alți scriitori care au fost contemporani cu apostolii ne informează că în Italia și Grecia era obișnuit să se fiarbă vinurile care, bineînțeles, nu s-ar fi făcut dacă s-ar fi dorit să se păstreze concentrația de alcool. Arhiepiscopul Potter, născut în 1674 d.Hr., în cartea sa Antichitățile Grecești, editura Edinburgh, 1813, volumul II, pagina 360, spune că lacedaemonienii obișnuiau să-și fiarbă vinurile pe foc și apoi să le bea. El se referă la Democrit, un filosof celebru care a călătorit prin cea mai mare parte a Europei, Asia și Africa, care a murit în 300 î.Hr., la Palladius, un medic grec, care a făcut o declarație similară.

Acum, aceste autorități antice au numit sucul fiert al strugurilor vin. Și unii dintre voi poate că ați auzit de vinul Opimian, menționat de Pliniu, istoricul roman. El a consemnat că un astfel de vin are consistența mierii. Așa că încerc să vă ofer doar câteva ilustrări ale faptului că asta a fost într-adevăr o realitate istorică. Un profesor pe nume Donovan spune într-un comentariu biblic: „Pentru a-și păstra vinurile peste ani, romanii concentrau sucul de struguri care era făcut prin evaporare”. Se vorbește despre cum îl făceau să fie gros și siropos. Aceasta nu ținea doar de romani. Și Evreii făceau la fel. Mishnah, o carte care codifică legea iudaică, afirmă că evreii aveau obiceiul de a folosi vin fiert. WG Brown, care a călătorit prin toată Africa, Europa și Asia în secolul al XVIII-lea, afirmă că vinurile din Siria sunt în mare parte preparate prin fierbere imediat după ce sunt stoarse din struguri, până când se consideră că sunt suficient de scăzute pentru ca mai apoi să fie puse în borcane sau sticle și conservate pentru utilizare. Apoi avem un doctor Newman care are ceva de spus despre asta – a fost profesor de chimie în Berlin în secolul al XVIII-lea, el spune că este observabil faptul că, atunci când sucurile dulci sunt fierte până când se îngroașă, ele nu numai că nu fermentează în acea stare, însă nu pot să fermenteze foarte ușor chiar și atunci când sunt diluate cu apă. Deci, chiar dacă sunt diluate din nou și lăsate să stea, ar putea fermenta, dar ar fermenta foarte încet.

Oameni buni, ideea este următoarea, se folosea o pastă care nu conținea alcool. Era un suc de struguri concentrat, care apropo, mai există și astăzi și se numește dibs, D-I-B-S. Este produs în podgoriile din Palestina, Iordania și Liban. Este folosit pentru condimentarea alimentelor și se folosește chiar și pentru a fi pus pe pâine și te scutește de răcirea necesară pentru conservarea unei băuturi nefermentate. Deci tot ceea ce vreau să înțelegeți din asta, oameni buni, este următorul lucru: vinul care se consuma atunci nu era neapărat ceea ce noi cunoaștem astăzi ca vin. Era un suc concentrat de struguri, cu posibilitatea de fermentație și de îmbătare eliminate. Ideea pe care o spun este următoarea: nu poți susține consumul de vin azi pe baza faptului că ei au băut vin atunci, decât dacă poți dovedi că bei aceiași băutură pe care o consumau ei. Înțelegeți? Dacă nu poți face asta, atunci trebuie să lași acest argument la o parte și trebuie să spui: „Ei bine, pot să beau vin din alt motiv” și da, putem merge la alt motiv, însă acesta nu poate sta în picioare decât dacă este la fel.

Dați-mi voie să mai adaug un lucru. Nu numai că aveau această pastă, dar îl depozitau din când în când sub formă de lichid, iar lichidul fermenta. Acum, potrivit lui Robert Stein, care a făcut cercetările în acest sens în 1975, și le-a publicat în Christianity Today, el susține că oamenii obișnuiau să păstreze forma lichidă a vinului, care ar fi fost folosit zilnic deoarece nu ar fi vrut să fie puși în situația să ia întotdeauna pasta și să o amestece pentru că fie nu puteau – fie nu aveau timp, sau orice alt motiv. Așa că îl depozitau în ulcioare mari numite amfore. Și făceau următorul lucru: Din amfore, trăgeau vinul, vin curat, neamestecat cu apă. Îl turnau în niște vase numite cratere, C-R-A-T-E-R-E. Iar acolo, în crater, se amesteca cu apă, acolo se turna apa pentru a se amesteca, iar din crater mergea mai apoi la kylix, care este o cupă. Nu au servit niciodată vin de la amfore și de la kylix dacă nu a trecut mai întâi prin crater. Cu alte cuvinte, ei nu serveau vin fără să fie amestecat cu apă. Dacă nu era pastă, dacă era lichid și era fermentat, atunci îl amestecau cu apă. Și, apropo, constatăm că amestecurile, așa cum ne uităm în istorie, ar putea fi de la 20-la-l până la 3-la-1 - aceasta este cea mai mică proporție de amestec pe care l-am găsit. De la 20 la 1, până la 3 la 1, se amesteca cu apă.

Acum, ascultați asta: consumarea vinului neamestecat era privit, chiar de către oamenii nemântuiți, ca o barbarie. Ca o barbarie. Atanasie îl citează pe Menesteu din Atena cu următoarea afirmație: „Zeii au revelat muritorilor vinul ca fiind cea mai mare binecuvântare pentru cei care îl folosesc corect, dar pentru cei care îl folosesc fără măsură, e reversul”. El continuă și spune: „Căci dă hrană celor care-l beau și întărește mintea și trupul. Iar în medicină este cel mai benefic”. Și acum ascultați cu atenție: „Poate fi amestecat cu lichid și medicamente și aduce ajutor celor răniți. În viața de zi cu zi, pentru cei care îl amestecă și îl beau moderat, îi binedispune. Dacă se depășesc limitele, asta aduce violență. Dacă-l amesteci jumătate – jumătate, obții nebunie; iar neamestecat duce la colaps corporal”.

Observați vă rog, că oamenii din vremea aceea îl amestecau, însă chiar și o amestecare 1-la-1 era considerată o barbarie. Cel mai concentrat vin pe care l-am putut găsi a fost 3-la-1. Este evident că vinul era văzut în acele vremuri ca un medicament și, bineînțeles, ca o băutură. Și ca băutură a fost întotdeauna folosit amestecat. Se amesteca fie pe bază de pastă, fie se amesteca punându-se dintr-o amforă într-un crater și apoi se servea – dar nu neamestecat. Raportul de apă putea varia, dar numai barbarii îl consumau neamestecat, iar un amestec de apă și vin în părți egale, 1-la-1, era considerată a fi băutură tare și nepotrivită. Deci termenii vin sau oinos sau yayin, termenii din Vechiul și Noul Testament, trebuie înțeleși ca vin amestecat cu apă. Atunci când au vrut să spună vin neamestecat, au spus că vinul este akratesteron, cu alte cuvinte, era akrater – adică nu era nici un crater la mijloc, ieșea chiar din amfore în kylix fără să fie amestecat.

Acum, oameni buni, ideea pe care încerc să o subliniez este următoarea: vinul neamestecat era ceva inacceptabil pentru acea cultură. Băutura tare nu era amestecată, și asta era doar pentru barbari. Pe măsură ce ne îndepărtăm de biserica Noului Testament, ajungem să vedem biserica de după ea, e vorba despre biserica primară așa cum o numim noi, a fost scris despre asta într-un volum numit Tradiția Apostolică. Iar în Tradiția Apostolică, se spune că biserica primară a urmat același obicei, consumând doar vin amestecat, fie din sirop, fie din bază lichidă.

Acuma, veți zice: „Bine, dar care să fie semnificația tuturor acestor lucruri? Ce încerci sa spui?” Ceea ce încerc să spun este următorul lucru: dacă vrei să susții faptul că poți bea vin astăzi pe baza faptului că în Biblie s-a băut, atunci trebuie să reexaminezi dacă ceea ce bem astăzi e aceeași băutură cu cea care s-a băut atunci. Și aflăm, pe măsură ce ne apropiem de subiect, că ei au băut fie ceea ce era în totalitate lipsit de alcool, cum ar fi pe bază de sirop, fie ceea ce era atât de diluat cu apă încât nivelul de alcool era foarte, foarte mic. Dați-mi voie să vă ilustrez puțin. Am sunat la Consiliul Alcoolului, la centrul lor de informare de la bibliotecă, și am aflat următoarea informație. Berea are 4 la sută alcool, vinul are de la 9 până la 11 la sută alcool - și nu are importanță cât de mult poate varia, acesta este însă concentrația de alcool pe care îl produce, acesta este nivelul de fermentație, de la 9 până la 11 la sută.

Coniacul, care este vin alcoolizat, are de la 15 până la 20 la sută alcool, iar lichiorul, care este o băutură alcoolică tare, țuica, wiskey și toate băuturile de genul acesta, au între 40 și 50 la sută alcool. Cu alte cuvinte, dacă tăria este de 80, băutura respectivă are 40 la sută alcool; dacă tăria este de 100, băutura respectivă are 50 la sută alcool.

Acum, oricine ar fi băut ceva cu o concentrație de alcool între 15 și 50% în vremurile biblice ar fi fost considerat în mod sigur un barbar. Așa că nu cred că e necesar să discutăm dacă un creștin ar trebui să bea băuturi tari, băuturi alcoolice. Cred că este foarte evident – ​​de fapt, îți dai seama că pentru a putea consuma așa ceva și pentru a continua să-ți menții sănătatea mentală, trebuie să bei o astfel de băutură luând înghițituri mici din cauza tăriei pe care o are. Asta înseamnă alcoolul. Și nici măcar nu îmi fac timp să intru în factorii medicali implicați în ceea ce poate face alcoolul. Tot ce trebuie să faci este să găsești odată pe cineva într-un șanț, să-l duci la spital și să-l vezi cum moare de scleroză hepatică după care îți faci o mică idee despre asta.

Dar haideți să luăm în considerare o estimare foarte conservatoare. Să zicem că vinul fermentează şi are un conținut de alcool între 9 și 11 la sută, de acord? Bun, să luăm cel mai – haideți să luăm cel mai scăzut nivel de amestec pe care l-am putut găsi, 3-la-1. Este cel mai mic pe care l-am putut găsi – să nu spunem nimic despre 5-la-l, 10-la-1, 15-la-1 sau orice altceva – 3-la-1, cel mai mic pe care l-am putut găsi. Bun, dacă ai lua acel vin fermentat cu alcool de 9 până la 11 procente în amforele respective, și l-ai amesteca într-un vas crater cu un raport de apă de 3 la l, produsul ar fi următorul: conținutul de alcool din produsul final amestecat cu apă ar fi între 2,25 și 2,75 la sută alcool. Asta, înseamnă foarte puțin. Apropo, pentru ca o substanță să poată fi considerată ca fiind băutură alcoolică trebuie să conțină 3,2% alcool. Deci vorbim aici despre o băutură non-alcoolică, ideea fiind următoarea: pentru a te îmbăta cu vin amestecat cu trei părți de apă, ar trebui să stai acolo toată ziua, pentru a consuma astfel de băuturi. Și tocmai de aceea Biblia spune despre prezbiterii din biserică: „Să nu fie băutori de mult vin”.

Altfel spus, pentru a te îmbăta în acele vremuri cu vin, trebuia să-ți propui să faci asta pentru că mai întâi de toate, trebuia să ignori vezica urinară. Și dacă totuși ai fi hotărât în ​​mintea ta că te vei îmbăta, te-ai duce și ai consuma o grămadă de băuturi tari, nu? Nu ai bea băuturi amestecate cu apă, și în consecință te-ai purta ca un barbar. De aceea avertismentele Scripturii sunt următoarele: ai grijă la acel vin cu un conținut atât de scăzut de alcool, ca nu cumva, într-o anumită situație, să stai acolo atât de mult încât acea băutură să aibă efect asupra ta. Dar ideea este următoarea, și anume că vinul care a fost consumat atunci dacă ar fi 3-la-l, ar fi 2,25 % sau o medie de 2,50% conținut de alcool, ceea ce este atât de puțin încât nici măcar nu intră în categoria băuturilor alcoolice.

Deci oameni buni, ideea este următoarea, fie că vorbiți despre pastă, fie că vorbiți despre amestec, vinul care se consuma în acele vremuri era un vin cu un conținut de alcool inexistent sau un infim. Iar beția era ceva ce trebuia să-ți propui să faci, trebuia să-ți propui să te îmbeți, iar oamenii care au făcut-o au zăbovit mult până s-au îmbătat. Știți ceva? Am văzut un om pierzându-și capacitățile sale din cauza vinului în 45 de minute, consumând doar trei sau patru pahare de vin. Ei bine, asta nu s-ar fi putut întâmpla în vremurile biblice. Pentru că în vremea aceea trebuia să zăbovești mult timp consumând vin pentru a putea ajunge într-o astfel de stare. Deci oameni buni, ideea este cât se poate de simplă. Nu poți folosi consumul de vin menționat în Biblie ca bază pentru ceea ce înseamnă băuturile de astăzi. Ceea ce bem astăzi ar fi privit ca fiind ceva barbar, barbar. Ei nu au consumat astfel de băuturi.

Așadar – prima întrebare: este băutură de azi la fel cu cea de atunci? Răspunsul este? Nu. A doua întrebare: Este necesar? Este necesar? Acum, îmi dau seama că în vremurile biblice, era oarecum necesar să bei vin. Și pot exista și în zilele noastre momente când este necesar. Adică Biblia nu spune că nu poți face asta pentru că Biblia știe că în anumite perioade din istorie, vor fi situații în care nu vei avea prea multe de ales. Adică, dacă te afli într-o anumită țară a lumii în care asta este singura băutură și ai muri de sete și așa mai departe și pur și simplu nu ai avea alte opțiuni, atunci vei profita de ceea ce ai la dispoziție. Așadar, Biblia nu vorbește degeaba, și nu putem să o ignorăm. Deci trebuie să trecem la următoarea întrebare – Este necesar să bei? - azi.

Domnul a produs vin și a vorbit despre consumul de vin iar în Vechiul Testament, ei foloseau vin pentru că era o necesitate în societatea lor, dar nu se concluzionează faptul că era fermentat și nu se ajunge la concluzia că a fost îmbătător pentru că cel mai probabil nu era. S-ar putea să fi fost momente în care au avut vin în care să fi fost un amestec de l-la-1 pentru că asta ar fi oferit gazda și asta era tot ce avea disponibil așa că trebuiau să fie foarte atenți. S-ar putea să fi fost momente în care se oferea băutură tare și, însetați fiind luau o cantitate mică pentru că nu aveau de ales. Poate că au existat momente când toate aceste lucruri au devenit realități, dar trebuie să ținem cont că în acele vremuri și în acea epocă și poate în unele părți ale lumii de azi există o necesitate pentru asta, de aceea Dumnezeu nu ne dă o declarație generală.

Însă ideea este următoarea. Dacă ne întrebăm: „Este necesar să beau?” asta este o întrebare foarte importantă. În acele zile poate aveau vin, suc de fructe, lapte și apă. Asta era tot ce aveau. Nu aveau de ales. Astăzi, poți bea orice, adică rafturile din magazine sunt pline de tot felul de lucruri – tot ce îți poți imagina. Ar trebui să ne punem următoarea întrebare: Este necesar să bei vin astăzi? Care ar fi răspunsul? Nu, nu este necesar. Deci iese din categoria nevoilor și intră în categoria preferințelor, nu? E ceva ce ține de preferințe, de dorințe. Aceasta este singura categorie în care o putem pune. Deci, într-adevăr, dacă ai de gând să bei, nu te poți justifica: „Eu beau pentru că asta au făcut și oamenii menționați în Biblie”. Spune doar că faci asta pentru că vrei tu. Faci asta, pentru că îți place ție. Ai prefera să bei vin decât Cola, ceai, ceai cu gheață sau orice altceva. Trebuie doar să recunoașteți asta pentru că, practic, asta este realitatea în societatea noastră.

Dar nu folosiți argumentul acesta. Unii oameni spun: „Păi, eu chiar cred că este necesar, pentru că dacă nu beau, atunci oamenii vor fi jigniți. Pentru că am o mulțime de prieteni nemântuiți și pentru că ei beau simt că trebuie să beau și eu o bere cu băieții sau trebuie să gust ceva din asta cu gașca și chiar cred că e necesar să fiu de-al lor. Consider că nu trebuie să-i jignesc”. Sincer, oameni buni, acesta este cel mai prost argument pe care l-am auzit vreodată. Fără să exagerez. Ăsta nu este deloc un argument. Așa ceva nu poate fi considerat argument. Adică, dacă o grămadă de oameni se adună împreună și toți se scarpină în spatele urechii stângi, te scarpini și tu în spatele urechii stângi ca să fi ca ei? Adică, dacă nimeni din blocul tău nu folosește deodorant, nu folosești nici tu deodorant? Despre ce vorbim? Așa ceva nu poate fi luat în considerare ca argument. Acesta este un non-sequitur, (concluzia nu reiese din premise). Pur și simplu nu spune nimic. Asta e o prostie. Pentru că cel mai probabil sunt la fel de mulți necreștini care nu beau pe cât sunt creștini care nu beau, în vremurile pe care le trăim noi.

Sunt o mulțime de oameni nemântuiți care nu beau. Îi poți găsi pe toți într-un singur loc în momentul în care te duci la o întâlnire cu Alcoolicii Anonimi. Există o mulțime de oameni care au jurat că nu vor mai bea niciodată. Veți întâlni tot timpul oameni care nu sunt creștini și care totuși nu beau. Chiar am fost într-o împrejurare cu creștini și necreștini în care creștinii au băut și necreștinii nu. Așadar ăsta nu este un argument. Oamenii nu vor rămâne cu o concluzie teologică prea puternică despre incapacitatea ta de a dezvolta relații umane în situația în care nu bei. Ei nu vor spune asta. De fapt, sunt o mulțime de oameni care îi cer lui Dumnezeu să-i ajute să nu mai bea niciodată – foarte mulți.

Așadar nu pot accepta argumentul că trebuie să bei pentru a fi acceptat. Am fost în America de Sud, am fost în America Latină, unde oamenii beau, am fost în Mexic unde oamenii beau, am fost la fiecare meci de baseball care s-a jucat în ultimii ani, apoi am fost și în turneele de baseball pe care le-am jucat împotriva campionilor naționali ai Mexicului cu câțiva ani în urmă și de fiecare dată când mergeam undeva, după fiecare meci, organizau o petrecere mare, mare pentru noi – adică petrecere în toată regula. Ne duceau la restaurantul local sau la clubul country, sau la ce găseam în zona respectivă, și oameni buni, dați-mi voie să vă spun, aveam tot ce ne doream. Îmi aduc aminte că am mers într-un loc și în fața fiecărei farfurii era o sticlă imensă de băutură, de-a dreptul uriașă. Adică nu știu ce cantitate era, probabil că erau câțiva litri de băutură. Era de-a dreptul imensă. Ne-am uitat cu toții unul la altul și am comandat Cola, și am avut un timp extraordinar.

Adică ei au băut băuturile lor și noi pe ale noastre, știți, ei doar au – știți foarte bine. Și cea mai tare parte a fost că toți ne-am distrat de minune, doar că știam ce se întâmplă. Ne-am bucurat de realitatea acelui timp; ei se bucurau de fantezia lor. Și când totul s-a terminat, ne-au iubit, ne-au îmbrățișat, și ne-au invitat înapoi anul viitor, a fost cel mai grozav timp – pentru ei nu a fost nicio problemă. Asta nu a fost o problemă în Mexic. Am fost în Israel, am fost în Europa, nu am văzut niciodată să fii fost vreo problemă în care cineva să-mi denigreze creștinismul sau să se gândească mai puțin la mine pentru că am ales să nu beau. Nu cred că asta ar trebuie să fie vreun motiv de ceartă. Așadar vreau să subliniez următorul lucru: dacă este o necesitate, dacă te afli într-o situație în care doar asta ai la dispoziție și nu ai alte opțiuni sau nu ai de ales, atunci, cu discreție, trebuie să faci asta ca o necesitate. Dar trebuie să recunoaștem că în societatea noastră, asta este o preferință. Este o preferință.

Așa că trebuie să aduc înaintea voastră o a treia întrebare. Doar o voi prezenta și apoi mă voi opri pentru că vom finaliza toate detaliile data viitoare. V-am prezentat doar două – mai sunt șase. Acum însă ascultați, foarte repede această a treia întrebare: Este cea mai bună alegere? Recunoașteți, veți alege asta. Este cea mai bună alegere? Veți zice: „Bun dar, este mult mai bine pentru noi decât cafeaua. Este mult mai bine decât Coca-Cola”. Altcineva poate zice: „Eu nu am văzut niciodată un om care să bea opt Cola și să nu poată să meargă în linie dreaptă”. Deci ne putem certa pe subiectul acesta. Este cea mai bună alegere? Dați-mi voie să vă prezint un singur lucru și apoi o să intru în asta data viitoare. Vă voi arăta ce a fost interzis de Dumnezeu în Biblie să nu se bea deloc și astfel vom afla dacă este cea mai bună alegere.

Dar înainte de a face asta, tocmai la încheiere, menționez Luca 1:15. Vreau să-L cunoașteți pe cel mai mare om care a trăit vreodată, bine? Acesta este cel mai mare Om care a trăit vreodată – asta a spus Isus în dreptul lui. Adevărat vă spun – Matei 11:11 – că dintre cei născuți din femei nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Matei 11:11, Isus a spus că până în vremea aceea, el a fost cea mai mare ființă umană care a trăit vreodată. Un om de-a dreptul extraordinar. Și uitați-vă ce se spune în Luca 1:15: „Căci el va fi mare înaintea Domnului” – și acum priviți cu atenție – „și nu va bea nici vin” – oinos – „nici sikera” – băutură tare (amețitoare). „Ci va fi plin de Duhul Sfânt chiar din pântecele maicii sale”. Acum, ce descoperim noi aici? Cel mai mare om care a trăit vreodată a fost un abstinent. Dumnezeu i-a interzis să bea chiar și o picătură. De ce? Vom vedea data viitoare. Să ne rugăm împreună.

Tatăl nostru, știm că este ușor pentru noi să ne evaluăm viața de credință în funcție de lucruri pe care le avem de făcut și lucruri pe care nu trebuie să le facem, însă nu asta este cu adevărat problema. Știm că nu ai interzis consumul de vin însă totuși există câteva lucruri care sunt clare în Scriptură pe care vom încerca să le vedem pentru a ne ajuta să luăm o decizie. Dar Doamne, ajută-ne mereu să înțelegem că nu oamenii care beau sunt spirituali ci cei care nu beau. Nu-i asta simplu? Sunt și alte lucruri de luat în considerare. Dar a nu face ceva nu ne face niciodată nimic. Problema este ceea ce suntem noi de aceea, Doamne, oriunde suntem și oriunde am fi fost în această problemă, ajută-ne să vedem lucrurile așa cum le vezi Tu, ajută-ne să le înțelegem așa cum le înțelegi Tu. Este atât de minunat, Doamne, că ne-ai dat atât de mult adevăr de care să ne ocupăm, atât de multe lucruri pentru a ne proteja. Suntem conștienți nu doar de faptul că ar trebui să evităm păcatul, ci ar trebui să evităm chiar orice ar putea să declanșeze păcatul. Așa că ajută-ne, Părinte, să judecăm ce este bine pentru noi înșine și să putem face ceea ce vrei Tu să facem.

În timp ce vă gândiți la asta pentru câteva momente, dați-mi voie să spun următorul lucru în încheiere. Acest mesaj este neobișnuit pentru noi, pentru că trebuie să ne ocupăm de ceva foarte tehnic, și totuși este un subiect menționat în Cuvântul lui Dumnezeu. Este extraordinar felul în care atinge fiecare parte a vieții. Dar poate că ai venit în această dimineață și te-ai gândit: „Eu, am venit aici nădăjduind să aud despre Dumnezeu și Isus Cristos și să obțin un răspuns pentru viața mea, pentru problemele mele, pentru necazurile și luptele inimii mele, iar tu ai vorbit despre acest subiect iar asta nu a împlinit nevoile pe care eu le aveam”.

Dați-mi voie să vă spun următorul lucru: mă voi ruga și voi încheia într-un minut. În dreapta mea, în fața auditoriului, chiar lângă pian se află o cameră de rugăciune și un centru de consiliere. Avem oameni acolo cărora le-ar plăcea să se roage cu voi și să vă poată ajuta. Ei vă vor spune cum Îl puteți cunoaște pe Cristos, vă vor spune cum poate El să intre și să umple golul pe care poate ați încercat să-l umpleți cu băutură din când în când, vă vor spune cum poate El să vă facă viața fericită, cum vă poate El liniști, și cum poate El să aducă pace într-o inimă tulburată. Ei vă vor spune cum poate El să vă ierte păcatul, cum vă poate curăța inima și cum vă poate oferi El viața veșnică. Așa că vă invităm să veniți după ce încheiem. Nu există nicio obligație, nicio constrângere, nimic de donat sau de cumpărat sau altceva. Vrem doar să ne rugăm împreună cu voi și să împărtășim problemele voastre în dragoste. Oricare ar fi problema voastră, ei vor fi acolo.

Și dacă, probabil, unii dintre voi au probleme cu acest domeniu al băuturii, s-ar putea să avem aici unii care ar fi identificați ca fiind alcoolici, aveți o problemă cu băutura. Domnul Isus poate schimba asta. Nu trebuie să fii bețiv, poți veni la Isus Cristos și El te poate face mai alb ca zăpada. Unii dintre voi, chiar dintre credincioși, poate aveți probleme cu băutura; Dumnezeu poate interveni în problema asta. Pe măsură ce vă predați Duhului Său cel Sfânt, El poate începe să vă miște voința și să vă îndrepte spre El Însuși. Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă, fiți plini de Duh. Dacă Dumnezeu cere asta, atunci Dumnezeu oferă și putere și El va interveni și în viața voastră. El vă iubește indiferent de starea în care vă aflați. Chiar dacă ești un alcoolic sau un bețiv, El te iubește, și noi de asemenea, dar El vrea să te transforme în folosirea deplină a facultăților tale fizice și intelectuale pentru slava Lui. Lăsați-L să lucreze în această zi în voi. Consilierii noștri vor fi bucuroși să se roage împreună cu voi pentru asta.

Părinte, îți mulțumim pentru timpul petrecut în această dimineață, pentru că ne-ai ajutat cel puțin să începem să ne lămurim în acest domeniu. Te iubim pentru că știm că îți pasă atât de mult de noi, chiar suficient cât să ne spui despre aceste lucruri, astfel încât să ne putem păzi viețile în luarea deciziilor pentru slava Ta. Binecuvântează-i pe toți cei de aici, Doamne. Unește-ne din nou în seara aceasta, în timp ce ne gândim ce înseamnă să fim făcători de pace. Și-Ți mulțumim în numele lui Cristos. Amin.

SFÂRȘIT