Vrem să continuăm studiul nostru extraordinar și captivant din Efeseni capitolul 5 versetele de la 18 la 21. Am rămas la acest pasaj pentru că am abordat câteva aspecte tangențiale şi ramificații timp de aproximativ șase săptămâni și avem parte de un timp minunat și vom mai rămâne aici pentru o vreme. Chiar simt că este un pasaj extraordinar. Conține atât de multe adevăruri mărețe și importante pentru noi încât trebuie să punem timp de-o parte pentru a le înțelege cu adevărat. Efeseni capitolul 5 versetele de la 18 la 21, voi citi acest pasaj iar voi să urmăriți, vă rog, citirea.

„Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiți plini de Duh; vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în numele Domnului nostru Isus Cristos. Supuneți-vă unii altora în frica lui Cristos”. Haideți să ne rugăm împreună înainte să începem.

Doamne Tată, te rugăm în această dimineață, să ne abați într-un fel sau altul inimile de la lucrurile privitoare la noi, ajută-ne să fim în stare să ne despărțim de toate vicisitudinile și luptele și aspectele vieții noastre care tind să umple gândirea noastră. Doamne, printr-o intervenție divină, limpezește-ne mințile, astfel încât să putem intra în prezența Ta fără nicio preconcepție, fără nicio predispoziție, cu o minte curată și o inimă curată pentru a primi din mâna Ta ceea ce ai pentru noi. O, Doamne, mă rog ca Tu să-l călăuzești pe cel care vorbește, astfel încât el să fie doar un vas, iar Cristos să fie învățătorul și Duhul lui Dumnezeu să fie Cel care comunică. Ca să putem auzi ce vrei să ne spui, și să putem pleca din acest loc știind că ne-am întâlnit cu Tine. Doamne Te lăudăm în numele lui Cristos. Amin.

Ultima noapte pe care Isus a petrecut-o cu ucenicii Săi, este prezentată în Ioan capitolele 13, 14, 15 și 16, atunci El le-a promis ucenicilor multe lucruri – lucruri extraordinare, unice, și într-un fel, lucruri greu de înțeles. Dar cheia tuturor a fost un singur lucru și anume venirea Duhului Sfânt. Fiecare făgăduință pe care Isus a făcut-o în acea ultimă noapte dinainte de trădarea și răstignirea Sa, fiecare făgăduință pe care Isus a făcut-o în noaptea aceea și-a găsit împlinirea, într-un anumit sens, în venirea Duhului Sfânt. Acum, știm cu toții că Dumnezeu este un singur Dumnezeu: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn”, spune Shema din Vechiul Testament. Dar, de asemenea, știm bine că acel singur Domn, acel singur Dumnezeu, este în trei persoane distincte și acesta este misterul Dumnezeului triunic. Că Dumnezeu este Unul și totuși Dumnezeu este în mod individual Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Și Dumnezeu face adesea prin Cristos, promisiuni care ne sunt confirmate de Duhul Sfânt. De fapt, este Dumnezeu în a treia persoană care Își împlinește promisiunile inițiale. Și astfel, Duhul lui Dumnezeu nu este nimeni altul decât Dumnezeu Însuși în cea de-a treia persoană. Iar venirea Duhului Sfânt în viața creștinului este cea care realizează toate promisiunile lui Isus Cristos. Uitați-vă puțin împreună cu mine la capitolul 14 din Ioan, pentru că asta ne va ajuta să obținem un cadru potrivit pentru gândurile noastre.

În Ioan capitolul 14, în special în acest al 14-lea capitol, poate mai mult decât în ​​al 13-lea, al 15-lea sau chiar al 16-lea, Domnul nostru le promite câteva lucruri importante. Isus este pe cale să plece din mijlocul ucenicilor și nu vrea să-i lase cu inimile tulburate. De câteva ori El le spune: „Să nu vi se tulbure inima”, pentru că le era foarte frică de plecarea Lui. Și astfel, pentru a compensa vidul și absența pe care aveau să o simtă, El le oferă aceste promisiuni uimitoare, care se împlinesc toate într-un fel sau altul prin venirea Duhului Sfânt. Uitați-vă la versetul 16, de exemplu, pentru că acolo este miezul problemei. „Duhul adevărului”, spune El, „pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede și nici nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți pentru că rămâne cu voi și va fi în voi”.

Acum, aici avem una dintre marile declarații dispensaționale ale Bibliei, aici avem una dintre marile declarații despre planul lui Dumnezeu pentru epoca Noului Testament. Duhul Sfânt rămâne cu voi, și va fi în voi. Aceasta este promisiunea că în era noului legământ, în noua eră, care a început după Ziua Cincizecimii, Duhul lui Dumnezeu nu va fi doar cu poporul Său, adică alături de ei, ci El va fi în ei. Așadar, acest adevăr face posibile toate celelalte promisiuni. Dacă Duhul lui Dumnezeu nu Își stabilește reședința în noi, atunci toate lucrurile pe care le promite Isus nu se pot realiza pe deplin.

Pentru a vă arăta ce vreau să spun, uitați-vă la primele șase versete ale capitolului 14. În esență, aici Isus le promite cerul. Există o promisiune aici în versetul 2 că „în casa Tatălui Meu sunt multe locașuri, dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc, și după ce Mă voi duce și vă pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”. Acum, aici avem o mare promisiune. Isus a spus: „Eu Mă duc, să vă pregătesc un loc, dar Mă voi întoarce și vă voi lua ca să fiți și voi cu Mine în acel loc”.

Acum, asta este o promisiune extraordinară. Dar dacă sunteți ca mine, vă plac promisiunile care au garanții, nu? Dacă cineva face o promisiune, veți zice: „Bun, apreciez promisiunea ta, dar ai vreo modalitate de a oferi niște garanții pentru asta? Poți dovedi asta?” Dumnezeu știe că trebuie să-și dovedească promisiunea, așa că în 2 Corinteni capitolul 5, ne spune – nu e necesar să căutați – ne spune și în Efeseni 1. El spune: „El ne-a dat arvuna (arrabōn) Duhului”. Se numește seriozitatea Spiritului în engleza veche. Cuvântul „arrabōn” înseamnă garanție, prima rată, avans sau inel de logodnă. Cu alte cuvinte, Cristos spune aici: „Vă voi duce în cer ca să fiți împreună cu Mine și să moșteniți Împărăția Mea. Ca prima rată sau ca avans, ca arvună sau garanție, ca inel de logodnă pentru a dovedi că sunt serios în privința căsătoriei, vă voi da Duhul Sfânt”. Așadar, Duhul Sfânt devine garantul acestei promisiuni care are în vedere moștenirea cerească. Dacă în noi nu ar fi Duhul Sfânt, noi nu am avea siguranța de a ști că Isus Cristos își va împlini promisiunea.

Mai departe, în acest capitol, uitați-vă la versetul 12, aici Domnul nostru face o altă promisiune mărinimoasă și de-a dreptul uimitoare. El spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl”. Acum, Isus spune aici: „Veți face lucrări și mai mari,” nu mai mari în ce privește natura lor, pentru că nu ați putea face nimic mai mare în ce privește natura lucrărilor făcute de El, ci mai mari în ce privește extinderea lor, lucrări mai mari decât a făcut El în ce privește amploarea lor. Pentru că El S-a concentrat pe o zonă limitată. El spune: „Veți face lucrări mai mari, pentru că mă duc la Tatăl”. Cum ar putea fi posibil așa ceva – și mai ales în absența Lui? Răspunsul îl găsim în Faptele Apostolilor 1:8 unde Domnul nostru spune: „Veți primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi”. „Și îmi veți fi martori” – mou martures – martirii Mei – și acum observați – „în Ierusalim, în Iudeea și până la marginile pământului”. Iată împlinirea. Isus a făcut asta în Ierusalim, Isus a făcut asta în Iudeea, iar voi veți face asta până la marginile pământului, în locuri în care Isus nu a mers niciodată, și veți putea face asta datorită Duhului Sfânt. Deci împlinirea depinde aici de Duhul lui Dumnezeu care locuiește în noi, altfel nu putem fi martori până la marginile pământului. Nu vom avea siguranța și garanția moștenirii noastre în împărăția Sa decât dacă vom avea siguranța și garanția prezenței Duhului lui Dumnezeu.

Apoi, în al treilea rând, El spune în versetele 13 și 14: „Vreau să vă fac o altă promisiune”. Și asta este următoarea: „Orice veți cere în numele Meu, voi face.” Acum, asta este o promisiune incredibilă. El o repetă în versetul 14. „Dacă veți cere ceva în numele Meu, voi face”. Cu alte cuvinte, El spune: „Vă voi da o resursă, resursa aceea se numește rugăciunea. Cereți în Numele Meu și voi face”. Dar știți ceva? Asta nu e ușor de făcut. E foarte greu de făcut. Știți de ce? Pentru că Romani 8 spune că nu știm să ne rugăm așa cum ar trebui. Nu știm să ne rugăm. Dar Duhul Sfânt mijlocește pentru noi cu suspine negrăite și El este Cel care cunoaște voia Tatălui. Cu alte cuvinte, acel verset nu s-ar împlini pe deplin dacă nu ar exista o lucrare continuă de mijlocire a Duhului care locuiește înaintea tronului lui Dumnezeu. Prin urmare, faptul că avem siguranța moștenirii cerești, faptul că vom face lucruri mai mari decât Domnul nostru, faptul că putem cere și primi depinde de Duhul Sfânt care locuiește în noi.

Mai mult, veți observa că El spune în versetul 18: „Nu vă voi lăsa orfani; Mă voi întoarce la voi. Peste puțină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea”. Acum, oare cum se poate întâmpla așa ceva? Ai de gând să pleci? Și lumea nu te va mai vedea? Cum adică te vei întoarce la noi? Versetul 20: „În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt” – unde? – „în voi”. În ce zi au știut că Dumnezeu este în ei? În ce zi a știut poporul lui Dumnezeu că Dumnezeu venise să locuiască în ei? În ziua Cinzecimii. Duhul lui Dumnezeu a coborât să locuiască în ei. Și exact asta spune El. Isus spune: „Mă voi duce, dar mă voi întoarce și în ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în voi”. Împlinirea acestei promisiuni este venirea Duhului Sfânt. Aceasta este garanția că Dumnezeu trăiește în mine.

Uitați-vă la versetul 27: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea, nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”. Acum, stai puțin. Isus a promis pacea. Și, apropo, uitați-vă la capitolul 15 versetul 11: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi”. Isus a spus: „Vreau să aveți pacea Mea”, capitolul 14. „Vreau să aveți bucuria Mea”, capitolul 15. El zice: „Vreau să aveți dragostea Mea” în capitolul 13. Vă aduceți aminte? Dragoste, bucurie, pace. Ei bine, puteți spune „asta este o promisiune extraordinară, dar cum putem să avem parte de ea?” Galateni 5:22: „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea”. Vedeți?

Tot ceea ce Isus promite vreodată unui credincios se împlinește datorită prezenței Duhului lui Dumnezeu care sălășluiește în noi. Acest lucru este foarte important. Cu toții avem acea resursă potențială și de aceea, în capitolul 16 cu versetul 14, Domnul spune: „Când va veni Duhul, El Mă va proslăvi pentru că El va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi”. Atunci, cu alte cuvinte, Duhul devine canalul prin care promisiunile lui Cristos ajung la credincios. Înțelegeți asta? Este esențial. Dacă nu ar exista această locuire a Duhului, promisiunile lui Cristos nu s-ar putea împlini în viețile voastre.

Dar iată cheia: toate acestea sunt promise pentru voi prin această locuire a Duhului Sfânt în viețile voastre, dar devin realitate și încep să fie funcționale în viețile voastre numai atunci când sunteți umpluți cu Duhul Sfânt. Înțelegeți? Puteți avea Duhul lui Dumnezeu așa cum Îl au toți creștinii, puteți fi locuiți de Duhul lui Dumnezeu, puteți avea tot potențialul pentru toate aceste împliniri ale promisiunilor lui Cristos, dar dacă nu sunteți umpluți sau stăpâniți de Duhul lui Dumnezeu, dacă nu sunteți călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, nu veți ști niciodată ce înseamnă să experimentați aceste promisiuni extraordinare. Promisiunile neîndeplinite sunt echivalentul promisiunilor nerostite sau uitate. Dumnezeu vi L-a oferit pe Cristos iar în Cristos sunt promisiuni mari și scumpe, așa cum le numește Petru. Și sunt ale voastre, aveți parte de ele, dar nu vor deveni niciodată realitate pentru voi, nu veți ști niciodată ce înseamnă să aveți siguranță în ce privește viața și moartea, nu veți ști niciodată ce înseamnă să experimentați în viața voastră lucruri care depășesc capacitatea voastră de înțelegere. Nu veți ști niciodată ce înseamnă să aveți parte de un răspuns constant la rugăciuni, nu veți ști niciodată ce înseamnă să simțiți că Dumnezeu este viu în voi, nu veți ști niciodată ce înseamnă să aveți dragoste, bucurie și pace decât dacă știți cum este să fiți stăpâniți de Duhul Sfânt. Chiar dacă Îl aveți, El nu va fi activ în viața voastră. Și asta este în esență ceea ce spune Pavel.

Acum, înapoi la Efeseni 5. El spune că dacă vreți să vedeți roadele tuturor acestor lucruri în viața voastră, atunci este absolut necesar să fiți umpluți cu Duhul. Nu există nicio altă cale. Nu există altă posibilitate de realizare a acestor lucruri. Și pe tot parcursul celor cinci capitole din Efeseni, Pavel descrie puterea extraordinară și potențialul extraordinar al unui credincios, dar totul se rezumă la acest singur lucru, oameni buni: puteți zbura prin primele cinci capitole și șaptesprezece versete, însă dacă vă împotmoliți aici, ați ratat totul. Pentru că dacă nu sunteți stăpâniți de Duhul Sfânt, toată această resursă disponibilă pentru voi, tot acel potențial de a trăi o viață caracterizată de înțelepciune, de iubire, de lumină, de unicitate, de smerenie și unitate, tot acest potențial este pierdut. Și când ajungeți în capitolul 6 și începeți războiul cu Satan, dacă nu trăiți stăpâniți de Duhul Sfânt, vă rătăciți. Acesta este miezul problemei. Ar fi bine să luați creionul roșu și să înconjurați versetul 18; pentru că acesta este miezul problemei.

Acum, pe măsură ce ne-am uitat la versetele 18 la 21 – ne-am uitat într-adevăr doar la versetele 18 și un pic din 19, dar pe măsură ce ne-am uitat la ele, am observat trei lucruri pe care am vrut să le vedeți: contrastul, porunca și consecințele. Contrastul, porunca și consecințele. Am studiat în detaliu contrastul: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiți plini de Duh”. Cu alte cuvinte, bucuria și pacea noastră și fericirea și comuniunea noastră cu Dumnezeu, părtășia și puterea noastră nu provin ca în cazul păgânilor prin beție ci prin umplerea cu Duhul Sfânt. Acesta este contrastul.

Apoi, din contrast iese porunca: „Fiți plini de Duh”. Cu alte cuvinte, dacă toate resursele noastre sunt condiționate, dacă realizarea potențialului nostru este legată de a fi umpluți cu Duhul, atunci continuați să fiți umpluți cu Duhul sau continuați să fiți stăpâniți. Și asta este o chestiune care presupune că trebuie să-ți încredințezi viața voinței și lucrării Duhului lui Dumnezeu clipă de clipă. Nu este un fel de curentat mistic, ciudat, divin; este pur și simplu cedarea pas cu pas în fața Duhului lui Dumnezeu. Și asta se va întâmpla în viața ta doar atunci când te vei gândi la Duhul lui Dumnezeu și asta se va întâmpla doar atunci când îți vei umple inima, mintea și sufletul cu paginile Cuvântului lui Dumnezeu. Și, în timp ce vei face asta, vei fi controlat de Duhul, vei fi umplut de Duhul și, în al treilea rând, vor avea loc consecințele.

Și sunt trei consecințe despre care vorbește El în acest text și, probabil, voi adăuga încă una până ajungem acolo în câteva săptămâni. Dar să ne uităm la cele trei. În primul rând, se menționează faptul că va exista o consecință în interiorul tău: cântarea. În al doilea rând, va exista o consecință față de Dumnezeu: mulțumirea. În al treilea rând, va exista o consecință în rândul credincioșilor: supunerea. Și, în al patrulea rând, probabil că o voi adăuga și pe asta, va exista o consecință chiar și pentru cei necredincioși și aceasta va fi: slujirea. Și vă voi arăta ce vreau să spun prin asta pe măsură ce înaintăm.

Așa că, vedeți, atunci când cineva este umplut cu Duhul, toate relațiile sunt corecte. Ajungi să fii într-o relație bună cu tine însuți, vei fi o persoană complet sănătoasă. Știți, oamenii merg la consiliere și merg la psihiatru și psiholog, la analist și la consilier creștin și așa mai departe și așa mai departe. Astfel de oameni iau medicamente și toate astea în încercarea de a-și rezolva problemele. Li se recomandă să doarmă mai mult, și să joace jocul Rip Van Winkle în încercarea de a uita totul. Oamenii încearcă să fugă de problemele lor când, de fapt, modalitatea de a fi în pace cu tine însuți și de a avea o cântare în inima ta este prin a fi umplut cu Duhul, observați. Asta are legătură directă cu tine însuți.

În al doilea rând, când ești într-o relație bună cu Duhul lui Dumnezeu, te vei trezi că faci ceea ce spune versetul 21, și anume, vei mulțumi mereu lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. În al treilea rând, veți găsi versetul 21 o realitate, vă veți supune tuturor celor din jurul vostru. Va exista o atitudine de smerenie. Va exista o astfel de atitudine care va spune: „Nu caut folosul meu, ci caut să fac ceea ce este mai bine pentru tine”. Toate relațiile devin corecte. Iar a patra zonă de slujire, o identificăm în Ioan 7, unde Domnul nostru a spus: „Atunci când Duhul lui Dumnezeu va umple viața unui om, din inima lui vor curge râuri de apă vie către toți cei din jur”. Pentru ca toate relațiile să fie rezumate în a fi umplute cu Duhul. Pe măsură ce El vă controlează viața, totul este corect.

Acum, ne-am uitat la prima consecință: cântarea. Acesta este elementul personal. Când devii creștin și Duhul lui Dumnezeu vine să trăiască în tine și Duhul lui Dumnezeu te umple, devii bucuros în interior. Un creștin plin de Duhul Sfânt va fi fericit, nu contează ce se întâmplă. S-ar putea să fie în închisoare în butuci, ca Pavel și Sila – și, apropo, butucii nu erau un loc unde puteai să-ți odihnești mâinile picioarele, ci erau bucăţi din lemn cu găuri pentru picioare care erau depărtate din ce în ce mai mult și din ce în ce mai mult și mai larg, astfel încât picioarele tale erau trase cât de mult se putea și apoi erau blocate în acea poziție și ținute acolo săptămâni în șir. Ei bine în mijlocul unei asemenea situații au petrecut toată noaptea făcând ce? Cântând. De ce? Pentru că nu circumstanțele sunt problema; umplerea Duhului este problema care aduce cântarea. Și când sunt într-o relație bună cu mine însumi, când am pace în inimă și când sunt umplut cu Duhul Său, izbucnește cântarea. La sfârșitul predicii din această dimineață, veți vedea ceea ce cred eu că este un punct culminant și foarte interesant pentru toate aceste gânduri ale noastre.

Așadar, aspectul la care ne-am uitat, atunci este legat de faptul că oamenii plini de Duhul Duh cântă pentru că problema din inima lor este rezolvată. Jerry Mitchell, care este pastor în biserica noastră în zona constructorilor de case și care lucrează și în lucrarea noastră de evanghelizare, tocmai s-a întors din Israel după două săptămâni petrecute acolo. A mers acolo cu un grup de evrei din Statele Unite și a fost primul om dintre neamuri care a mers cu acel grup. Niciunul dintre ei nu era creștin, iar el stătea în casa unui general israelian, un general israelian laic. I-a fost greu să stea două săptămâni fără vreun creștini prin preajmă. N-a fost obișnuit să n-aibă părtășie așa că atunci când s-a întors – el nu a fost aici duminica trecută să mă audă predicând, a ajuns luni – a venit la ședința personalului nostru și primul lucru pe care l-a spus a fost: „Doamne ce bine e să fii din nou în părtășia fraților”. A subliniat și a spus că: „Este extraordinar să fiu cu voi”. El a zis: „Știți? Am fost atât de frustrat să stau mereu în preajma unor oameni necreștini așa că - atunci când intram să fac un duș începeam să cânt”. Și am zâmbit puțin și așa au făcut toți, vedeți.

El nu a auzit ce am spus, dar asta fac oamenii plini de Duh. Și când un creștin este în astfel de împrejurări în care nu poate să cânte, ceva greșit, va găsi un duș în care poate să cânte despre Cristos cât dorește – știți, doar că nu poți face asta în unele hoteluri din Israel fără a avea probleme. Nouă ne-a spus că obișnuia să se închidă în camera lui doar pentru a citi Noul Testament. Pentru că trebuie să existe acea eliberare a bucuriei Duhului.

Știți, în Călătoria Pelerinului John Bunyan a scris o imagine magistrală a vieții creștine și, pe măsură ce prezintă călătoria Pelerinului, spune că pe tot parcursul drumului, Pelerinul alunecă de pe drum, nu-i așa?

El cade în Mlaștina Deznădejdii și apoi coboară și intră în Castelul Îndoielii și apoi coboară pe drumul greșit și cineva îl conduce în Târgul Deșertăciunii și are parte de toate aceste probleme, apoi el tot alunecă de pe potecă și de pe drum însă de fiecare dată se întoarce înapoi pe drum și în cele din urmă rămâne pe drum și traversează în final râul, urcă dealul și intră în Cetatea Cerească. John Bunyan nu menționează niciodată umplerea cu Duhul. În cartea sa, Călătoria Pelerinului, el nu vorbește niciodată despre umplerea Duhului. Dar știți ce spune de vreo 50 de ori? Pelerinul s-a întors pe drum și a continuat drumul făcând ce? Cântând. Aceasta este modalitatea lui John Bunyan de a spune același lucru. A mers pe drum cântând. De ce? Deoarece cântarea este expresia a ceea ce face Dumnezeu în inimă.

Oamenii plini de Duhul cântă iar el spune că, de fapt, atunci când păgânii se adunau laolaltă pentru orgiile lor și pentru liturghia lor satanică, ei făceau anumite lucruri mânați de beție. Când ne întâlnim, cântăm pentru că Duhul lui Dumnezeu a născut o cântare în inimile noastre. Așadar este ceva fundamental. În Efeseni 5:18, se spune că dacă sunteți plini de Duhul, veți cânta. În Coloseni 3:16, se spune că dacă locuiește Cuvântul lui Cristos din belșug în voi, veți cânta. În Iacov 5:13, se spune că dacă inima cuiva este bună, va cânta. Și acesta este adevărul. Dumnezeu ne-a dat cântarea ca o expresie a bucuriei.

Acum, am pomenit mai multe întrebări. Haideți să privim din nou la ele. Prima întrebare este: Alături de cine cântăm? Alături de cine cântăm? Găsim răspunsul în versetul 19: „Vorbiți între voi”. Cântăm între noi. Sunt melodiile noastre. Și îmi dau seama că oamenii au insistat asupra folosirii muzicii ca instrument de evanghelizare. Am predicat în diferite locuri unde erau anumite grupuri de cântăreți și cântau un anumit tip de muzică, iar eu de obicei întreb: „De ce cântați genul ăsta de muzică?” Iar ei răspund: „Păi știi, dacă vrei să ajungi la cei din lume și să-L prezinți pe Cristos prin muzică, trebuie să cânți genul de muzică pe care o ascultă lumea”. Iar întrebarea mea este întotdeauna aceeași: „Ei bine, unde scrie în Biblie că ar trebui să ajungi la cei din lume prin muzică?” Nimeni nu se gândește vreodată la asta. Și vor spune fără excepție: „Nu știm”. Vreți să știți ceva? Nu există niciun loc în Biblie unde să ni se ceară vreodată să cântăm Evanghelia lui Cristos; ci ni se cere să o propovăduim.

Muzica nu a fost niciodată intenționată de Dumnezeu să fie un instrument de evanghelizare. Vreau să spun că muzica există de mult timp și sunt sigur că există momente când cântările și imnurile și cântările spirituale au mișcat inima și conștiința unui necredincios și poate pentru că adevărul Evangheliei a fost deja cunoscut, primesc puterea de a veni la Cristos, dar acesta este ca un beneficiu suplimentar, la fel cum trăirea vieții creștine devine o mărturie pentru cineva. Dar miezul problemei evanghelizării este acela de a predica Evanghelia, de a trăi Evanghelia și de a învăța Evanghelia. Nu ni se spune că lumea va fi câștigată de grupuri muzicale. Acum, nu vreau să fiu prea dur în privința asta, dar cred că dacă am examina cu adevărat din nou ceea ce spune Biblia aici, am putea elimina o mulțime de lucruri nepotrivite care se întâmplă în numele muzicii creștine sub pretextul pe care-l avem de a evangheliza lumea. Nu ni s-a spus niciodată să evanghelizăm lumea cântându-le. Și cred că trebuie să ținem cont de asta.

Evanghelia trebuie propovăduită ca fiind puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Și sunt convins că Dumnezeu a vrut să fie sigur, datorită puterii pe care muzica o are de a acționa asupra emoțiilor, că noi nu confundăm metoda de prezentare a Evangheliei apelând mai degrabă la emoții decât la facultățile raționale de luare a deciziilor. Și de aceea cred că este foarte important că Biblia spune că biserica trebuie să folosească muzica pentru a se adresa ei însăși, pentru a vorbi în sânul ei. Acolo trebuie să fie muzica.

Acum, cred că este extraordinar ca oamenii nemântuiți să vină și să audă muzica și sper că le place o astfel de muzică, dar nu o vor înțelege așa cum o înțelegem noi, iar ei au nevoie de Evanghelia lui Isus Cristos pentru a fi aduși la Cristos; au nevoie de mult mai mult decât de niște cântări. Și chiar mă tem că astăzi muzica, cu puterea ei emoțională și impactul ei, este folosită ca un instrument. Iar dacă facem muzica atât de asemănătoare cu muzica lumii, atunci lumea va crede că să devii creștin nu este oricum atât de diferit față de ce înseamnă să fii în lume. De aceea este foarte dificil să obții vreun angajament din partea lor. Ei bine, nu vreau să forțez ideea, vreau doar să înțelegeți că Pavel subliniază că oamenii plini de Duhul Sfânt cântă pentru ei, li se adresează lor. În Israelul din vechime, muzica lui Israel era muzica lui Israel. Era muzica lor, era muzica lor și o exprimare a lor între ei.

În al doilea rând: De unde provine? De unde vine muzica noastră? Versetul 19 spune – spune la sfârșitul versetului „în inima voastră” și literalmente înseamnă din inima voastră, dintr-o sursă internă. Punctul de origine este inima și săptămâna trecută v-am spus că în Amos capitolul 5, profetul Amos, reprezentând glasul lui Dumnezeu, spune poporului lui Dumnezeu: „Depărtează de la Mine vuietul cântecelor tale. Nu pot asculta sunetul alăutelor tale, pentru că inimile voastre nu sunt drepte”. Iar în capitolul al 6-lea el spune: „Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor, beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, au tot felul de podoabe puse pe ei, aiurează în sunetul alăutei și cântă toată această muzică, inventând tot felul de instrumente noi și sofisticate. Nu vreau să aud așa ceva”, spune el. „Tăcere”.

Și apoi în capitolul 8 cu versetul 3, el spune: „Cântarea voastră se va preface în gemete când voi arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte”. Cu alte cuvinte, nu muzica în sine este problema; ci problema este inima celui care cântă. Aceasta este problema în fața lui Dumnezeu. Și poți cânta cea mai frumoasă cântare din lume, poți folosi cele mai frumoase cuvinte din lume care-I aduc slavă lui Dumnezeu, dar dacă inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu, fie că o cânți aici, fie că o cânți acolo, fie că o cânți în casa ta, aceasta este problema personală cu Dumnezeu. Dacă inima ta nu este înnoită, cântarea ta nu Îi aduce plăcere, indiferent cât de bine-ai cânta. Pe de altă parte, oricât de slab ai fi, oricât de nepriceput ai fi în a ține melodia, dacă inima ta este curată cântarea este o muzică dulce în urechile lui Dumnezeu. Problema este inima.

Oameni buni, vă spun că astăzi, în biserică, am pierdut din vedere lucrul acesta. Am adunat în creștinism o grămadă de muzicieni și cântăreți și oameni de felul acesta, ale căror inimi nu sunt curate înaintea lui Dumnezeu, oameni care sunt în mod constant promovați, împinși și lansați pe scena creștină. Însă pe Dumnezeu nu-L interesează cântările lor, dacă inimile lor nu sunt curate. Nu încerc să-i elimin pe toți acești oameni din slujire, însă cred că poate ar trebui să facă un pas în spate și să rezolve problema inimii înainte de a pretinde că reprezintă muzica lui Dumnezeu, deoarece El este interesat de inimă.

De fapt, cred că nu ați vrea să vă identificați cu muzica lumii. Muzica noastră ar trebui să fie diferită. Muzica lumii se va opri într-o zi. Știați asta? Fiecare post de radio care redă muzică se va opri, toate instrumentele se vor opri, nu va mai exista deloc muzica lumii. Acuma mă veți întreba: „Când se va întâmpla asta?” Apocalipsa capitolul 18, dacă vreți să-l citiți, vă voi arăta versetele de la 20 la 22. În Apocalipsa 18, Dumnezeu a adus judecata asupra sistemului acestei lumii, iar aici sistemul lumii se numește Babilonul cel Mare. Babilonul a fost originea sistemului lumii malefice și va fi desăvârșirea acestui sistem. Iar astfel această formă finală a sistemului mondial al lui anticrist este descrisă prin termenul Babilon.

El prezintă aici felul în care Babilonul din capitolul 18 va fi distrus la sfârșitul Necazului cel Mare. Și după ce va fi distrus, atunci Cristos se va întoarce și va instaura Împărăția Sa. Și unul dintre lucrurile care vor avea loc va fi următorul: versetul 21, spune: „Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră, ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare și a zis: „Cu așa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare și nu va fi găsit”. Și după ce acest sistem va dispărea, observați vă rog la ce se face referire mai întâi. Versetul 22: „Și nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbițe”. Aici se prezintă momentul în care muzica lumii se va sfârși. Acesta este sfârșitul ei. Va veni momentul în care nu va mai fi. Dumnezeu spune: „Este suficient, gata”. Toată muzica negenerată de umplerea cu Duhul va înceta imediat. Știți, este ca și cum Dumnezeu a oferit omenirii muzica, o binecuvântare extraordinară, însă omul a pervertit acel dar al lui Dumnezeu, în același fel în care a pervertit orice alt dar oferit de Dumnezeu, așa că va veni ziua când Dumnezeu va opri acest dar.

Vă puteți imagina o lume fără muzică? Vă puteți imagina? Oamenii din societatea noastră nu pot pleca de acasă cu mașina fără să pornească radioul. Și din mașină înapoi la casa lor fără să pornească muzica. Muzica se aude la serviciu, muzica se aude la fabrică, se cântă în magazin, se aude în repriza meciului de fotbal, muzica merge constant. Oamenii nu vor să facă față provocărilor vieții fără muzică pentru că muzica le așază gândurile și cuvintele în mintea lor pentru a-i împiedica să se mai gândească la lucrurile care contează. Lumea fără muzică va fi un loc foarte frustrant. Dar asta spune Dumnezeu.

Ezechiel 26:13, Dumnezeu spune: „Voi face astfel să înceteze glasul cântecelor tale și nu se va mai auzi sunetul harpelor tale”. Acestea sunt cuvintele care i-au fost spuse Tirului, după care au intrat și au distrus acel oraș, iar ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o imagine la nivel mai mic a ceea ce se va întâmpla atunci când Dumnezeu va aduce judecata împotriva lumii. În iad nu va exista nicio cântare. Oamenii vor trăi veșnic în iad fără vreo notă muzicală, fără vreo cântare care să fie cântată, fără ceva care să-i scape de judecata aspră pe care o vor îndura. Și singurele cântări care vor fi cântate după ce Dumnezeu va opri muzica lumii vor fi cântările din inimile sfinților lui Dumnezeu plini de Duhul, care umplu împărăția și duc mai departe în veșnicie cântecul etern al celor răscumpărați. Remarcați cum cântarea noastră urmează să vină din inimile noastre și să fie distinctă și unică.

În al treilea rând: Cui i se cântă cântarea noastră? Ei bine, asta e cât se poate de clar, nu-i așa? În capitolul 5 cu versetul 19, la sfârșitul versetului, se precizează: „Domnului”. Îi cântăm Domnului și de aceea am spus în această dimineață, că nu este necesar să batem din palme sau să aplaudăm, și apreciez asta, nu este nicio problemă. Nu vreau să vă fac să vă simțiți rău pentru că sunteți recunoscători, dacă asta este ceea ce simțiți în inima voastră, dar nu trebuie să vă exprimați mulțumirea în acest fel, deoarece noi, de fapt, aducem laudă Domnului. Dacă cineva ar trebui să aplaude, ar trebui să fie Domnul. Și aseară a bătut din palme, în timp ce tunetul trosnea pe alocuri, dar nu cred că asta a avut vreo legătură cu subiectul despre care noi vorbim. Nu cred că Domnul răspunde în felul acesta.

Ceea ce încerc să spun este că atunci când Îi oferim ceva Domnului, nu ne purtăm ca la spectacol. Dacă corul cântă sau cineva cântă, așa cum a făcut Rufus în această dimineață, sau cineva cântă, ei se străduiesc, într-adevăr, să nu cânte pentru voi, ci să aibă gândurile voastre adunate cu gândurile lor și ele să fie înălțate ca laudă Domnului, așa că nu este un răspuns bazat pe divertisment. Suntem cu toții împreună, uniţi într-un fel fiind conduși de cântăreți și conduși de instrumentiști pentru a-L lăuda pe Domnul Însuși. În direcția asta trebuie să meargă lauda. Ea este pentru Domnul. Muzica trebuie să-I fie oferită Lui. Și știți, ar trebui să existe un astfel de filtru pentru cântările voastre. Acuma sunt unii oameni care spun: „Bine dar, știi că unii și așa ajung în față și cântă tot timpul, și cel mai probabil o fac pentru ei înșiși”. Ar fi bine să știți că, toți oamenii care cântă pentru ei înșiși nu-și au locul aici.

Există oameni în congregație care, când vine timpul să cânte la cântările comune, asurzesc vreo cinci rânduri de oameni din jurul lor. Așa că oamenii se vor întoarce și vor spune: „Oh, cine este – e extraordinar”. Martyn Lloyd-Jones spunea: “poate că există mai mulți de genul ăsta în bănci decât în față la cor”. Nu știu dacă este adevărat sau nu, dar cred că toți trebuie să fim conștienți că dacă cântăm cu adevărat dintr-o inimă plină de Duhul Sfânt, cântarea trebuie să-I fie adusă Domnului, nu pentru ca toți cei din jur să spună cât de bună e vocea ta – înțelegeți.

În 2 Cronici capitolul 5, avem o ilustrare destul de practică. Este o fantastică porțiune din Scriptură. Este vorba despre construirea Marelui Templu. Ce zi glorioasă pentru Israel. În 2 Cronici capitolul 5 cu versetul 12, leviții, care erau cântăreți, s-au adunat toți pentru sfințirea Templului și au ajuns acolo îmbrăcați în in alb și subțire. Aveau chimvale, alăute și harpe și 120 de preoți sunau din trâmbițe. Vă puteți imagina un cor de 4.000 de voci cu 120 de trâmbițe? Ce experiență extraordinară. „Și când cei ce sunau din trâmbițe și cei ce cântau s-au unit” – în ce fel s-au unit? – „într-un singur glas”. Erau una prin faptul că toți cântau aceeași melodie, în același fel și spuneau aceleași cuvinte.

Altfel spus, erau buni, excelenți din punct de vedere muzical. Dar vedeți, dincolo de asta, ei au fost una în lăudarea și proslăvirea Domnului. Cu alte cuvinte, erau în regulă din punct de vedere muzical și erau într-o stare bună în inimile lor. Citim că: „Și au înălțat glasul lor” – singular, un singur glas – „și au sunat din trâmbițe, chimvale și celelalte instrumente și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține este în veac”. Și Dumnezeu a fost atât de mulțumit, încât citim că, norul, slava Shekinah a coborât și a umplut templul, astfel încât preoții nu au putut să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului, umpluse casa lui Dumnezeu. Ce imagine frumoasă. O muzica care Îl glorifică pe Dumnezeu și un Dumnezeu care răspunde prin arătarea prezenței Sale, astfel încât ei nici măcar nu au mai putut sluji, deoarece slava Lui i-a orbit și a umplut întregul loc.

Iar în Apocalipsa, când se face referire la acel cor mare ce va cânta în viitor, ei Îi vor zice Domnului: „Vrednic este Mielul, laudă să-I fie adusă lui Dumnezeu”. Toate cântările trebuie să-I fie aduse lui Dumnezeu. Johann Sebastian Bach, care este într-adevăr părintele muzicii moderne în multe sensuri, a spus următorul lucru cu câteva secole în urmă: „Scopul muzicii este slava lui Dumnezeu”, am încheiat citatul. Are dreptate. Așadar atunci când cântăm, trebuie să ținem cont de faptul că este un dar de laudă adus Domnului. Asta înseamnă că toate cuvintele pe care le cântăm, toate cuvintele din toate cântările, ar trebui să fie biblice, nu? Ele ar trebui să reflecte în mod corect gândurile, atitudinile și revelația lui Dumnezeu. Și este multă muzică căreia îi lipsește asta cu desăvârșire. Este un amalgam teologic. Este greșită din punct de vedere doctrinar. Cuvintele noastre trebuie să fie corecte. Și nu doar atât, dar melodia ar trebui să-I aducă cinste, să fie instrumentul, metoda prin care cântăm. Cred că uneori cântările sunt aduse înaintea lui Dumnezeu printr-un limbaj nepotrivit care este atât de lumesc încât Dumnezeu nu ar dori în mod necesar să fie identificat cu un astfel de stil din cauza conotațiilor pe care le are în sistemul în care trăim. Ar trebui să fie ceva frumos, distinctiv și deosebit, astfel încât să fie clar că o astfel de muzică este închinată lui Dumnezeu.

Acum veți zice: „John, vrei să spui că nu ar trebui să aibă niciun efect asupra noastră și că este o jertfă care trebuie adusă doar lui Dumnezeu fără să ne gândi la noi?” Ei bine, știți ce este de-a dreptul extraordinar, că pe măsură ce ești umplut de Duhul și Îi închini acea muzică lui Dumnezeu, asta are un efect extraordinar asupra ta, nu-i așa? Dați-mi voie să vă spun, că în ce mă privește pe mine, atunci când stau și ascult muzică și inima mea este umplută de Duhul, cânt, Îl laud pe Domnul, ascultând cântăreți și instrumentiști făcând asta, iar eu doar – trăiesc tot felul de experiențe, de la pielea de găină până la lacrimi. Are un efect fantastic asupra mea. Știți, dacă se întâmplă să vin uneori acasă puțin deprimat sau întristat, există o anumită muzică pe care vreau să o pun la casetofon și să o ascult, deoarece asta îmi poate schimba starea. Pur și simplu mă scoate din starea aceea și încep să cânt cu cântăreții sau cu cei ce cântă la instrumente și gândindu-mă la asta, încep să-mi înalț inima către Dumnezeu ca un efect de vindecare a inimii mele.

Soția mea îmi spune întotdeauna că este cel mai grozav lucru – pentru că i-a oferit o stare de liniște cu patru copii mici în casă și un soț care este foarte ocupat și totul merge într-un ritm alert toată ziua, o astfel de muzică, muzica Domnului, are un efect liniștitor asupra duhului ei. Cred că există acest efect suplimentar al muzicii și cred că Dumnezeu a vrut să fie așa.

Dați-mi voie să vă arăt un verset extraordinar. 1 Samuel 16:23, și aici îl întâlnim pe David, iar David, a fost bineînțeles un muzician extraordinar. Printre toate celelalte pe care le-a făcut atât de bine, a fost un mare muzician, a fost un cântăreț iscusit, un cântăreț iscusit și un mare, mare scriitor de imnuri, după cum stau mărturie Psalmii. Dar în 1 Samuel 16 versetul 23, îl găsim pe David chemat de Saul. Ori de câte ori Saul era supărat, tulburat, sau trecea prin momente dificile, îl chema pe David să vină și să cânte pentru el. Și, începând chiar de la mijlocul versetului, citim: „David lua harpa” – nu vă vom oferi întreaga imagine, dar remarcați că „David lua harpa și cânta cu mâna lui”. Și se pare că nu era niciun fel de vocalizare, David pur și simplu cânta la harpă. Si ce s-a întâmplat? Știu un lucru, știu că David a cântat asta pentru Domnul pentru că David avea de obicei o astfel de atitudine potrivită în inima lui. David cânta la harpă pentru Domnul. Însă asta a adus un beneficiu suplimentar pentru Saul. Iată, s-au întâmplat trei lucruri: Saul răsufla atunci mai ușor, se simțea ușurat și duhul cel rău pleca de la el.

Vedeți cele trei beneficii acolo? Beneficiul mental, fizic, spiritual. Muzica l-a influențat, în primul rând, psihic. Era împrospătat. Se pare că se afla într-o perioadă de anxietate extraordinară, mintea lui era tulburată, mintea lui era tulburată și totuși a fost ajutat de muzică, chiar dacă David i-a închinat-o lui Dumnezeu, o astfel de muzică a adus înviorare pentru mintea lui tulburată. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, medicii obișnuiau să recomande muzica pacienților cu boli psihice. Au avut diferite tipuri de muzică pentru diferite soiuri de boli mintale și chiar și în zilele noastre sunt folosite unele tratamente de felul acesta. Muzica are un efect extraordinar. Ați auzit întotdeauna afirmația „Muzica are puterea de a calma sânul sălbatic”, și asta este adevărat într-un sens. Pentru că poate liniști o minte tulburată.

Există o corporație în America cunoscută sub numele de Muzak, iar Muzak oferă ceea ce se numește muzică non-divertisment pentru industrie. De exemplu, când mergi la cabinetul dentistului, te întrebi de ce ai alege un stomatolog în detrimentul altui stomatolog, poate că nu ține de ustensilele lui, sau de zâmbetul lui, s-ar putea să fie muzica lui. Muzica are o capacitate extraordinară de a induce în voi o liniștire a minții. Acesta este un lucru studiat. Oamenii din Muzak Corporation nu sunt în primul rând muzicieni, sunt oameni care studiază comportamentele și determină ce te face să te simți confortabil pe scaunul dentistului. Același lucru este valabil și în cabinetul medicului. Același lucru este valabil într-o fabrică sau într-o uzină. Ei garantează unui angajator că, dacă pun muzică Muzak în uzina lor de asamblare, vor produce mai multe produse în mai puțin timp. Există chiar și cifre procentuale prin care pot dovedi asta.

În plus, au descoperit că în magazinele unde pun muzica lor, există o creștere considerabilă a achizițiilor din cauza muzicii. Mintea ta este literalmente netulburată sau afectată de anumite tipuri de muzică. Mulți dintre voi, când ajungeți pe autostradă după muncă și intrați în tot acel du-te-vino, veți porni o muzică de genul KBIG, deoarece este o muzică absolut liniștitoare, spre deosebire de casa de nebuni care se desfășoară în jurul vostru. Iar dacă asculți muzică rock astăzi, vei înțelege de ce avem atât de mulți oameni bolnavi din punct de vedere psihic. Genul ăsta de muzică are un efect puternic asupra ta, te supără, te tulbură.

Dr. Jay Keenan, președintele Muzak, spune asta și citez: „Spre deosebire de droguri, muzica ne afectează psihologic și fiziologic fără a invada fluxul sanguin. Cercetările au indicat că, calitatea inerentă a muzicii ne influențează” – și acum ascultați asta – „ne influențează metabolismul nostru, bătăile inimii și pulsul nostru. Muzak Corporation a făcut o specializare unică în aplicații non-divertisment ale muzicii în ceea ce privește științele comportamentale. Influența subtilă a muzicii a fost valorificată în programe care oferă un stimul controlat pentru oameni la locul de muncă”, am încheiat citatul. Ei știu ce fac în mintea oamenilor. Are un efect evident asupra productivității, vânzărilor mai bune, îi face pe oameni mai fericiți. Muzica ne afectează gândirea.

În secolul al XVII-lea, a existat un om de știință și medic german foarte faimos, pe nume Athanasius Kircher, care a studiat modul în care muzica ne afectează fizic. El a fost cel care a descoperit că dacă pui apă pe buza unui pahar și treci cu degetul, poți scoate sunete diferite. El a făcut studii suplimentare pentru a afla că muzica provoacă o reverberație a aerului în jurul corpului și poate provoca o variație a fluxului fluidelor corporale, fie că este vorba de sânge, salivă, lichid limfatic sau orice altceva. De fapt, poți afecta cu consonanță, disonanță, a spus el, tempoul și înălțimea. Poți afecta nervii, mușchii și așa mai departe, precum și pulsul, sau bătăile inimii, absolut totul.

S-ar putea să fiți interesați să știți – nu știu dacă ați auzit vreodată că există o piesă muzicală numită Tarantela. Tarantela a fost scrisă inițial sub ideea că, din cauza modului în care a fost construită, ar avea ca efect extragerea otravei unei tarantule de la cineva care a fost mușcat. Acum, ei chiar credeau că asta ar face Tarantela. Primești pe cineva mușcat de o tarantula, pui muzica respectivă și asta ar facilita ca otrava să iasă din corp. Nu sunt prea sigur că așa stau lucrurile, însă asta ne oferă o idee despre cum au văzut oamenii impactul muzicii de-a lungul veacurilor. Ei folosesc acum muzica în aplicare directă în anumite procese de recuperare din spitale. Doi pacienți, aceeași boală, același diagnostic de bază, același prognostic de bază, unul pus într-un program muzical, celălalt nu. Cel cu muzică își va reveni mai repede, mai bine decât celălalt, în anumite circumstanțe. Muzica afectează corpul din punct de vedere fizic.

Astfel că poate avea și efect spiritual. Saul nu doar că răsufla mai ușor și se simțea ușurat, dar citim si că „duhul cel rău pleca de la el”, și cred că asta arată faptul că poate avea și un efect spiritual. Și nu spun că, dacă aveți duhuri rele, cântați o melodie potrivită și vor pleca. Nu încerc să susțin asta, dar ceea ce vreau să spun este că muzica poate avea un efect spiritual în vindecarea rănii spirituale a cuiva, nu-i așa?

Oh, am știut că trebuie să fac asta în viața mea de multe ori. Știți, s-ar putea să mă aflu în anumite împrejurări în care să fiu la pământ însă o să mă opresc și o să ascult o interpretare frumoasă a cântării „Vreau s-am pe Isus cu mine”, iar asta va avea un efect extraordinar asupra gândurilor mele spirituale. Așadar, deși muzica este închinată lui Dumnezeu, ea are un efect suplimentar [care este de-a dreptul] extraordinar pentru noi. Dumnezeu a oferit muzica ca pe un dar dumnezeiesc. Iar atunci când acest dar este folosit în mod corespunzător, poate să aducă înviorare pentru minte, vindecare pentru corp și restaurare pentru duh.

Bun, deci este important. Să ne întoarcem la Efeseni. Acum avem o a patra întrebare de pus: dacă vrem să producem acest gen de muzică și dacă este atât de minunată, dacă ea este închinată lui Dumnezeu și are un efect extraordinar pentru noi, cu ce o facem în așa fel încât să fie primită? Îmi aduc aminte că cineva a scris un articol despre biserica noastră și ne-a criticat cântatul la chitară în biserică. De fapt, am mers atât de departe încât am introdus chitara pentru a cânta în biserică. Cineva a ciupit o coardă. Și îmi amintesc că asta a generat scrierea unui articol mare și toată lumea era supărată din cauza asta, spunând că în mod sigur suntem o biserică liberală pentru că aveam o chitară. Ei bine, cine spune ce putem face? Cine spune care sunt lucrurile acceptabile? Uitați-vă la asta, este cu adevărat, cu adevărat fabulos.

În primul rând, există o declarație generală în versetul 19. Primul cuvânt este ce? Vorbiți. Știi care este cuvântul în greacă? Laleō. Știi de la ce vine? La-la-la-la-la, la-la-la-la, doar la-de-da. Este un cuvânt onomatopoetic în acest sens; sună ca ceea ce înseamnă, la-la-la-la, este doar sunet, nimic mai mult. Laleō, este doar limba, la-la-la, vedeți. Este doar mișcarea limbii. Când limba se mișcă, se aude la-la-la-la, vedeți, cam așa stau lucrurile. Asta înseamnă cuvântul. Este orice sunet. De fapt, știți, inițial, cel mai timpuriu sens pe care îl putem găsi pentru aceasta este a ciripi. Și este folosit frecvent în limba greacă clasică pentru a vorbi despre sunetul păsărilor. De asemenea, este folosit pentru gânguritul copiilor mici.

Seara trecută, ne-a vizitat un băieţel la noi acasă. Eu eram acasă, stăteam acolo și m-am uitat la el timp de o oră și ceva, iar el stătea pe podea și era foarte amuzant. Tocmai învăța să spună la-la-la-la-la-la doar la-la-la. Ei bine, de la asta provine, practic, cuvântul laleō, gânguritul copiilor mici, ciripitul păsărilor. Este folosit chiar și la sunetele animalelor, mormăiturile și gemetele animalelor și diferitele zgomote pe care ele le fac. Este folosit în limba greacă clasică pentru sunetul unei lăcuste și al unui greier. Cu alte cuvinte, termenul acesta se referă la sunete.

Ați văzut vreodată un mic grup de copii adunați laolaltă și un copil are șmirghel, un alt copil are două bețe, altul are un triunghi mic iar altul are un obiect mic pe care-l agită și fac doar zgomot, sunt doar sunete. Ei bine, cam în felul acesta ar fi folosit cuvântul laleō. De exemplu, este folosit în Apocalipsa 4:1 unde se menționează că: „trâmbița vorbește (sună)” Este sunetul unei trâmbițe. Este folosit adesea în limba greacă clasică pentru sunetul instrumentelor muzicale, al harpelor, al cornurilor, al tobelor, al tuturor instrumentelor. Este folosit în Apocalipsa 10:4 cu referire la tunet, „glasul tunetului” și „tunetul scoate un sunet”. Acum, uitați-vă la asta: ceea ce spune el este: „Oamenii plini de duhul scot sunete, fac zgomot”. Și asta este ceea ce scrie și în Vechiul Testament. „Scoateți” – ce? – „strigăte de bucurie către Domnul”. Este o categorie foarte largă.

Ideea este următoarea: este vorba de orice sunet adus Domnului dintr-o inimă plină de Duh, într-un context potrivit. Observați vă rog că ar putea fi o chitară, ar putea fi o vioară, ar putea fi chiar o tobă, ar putea fi o harpă, ar putea fi un corn, ar putea fi un clarinet, un flaut, un fluier, ar putea fi toate aceste lucruri. În seara asta, vor fi 45 sau 50 aici sus, și toți vor suna din aceste instrumente și vor cânta Domnului în mijlocul nostru. Toate sunetele. V-ați gândit vreodată cum a inventat Dumnezeu toate aceste sunete extraordinare? Cum ar fi o lume fără muzică? Cum ar fi? Adică vă puteți imagina dacă nu am putea cânta, dacă vocea umană ar fi exact așa și ar funcționa așa tot timpul, dacă am vorbi ca robotul R2D2 (se citeşte ar tu di tu), sau oricum altcumva, dacă am vorbi ca un computer tot timpul. Ar fi atât de impersonal și nimeni nu s-ar deranja să ne asculte mai mult de zece minute sau le-ar țiuia urechile. Dumnezeu însă ne-a făcut capabili să urcăm și să coborâm pe tot portativul pentru a menține interesul oamenilor în acest fel, vedeți.

Ideea este că sunetele Îl pot glorifica pe Dumnezeu, toate felurile de sunete. Trebuie să scoatem sunete din inimile noastre spre lauda Lui. Iar în cazul unui copil mic, știți – nu îmi place să folosesc propria noastră familie ca ilustrație, însă micuța Melinda – mă face să râd pentru că are obiceiul de a se trezi dimineața înaintea tuturor. Ne trezim cu toții pe la 6:00 sau 6:15, dar Melinda se trezește pe la 5:30. Ea face același lucru aproape în fiecare dimineață: se dă jos din pat, se așază în mijlocul camerei pe podea, își aprinde o lumină mică și își ia cărțile. Ea are o mulțime de cărți de povești biblice, asta este tot ce știe. I-am citit practic de când s-a născut și ea își începe ziua citind.

Ea poate să-și citească singură poveștile. De fapt ea nu poate citi un cuvânt, însă inventează o poveste în funcție de imagini, ceea ce este mai bine pentru că poate inventa o poveste diferită în fiecare zi din aceleași imagini și asta o menține interesată. Așa că doar inventează povești și în mod inevitabil va și cânta mici cântece. De fapt ea nu face altceva decât să gângurească, să scoată ceva sunete și să fredoneze. Într-o dimineață a venit la mine și a spus: „Tată, tată, ascultă”, și a început să fluiere. Iar eu i-am spus: „Iubito, poți să fluieri?”. Ea a răspuns: „Da”. Și acum are un nou mod de a scoate sunete. Iar eu cred că Domnul este onorat când un copil mic stă pe jos și își spune lui însuși o poveste despre Isus și fredonează, gângurește și fluieră. Cred că Dumnezeu este implicat în a fi lăudat atunci când din inimile noastre se înalță sunetele, oricare ar fi ele, câtă vreme sunt spre lauda Lui.

Însă El devine foarte specific. Uitați-vă la versetul 19. Ce fel de sunete? Două tipuri. În primul rând, cântați – chiar la sfârșitul versetului 19, vom reveni apoi la cealaltă parte – cântați. În al doilea rând, lăudați. Acum, acestea sunt cele două căi. Și vreau să privim la ele. Cântarea provine din cuvântul adō din greacă; care înseamnă a cânta cu vocea. Acesta este un mod de a produce muzică, și anume de a cânta cu vocea ta. Nu e nimic în neregulă ca cineva să cânte cu vocea. E minunat. Cineva poate veni aici și poate cânta Domnului un solo din inimă, și asta e ceva extraordinar. Nu este nimic în neregulă cu asta. Știu că în unele locuri se consideră că un cor este ceva greșit, și nu ar trebui să fie niciun cor. De ce? Peste tot în Biblie se menționează corurile. Pentru acei oameni care cântă cu pricepere să cânte ca pentru Domnul este un lucru extraordinar. El spune că trebuie să cântăm cu vocea noastră. Și s-ar putea să nu ai o voce foarte bună, însă asta n-are importanță, tot ce trebuie e să cânți cu vocea ta. Sau s-ar putea să ai o voce foarte bună, și în cazul acesta tot trebuie să cânți cu glasul tău ca pentru Domnul.

Chiar cred asta și nu știu prea multe – unii dintre voi știu mai multe despre muzică decât mine, dar cred că vocea umană este cel mai frumos instrument care a fost creat vreodată. Are cea mai mare flexibilitate. Adică nu există nimic asemănător. Este de-a dreptul incredibil cum sună vocea umană cu această flexibilitate glorioasă. Poate vioara se apropie cât de cât de ea. Dar vocea umană cu sunetele ei înalte și joase și toate lucrurile și modulațiile pe care le poate face, vocea umană este de-a dreptul glorioasă. Dumnezeu ne-a dat un instrument incredibil pentru a-L lăuda.

Și, știți, nu e nevoie să stați aici pentru a o face, o puteți face oriunde v-ați afla. Și Dumnezeu poate fi mai glorificat în acea cântare scurtă pe care o cântați Domnului cu vocea voastră decât vocea celui mai mare basso profondo din lume care nu cântă dintr-o inimă plină de Duh. Unii oameni zic: „Păi, dacă nu ajungi în față, nu ai ocazia să-ți folosești vocea pentru Domnul”. Oamenii mi-au spus, știți - oameni cu intenții bune - mi-au spus: „Știi, am o voce bună și Domnul mi-a dat un talent extraordinar și simt că ar trebui să cânt în biserică”. Ei bine, răspunsul meu la aceasta este următorul: „Darul acesta ți-a fost dat ca tu să cânți pentru noi sau are rolul de a-L slăvi pe Dumnezeu?”

Dacă Îl slăviți pe Dumnezeu cu talentul vostru, atunci proslăviți-L pe Dumnezeu cu toată ființa, cântați până când inima voastră este împlinită și aduceți-I lui Dumnezeu toată lauda. Nu trebuie să o faceți mai mult aici la fel cum nici cei care sunteți tâmplari nu trebuie să aduceți o bancă şi să spuneți: „Uitați ce fac” după care vă vedeți de drum. Nu-i necesar să faceți asta. Unii dintre voi faceți o plăcintă extraordinară. Nu avem 18 mame aici în faţă care să ne arate plăcintele spunând: „Uitați-vă ce pot să fac”. Nu e necesar să faceți asta. Faceți plăcinta, lăsați-vă familia să se bucure de ea și mulțumiți-I Domnului pentru darul pe care-l aveți. Dacă aveți abilitatea de a cânta, intrați la duș și cântați până când inima voastră e împlinită. Cântați cu alți oameni într-un grup de studiu biblic. Cântați cu familia voastră. Pur și simplu cântați Domnului.

Știți, îmi aduc aminte că dr. Criswell a spus că are atât de mulți oameni în biserica lui care doresc să cânte solo, că nu știe ce să facă cu toți, așa că s-a gândit să dedice un serviciu de seară doar pentru solo-uri. Așa că a spus: „Oricine vrea să cânte un solo poate să cânte un vers din orice vrea în seara asta” și i-a urcat pe toți în față, pe toți, și a scăpat de toți o dată. Nu trebuie să cânți în fața tuturor, dar dacă ești plin de Duhul, ai dreptul să cânți.

În al doilea rând, aduceți laudă (în engleză: produceți muzică). Vreau doar să menționez acest lucru pe scurt. “Produceți muzică” (Making melody) este o traducere nefericită pentru că este ceva mult mai bogat aici. Avem câteva biserici în America care au învățat că instrumentele muzicale sunt păcătoase și că nu trebuie să existe instrumente muzicale în biserica Noului Testament. Dar acest verset elimină o astfel de perspectivă, deoarece cuvântul folosit pentru expresia aduceți laudă este termenul psallō. Psallō sau p-sallō, este termenul din care obținem cuvântul „psalm”. Aici este psallontes. Însă sensul cuvântului sugerează ideea de a ciupi. Sensul rădăcinii este acela de a ciupi și a fost folosit pentru ciupirea unei coarde de arc când trăgeai o săgeată, știi, o iei cu două degete, o strângi, și tragi. Este o ciupire. Mai târziu a fost folosit pentru ciupirea unei harpe. Psallō însemna ciupirea unei harpe.

De-a lungul anilor, cuvântul a ajuns să însemne a cânta o cântare la ce? La un instrument. Așadar care este sensul? Există două moduri de a face sunete: cu vocea și cu ce? Cu instrumentele. Asta e ceea ce spune – este ceva frumos, psallō, să cânți la un instrument. Pianul este un instrument cu coarde. Orga era în mod tradițional un instrument de suflat; acum este electronică pentru a reproduce sunetele instrumentului de suflat la un preț mult mai ieftin. Există și trâmbițe, așa cum l-ați auzit pe Rufus azi dimineață. În seara asta le veți auzi pe toate. Ascultați-mă, Dumnezeu poate fi lăudat prin muzica instrumentală. Dumnezeu poate fi glorificat dacă inima este curată, chiar dacă nu există cuvinte, chiar dacă nu există un mesaj anume, la care facem referire într-o cântare. Doar melodia în frumusețea ei, în măreția și armonia ei, în cadența și ritmul ei și în toată uimirea cu privire la felul în care a creat Dumnezeu muzica poate fi o mare laudă la adresa Lui.

Apropo, la Răpire va fi muzică instrumentală, va fi un solo de trompetă. Va fi muzică instrumentală pe tot parcursul necazului. Se vor auzi trâmbițele – Dumnezeu chiar iubește trâmbițele. Oh, când l-am auzit pe Rufus cântând la trompetă azi dimineață și cântând așa tare, lui Dumnezeu Îi place să se cânte așa. Îi voi sugera Domnului că Rufus și Johnny Zell ar fi niște băieți potriviți pe care i-ar putea folosi atunci când istoria va ajunge la final. Așadar Dumnezeu este mulțumit de muzica scoasă de instrumente la care cântă oameni din adâncul inimii lor. Poți să fluieri Domnului, poți fredona, pot fi aduse Domnului chiar și cele mai mici sunete ale unui copil. Dacă nu mă înșel acum două miercuri, am avut copiii aici în față, cântând. Ceea ce au făcut ei a fost să aducă laudă Domnului. Am văzut copiii care sunau din clopoței spre slava Domnului. Vedeți, toate acestea sunt o laudă adusă lui Dumnezeu din punct de vedere muzical. Ce minunat este că Dumnezeu ne-a dat această posibilitate extraordinară de a ne exprima.

Iar în final cum, cum să încadrăm muzica? Trei moduri, spune el: psalmi, imnuri și cântări duhovnicești. Acum, astea sunt foarte simple, nu petrec timp cu ele. Termenul psalmii, vine de la psalmos, și se referă în principal la Psalmii Vechiului Testament. Cuvântul este folosit și pentru alte lucruri. Uneori este folosit pentru imnuri aduse lui Dumnezeu. Se folosește în categorii largi, dar pentru mine este interesant că Luca îl folosește exclusiv pentru a se referi la Psalmi. Așa că, ori de câte ori dai peste acest cuvânt în scrierile lui Luca, el are în minte Psalmii, ceea ce tinde să-mi indice faptul că aceasta era semnificația sa predominantă, ideea de a psalmodia, de a cânta cântările Vechiului Testament. Acum, noi nu cântăm atât de mulți Psalmi cât ar trebui să cântăm în mod normal în vremea în care trăim. Cred că ceea ce biserica a pierdut odată cu apariția imnurilor și a tuturor lucrurilor în care oamenii vor drepturi de autor, vor să scrie cântări și așa mai departe, este faptul că s-au cam omis o mare parte din Psalmi. Și chiar am fost încurajat în ultima vreme să vorbesc cu Jack și să mă rog Domnului să ne ajute într-adevăr să cântăm Psalmi din ce în ce mai mult. Ce-i drept, cântăm câțiva. Duminică seara vom cânta Psalmul 19 sau Psalmul 5 și vom asculta și vom cânta Psalmul 23 și multe alte cântări de genul acesta. Corul cântă multe imnuri care sunt chiar din Psalmi. Dar poate ar trebui să cântăm Psalmii mai des. Știți, există multe grupuri care cântă Psalmii. Am câteva cântări care nu sunt altceva decât Psalmi. Asta e ceea ce a cântat biserica primară, Psalmii.

Acum, dați-mi voie să vă spun că Psalmii vorbeau în principiu despre natura și lucrarea lui Dumnezeu. Avem multe imnuri care fac asta. Avem un fel de Psalmi noi, ei nu sunt psalmii inspirați din textul ebraic, ci cei care Îl înalță și Îl slăvesc pe Dumnezeu. Psalmii erau acele cântări care lăudau natura și lucrarea lui Dumnezeu.

Apoi au fost imnurile, humnos. Înseamnă literalmente o cântare de laudă. Dar dacă e să facem o distincție, mi se pare că acest concept de imn este frecvent legat de lucrarea lui Isus Cristos. În Coloseni 1, avem un imn extraordinar. Cred că toată acea secțiune din Coloseni 1 este un imn în care se spune: „Mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri, și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute”. Există mulți cercetători care cred că acesta este un imn cântat în biserica primară. Și este un imn înălțat către Isus Cristos. Sunt alții care cred că Filipeni capitolul 2 este de asemenea un imn despre Cristos. Se pare că în vremea aceea imnurile erau compuse pentru a vorbi despre lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos.

Așadar psalmii vorbeau despre caracterul și lucrarea lui Dumnezeu, imnurile, despre lucrarea lui Isus Cristos pe cruce. Și în cele din urmă, cântările duhovnicești erau un fel de mărturii. Termenul cântări – este un termen foarte larg, pur și simplu - cântări, dar cântările duhovnicești, sunt despre lucruri duhovnicești. Dați-mi voie să vă arăt ce vreau să spun. Dacă ne referim la un psalm, asta ar însemna să auzim o interpretare extraordinară a psalmului 23, „Domnul este Păstorul meu”. Acesta ar fi un psalm. Sau poate chiar un imn modern precum „Cetate tare-I Dumnezeu” ar fi un gen de psalm mai modern. Dacă vorbim despre imnuri. Imnuri precum „Voi iubi vechea tristă cruce”, care ne vorbesc despre lucrarea mântuitoare a lui Cristos. Și apoi ar mai fi cântările duhovnicești precum „Isus știu mă iubește” (O, cum te iubește El pe tine și pe mine) sau „Mai bine să-L am pe Isus decât orice altceva”, cântări care vorbesc despre o mărturie personală.

Toate aceste lucruri, fie că sunt imnuri extraordinare despre Dumnezeu, fie că sunt cântări despre cruce și despre mântuirea lui Cristos, fie că sunt recitări mărețe ale unor mărturii, toate sunt expresiile unei inimi umplute de Duhul. Dragii mei, ascultați-mă: Fie că se cântă cu gura sau se cântă cu instrumentele, dacă inima este curată, Dumnezeu va primi cântarea. Și o spun încă o dată, când ești plin de Duh, va exista o bucurie care izbucnește în cântare, o bucurie care izbucnește în muzică.

Știți, astăzi ne confruntăm cu o adevărată criză în muzica creștină. Mulți oameni folosesc numele lui Isus în cântările lor pentru a câștiga bani. Mulți oameni folosesc numele lui Isus în cântările lor pentru a deveni faimoși. Mulți din cei care cântă nu au inimile curate. Mulți scriu cântări folosind gânduri nebiblice și teologie distorsionată. Mulți folosesc moduri de muzică care sunt atât de evident expresii ale vieții lumești, astfel încât îl coboară pe Isus la nivelul lumii. Știți sunt la fel ca Simon Magul. Ei încearcă să obțină Duhul Sfânt pentru un câștig personal, dar pur și simplu ajung să fie niște amăgitori. Dar, pe de altă parte, să nu vă gândiți nici măcar un minut că nu există muzica reală și adevărată. Oriunde există ceva contrafăcut, va exista întotdeauna și ceva adevărat, nu? Oamenii nu falsifică lucruri care nu sunt valoroase. Dacă există ceva contrafăcut, înseamnă că există și ceva real.

Și vreau să închei cu următorul gând: pe măsură ce cântăm muzică adevărată din inimi care sunt într-adevăr pline de Duhul, știți ce facem? Și asta este extraordinar. Uitați-vă împreună cu mine la Evrei 2:12, doar acest cuvânt și vom încheia. Evrei 2:12 spune următoarele – aici Îl avem pe Isus vorbind, pe Isus vorbind cu Tatăl, Domnul Isus Cristos vorbește cu Tatăl – ascultați ce spune El – este absolut incredibil – El spune: „Eu” – El vorbește cu Tatăl acum – „Voi vesti numele Tău fraților mei” – aici se referă la biserică, la credincioși – „Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării”. Știți cine este cel mai mare cântăreț solo din univers? Cine e? Isus. Și știi ce mă copleșește – e ceva de necrezut – El spune: „Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării”. Ideea este următoarea: Când inima mea este plină de Duhul Sfânt și cânt cu o inimă plină de Duh, Isus spune: „Eu voi fi în mijlocul vostru pentru a aduce Tatălui lauda Mea prin voi”. Nu-i ceva extraordinar?

Știți, acesta este doar un alt mod prin care Dumnezeu a ales să ne folosească ca instrumente prin care Cristos să-Și facă lucrarea. Știu că Cristos Îl iubește pe Tatăl și știu că Cristos va cânta laude Tatălui din veșnicie în veșnicie. Știu că Cristos Îl va lăuda pe Tatăl în orice clipă și aici El spune: „Tată, voi cânta aceste laude prin intermediul poporului Tău”. Și astfel, pe măsură ce inima mea este umplută cu Duhul, pe măsură ce bucuria Duhului curge în mine și închin cântările de laudă și mulțumire lui Dumnezeu, în timp ce cânt cu toată bucuria inimii mele, de fapt este Isus Cristos, este realitatea vie a lui Cristos care cântă prin mine. Ce gând. Ce gând! Și ce responsabilitate. Pentru că atunci când sting Duhul, sting cântarea lui Cristos înălțată spre Tatăl prin (în) viața mea. Să ne rugăm.

Doamne, este atât de bine să știm că ne folosești în acest mod extraordinar. Folosește-ne, Doamne, și astăzi în felul acesta. Fie ca inimile noastre să fie pline de cântare. Și în seara asta, în timp ce cântăm cu vocea și cu instrumentele, să auzim vocea lui Isus cântând lauda Lui către Tatăl prin noi, pentru slava Sa. Amin.

SFÂRȘIT