Textul nostru este 1 Petru 1:1-2. „Petru, apostol al lui Isus Cristos, către aleșii care trăiesc ca străini, împrăștiați în Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia, după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul și pacea să vă fie înmulțite”.

Acum, esența acestui salut, prezentat de Petru la începutul epistolei, este aceea de a sublinia că cei cărora le scrie sunt aleși după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl. Și astfel Petru prezintă un concept teologic extrem de profund chiar de la începutul acestei scrisori. Învățătura noastră din această seară are de-a face cu subiectul alegerii sau cu ideea de a fi aleși de Dumnezeu.

Înzestratul învățător biblic și savant, A.W. Pink, care, apropo, a murit în 1952, a început odată o predică spunând următoarele: „Voi vorbi în seara aceasta despre una dintre doctrinele Bibliei pe care o urăsc oamenii, și anume despre alegerea suverană a lui Dumnezeu”. A avut dreptate. Este o doctrină supusă urii. Ulterior a scris următoarele cuvinte - care mi se par foarte profunde - „Alegerea suverană a lui Dumnezeu este adevărul cel mai detestat și jignit de majoritatea celor care pretind că sunt credincioși. Ar trebui să se anunțe în mod categoric că mântuirea nu își are originea în voința omului, ci în voia lui Dumnezeu, și dacă nu ar fi așa, nimeni nu ar fi sau nu ar putea fi mântuit. Deoarece, ca urmare a căderii, omul și-a pierdut orice dorință și voință pentru ceea ce este bun, astfel chiar și cei aleși trebuie făcuți să voiască, așa că va fi multă indignare în ce privește o astfel de învățătură”.

Apoi el spune: „Susținătorii mântuirii prin fapte nu vor accepta niciodată supremația voinței divine și neputința voinței umane. În consecință, oamenii care sunt cei mai vehemenți în denunțarea alegerii prin plăcerea suverană a lui Dumnezeu sunt cei mai înfocați în a proclama liberul arbitru al omului căzut” am încheiat citatul.

Ce spune el de fapt este că e greu pentru unii oameni să accepte doctrina biblică a alegerii suverane. Este greu pentru om să recunoască faptul că mântuirea sa este o lucrare a lui Dumnezeu. Datorită căderii sale, vrea să-și asume o anumită responsabilitate, chiar dacă este o responsabilitate minoră, în ce privește credința sa. El dorește cu disperare să fie lăudat pentru că a făcut o alegere corectă.

Mai mult, doctrina alegerii ni se pare respingătoare deoarece, conform standardelor noastre, ni se pare nedrept faptul că Dumnezeu ar trebui, din întreaga lume, să-i aleagă pe unii, pentru a fi mântuiți după plăcerea Sa, iar pe ceilați nu. Dar înțelegeți, nu-i așa, că motivul pentru care omul dorește cu disperare să aibă și el o contribuție este pentru că, în urma căderii sale, dorește să-și exercite mândria.

Astfel nu putem lua asta în considerare ca fiind o problemă reală. Este doar o manifestare a căderii. Dar ce ziceți de partea cu nedreptatea? Dumnezeu este nedrept? Nu, Dumnezeu nu trebuie măsurat niciodată de vreun standard omenesc, și cu siguranță nu de standardul uman al corectitudinii care este, de asemenea, o reflectare - a ce? – a căderii omului. Suntem atât de nebuni încât să presupunem că noi, care suntem făpturi păcătoase, avem un standard mai înalt cu privire la ceea ce este drept decât un Dumnezeu neafectat de păcat, infinit și veșnic sfânt? Ce fel de mândrie este asta? Aici se află adevărata problemă.

În Psalmul 97:2 se spune: “Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Său de domnie”. Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Asta înseamnă că tot ce face Dumnezeu provine din dreptate și judecată. Poate nu este dreptate și judecată omenească, dar este divină.

În bine cunoscutele cuvinte din Isaia 55:8-9, Scriptura spune despre Dumnezeu: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul, „Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile mele față de gândurile voastre”. Ca și făpturi căzute nu suntem în postura de a stabili dacă ceea ce face Dumnezeu este bun, corect sau drept. Ți-ai depășit atribuțiile atunci când spui că ceea ce face Dumnezeu nu e drept.

Atunci ce este dreptatea divină? Dați-mi voie să vă prezint o definiție. Este un atribut esențial al lui Dumnezeu - adică aparține esenței Sale - prin care El este drept în mod infinit și perfect în Sine, față de Sine, pentru Sine, de la Sine, prin El Însuși și prin nimeni altul.

James Usher, în urmă cu mulți ani, scria: „Sursa dreptății lui Dumnezeu este voința Sa liberă și nimic altceva. Căci orice vrea El este drept și pentru că El vrea acel lucru, de aceea este drept, și nu pentru că este drept, de aceea îl vrea El”. Înțelegeți? Un lucru este drept pentru că pur și simplu așa vrea Dumnezeu. El nu dorește ceva, doar pentru că este drept după standardele omenești. El stabilește standardul. Dreptatea divină are o ordine și un caracter cu totul diferite față de dreptatea omenească.

Și apropo, în orice caz, nu dreptatea este problema. Nu cred că vrei să te referi prea mult la dreptate când vorbești despre mântuire, pentru că dacă Dumnezeu ne-ar face tuturor după dreptate, am fi trimiși toți în iad. Vedeți, Creatorul nu îi datorează nimic creaturii, nici măcar ceea ce Îi face plăcere să ofere cu bunăvoință celor aleși. El nu datorează asta. Cum ar putea atunci Dumnezeu să fie numit nedrept, când orice face El este drept, și faptul că i-a ales pe unii ca să fie mântuiți atunci când nici măcar nu meritau, asta cum ar putea fi nedrept?

Mântuirea nu este niciodată o problemă legată de dreptate, ci este întotdeauna o problemă care are de-a face cu harul, numai cu harul. Chiar nu dorești să încerci măcar să descoperi această lucrare din perspectiva care susține că „este dreaptă?” Dumnezeu a făcut-o. Asta o face să fie dreaptă. Dumnezeu stabilește standardul a ceea ce este drept. Dacă nu înțelegi ce face Dumnezeu, asta nu înseamnă că nu se ridică la standardul tău, înseamnă că standardul tău nu se ridică la standardul Său. El este Dumnezeu.

Acum, discutând doctrina alegerii, într-adevăr nu există o secțiune mai bună, mai condensată a Scripturii decât cea dinaintea noastră. Și Petru, sincer, intră în profunzimea teologiei chiar din primele paragrafe. Nici măcar nu a ieșit din primul verset înainte de a introduce termenul „ales” și apoi se lansează într-o declarație foarte scurtă - dar profundă - despre esența alegerilor.

Acum, în timp ce se adresează cititorilor săi, intenția sa în aceste două versete de la început este de a-i identifica pe ei ca fiind cei aleși de Dumnezeu. El îi identifică în două moduri. În primul rând, el îi identifică în raport cu locul lor pe pământ și, în al doilea rând, îi identifică în raport cu locul lor din cer.

În ceea ce privește pământul, ei locuiesc „împrăștiați prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia”. În ceea ce privește cerul, ei sunt „aleși după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Cristos”. Așadar, el recunoaște atât identitatea lor pământească cât și pe cea cerească.

Acum să privim pe scurt la identificarea lor pământească. Cititorii cărora le scrie Petru locuiesc ca peregrini sau străini, „împrăștiați prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia”. Acum, trebuie să abordăm asta, deoarece trebuie să înțelegem cui scrie. Vă rog să observați cuvântul „împrăștiat”. Este un cuvânt familiar pentru orice student al Noului Testament. În greacă este cuvântul diasporas.

Este posibil să fi auzit cuvântul „diaspora”. Înseamnă „împrăștiere”. În Evanghelii, este un termen tehnic pentru împrăștierea evreilor în întreaga lume. Este folosit în Ioan 7:35. Este folosit și pentru evreii care sunt împrăștiați în toată lumea în Iacov 1:1.

Este convingerea mea că Petru nu folosește aici cuvântul într-un mod tehnic, așa cum o face Iacov. Observați în capitolul 1 versetul 17. El le scrie acestor oameni, împrăștiați. El zice: „Și dacă Îl chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre”. Aici se referă la vremea voastră pe pământ, șederea voastră pământească, ceea ce ne face să credem că el vorbește despre oameni care nu sunt atât de străini într-o cultură străină, cât sunt de străini de acest pământ.

Capitolul 2 versetul 11, „Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firi pământești care se războiesc cu sufletul”. Din nou, străinul și călătorul de aici pare a fi persoana care se află într-un mediu străin naturii sale și care poartă război împotriva sufletului său. Așadar, el nu este preocupat așa de mult să vorbească despre un evreu care este străin ca naționalitate, cât este preocupat să vorbească despre un credincios care este străin din punct de vedere spiritual - o audiență mult mai largă, care cu siguranță ar include câțiva evrei creștini, și neamuri. Evreii, probabil, erau în minoritate. Presupunem că în provinciile neamurilor cărora le este adresată această epistolă.

Deci, ceea ce spune el nu este: „Pentru voi evreii care sunteți împrăștiați în țări străine”, ci: „Pentru voi creștinii care sunteți străini pe pământ, voi sunteți adevărații străini și călători. Voi nu sunteți din lumea aceasta”. Biserica este un grup de străini răspândiți în întreaga lume, departe de adevărata lor casă.

De fapt, în Filipeni 3:3, Pavel spune: „Căci cei tăiați împrejur suntem noi atât evrei cât și neamuri, toți cei ce sunt parte a bisericii. Și aici, cred că Petru spune: „Noi suntem împrăștiați, diaspora, în sens spiritual”.

Deci, ideea este că le scrie credincioșilor, care sunt străini sau călători pe pământ. El, de fapt, se adresează bisericii. Asta face. Se adresează bisericii, bisericii din Pont, bisericii din Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia.

Apropo, acestea sunt provincii. Aceste locații sunt astăzi în Turcia modernă. Au făcut parte din Imperiul Roman în vremea în care Petru a scris. Dar el le scrie creștinilor împrăștiați în acele provincii romane și, astfel, concluzionăm că scrisoarea era adresată unui public foarte larg.

În aceste provincii, se pare că erau câteva biserici. În provincia Asia, de exemplu, știm cel puțin șapte sau opt biserici. Șapte dintre bisericile din Asia au primit scrisori de la Domnul Isus în Apocalipsa 2 și 3. Și au existat alte biserici în Asia, precum Colose, care nu sunt menționate în Apocalipsa. Așadar, este posibil să fi existat un număr de biserici în Pont, un număr de biserici în Capadocia, și de asemenea, un număr de biserici în Bitinia. Creștini, împrăștiați ca străini într-o lume străină, și anume lumea neregenerată.

Deci, Petru le scrie multor oameni. Și de ce un public atât de larg? Deoarece persecuția care venise împotriva creștinilor ca urmare a faptului că aceștia erau învinuiți pentru arderea Romei a cuprins întreg Imperiul Roman. Și oriunde a fost persecuție, creștinii trebuiau să plătească prețul suferinței. Așa că el scrie ca și cum ar vrea să-i cuprindă pe toți în această epistolă, care îi învață cum să înfrunte triumfător suferința.

Dar mai important decât relația lor cu pământul este relația lor cu cerul. Și lucrul pe care dorește cel mai mult să-l știe este că sunt aleși de Dumnezeu. El vrea ca ei să înțeleagă acea realitate extrem de încurajatoare. În mijlocul persecuției lor, când s-ar putea să pună atât de multe întrebări, El vrea ca ei să știe că sunt aleșii lui Dumnezeu. Așa că, la sfârșitul versetului 1, el spune: „Către aleșii care trăiesc ca străini, împrăștiați”.

Să luăm cuvântul „străinii” care sunt aleși. „Străin” înseamnă „venetic”, așa cum am spus. Cei care sunt izgoniți într-o țară care nu este a lor. Poate însemna că „ședeau temporar”, poate însemna „străini”. În orice caz, erau rezidenți temporari și erau străini. Cetatea lor nu era făcută de mâini omenești, ci era veșnică și era în ceruri. Șederea lor era temporară până când urmau sa fie chemați în Sionul ceresc, așa cum numește această cetate scriitorul epistolei către Evrei.

Acești străini, biserica, cei răscumpărați, credincioșii sunt aleși, eklektos, sunt cei chemați, „cei chemați afară”. Aici este un adjectiv verbal. Înseamnă să „alegi” sau să „selectezi”. De fapt, s-ar putea traduce în felul următor - și ar fi foarte frumos - „străini aleși, sau străinii selectați”. Este un termen pentru creștini, atât. Cei aleși, cei mântuiți sunt aleșii.

Apropo, a fost un termen folosit în vechime în dreptul poporului Israel pentru a-i putea identifica. Deuteronom - vă amintiți probabil acest verset foarte bine cunoscut - Deuteronom 7:6, „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului”.

Deci, ar fi bine să înțelegeți asta. Dumnezeu nu stătea așezat în cer spunând: „Sper că va fi un popor care va crede în Mine și Mă va alege”. Nu. Dintre toate popoarele de pe fața pământului, „Dumnezeu a ales pe Israel ca să fie al Lui”. Acesta este Deuteronomul 7:6. Deuteronomul 14:2, „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău, și Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului”. El repetă din nou același lucru. Aleși. Psalmul 105:43 numește pe Israel „aleșii săi”. Psalmul 135:4 spune: „Căci Domnul Și-a ales pe Iacov, pe Israel ca să fie al Lui”. Israelul a fost ales.

Veți spune: „Bine, dar este valabil acest lucru și pentru biserică?” Dumnezeu nu și-a schimbat planul. Dumnezeu nu și-a schimbat metoda. Vechiul Testament spunea: „Nu este nici un om care să Îl caute pe Dumnezeu”. Vechiul Testament spunea: „Nu este niciun om neprihănit. Nici unul măcar”. Dumnezeu și-a ales poporul, Israel, prin propria sa alegere liberă. La fel a ales și biserica iar noi suntem aleși.

Dați-mi voie să vă arăt asta. În Matei 24:22, numai să nu uitați că suntem aleșii. Versetul 22. „Și dacă acele zile” - care sunt zilele Necazului cel Mare - ”n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa”. Acum ascultați cu atenție. „Dar din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate”. Cine sunt aleșii? Credincioșii. Versetul 24. „Căci se vor scula Cristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei” - cum? „aleși, aleșii, credincioșii”.

Este un termen pentru credincioși, pentru creștini. Versetul 31. „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe ai Săi” - ce? „aleși din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă”.

În Evanghelia după Luca 18:7 se spune: „Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?” Ajungem în Romani, minunata epistolă scrisă de Pavel, la acea extraordinară expresie din 8:33, „Cine va aduce pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu?” Suntem aleși.

Coloseni 3:12. „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare” și așa mai departe. Ai fost ales de Dumnezeu pentru a fi sfânt și iubit. El a decis să-și arate dragostea față de tine și față de mine fără vreun motiv care să țină de noi, ci strict prin propria Sa alegere. Aleșii lui Dumnezeu, asta suntem noi.

2 Timotei 2:10, „De aceea” - spune Pavel - „Rabd totul pentru cei aleși pentru ca și ei să capete mântuirea care este în Cristos Isus”. Îmi împlinesc slujba mea evanghelistică pentru a aduce Evanghelia aleșilor, celor aleși. Epistola către Tit. Când Pavel scrie acea scrisoare, nu mai putea să o spună direct. „Pavel, rob al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Cristos, potrivit cu credința aleșilor lui Dumnezeu”. 2 Ioan, acea epistolă mică, descrie biserica drept „aleasa Doamnă, Doamna aleasă”, 2 Ioan 1. 2 Ioan 13, „copiii surorii tale alese îți trimit sănătate”. Două biserici, ambele alese.

Așadar, observați, când Petru spune: „Eu scriu celor aleși de Dumnezeu” sau aleșilor, el se referă la credincioși. Acum puteți înțelege asta, ce ziceți? Termenul „ales” sau „selectat” este sinonim cu „creștin”, cu „mântuit”, cu „născut din nou”. Iar realitatea deplină a acestui termen este să ne amintească că suntem aleși de Dumnezeu. El a făcut alegerea, nu noi.

Și cred că ceea ce spune Petru, este atât de minunat. Ceea ce le spune acestor creștini prigoniți este: „Oameni buni, se poate să nu fiți aleși de lume, dar voi sunteți aleși de Dumnezeu”. Înțelegeți ideea asta? Este încurajator. Aceasta este o realitate extraordinară. Și ascultați, a fost menită să fie o încurajare pentru credincioșii prigoniți.

Acum, când ne uităm puțin mai atent la acest lucru, vă voi oferi o mică listă a elementelor cuprinse în alegere. Să vedem cât de departe putem ajunge.

Mai întâi, natura alegerii noastre - și vom merge expresie cu expresie. Este atât de bogat acest concept. Natura alegerii noastre. Versetul 1, „Către aleșii”. Către cei aleși. 2:9 - vă rog să observați - Petru spune: „Voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui”. Sunteți o seminție aleasă.

Preaiubiților, puteți înțelege această realitate? Ești creștin pentru că ești ales să fii un om care-I aparține lui Dumnezeu. Asta spune Biblia. Aleșii sunt cei care sunt mântuiți. Termenul, așa cum am spus, înseamnă „a selecta”, „a alege”, „a chema din înăuntru”. Iar Petru spune pur și simplu: creștinii sunt oameni pe care Dumnezeu i-a ales să-I aparțină Lui. Aceasta este natura alegerii. Natura alegerii este că Dumnezeu a ales un popor care să-I aparțină iar noi suntem acei oameni. Dumnezeu alege oameni din toată lumea pentru a fi ai Lui.

În Faptele Apostolilor 15:14 - Cred că acesta este versetul potrivit - citim următoarele. Da. „Simon, sau Petru, a spus cum” – aici este Conciliul de la Ierusalim, „cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste Neamuri ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele”. Întregul plan al lui Dumnezeu este de a scoate un popor, de a alege un popor.

Acum ceva în lăuntrul tău nu vrea să accepte asta, nu-i așa? Veți zice „Stai puțin, vrei să spui doar că suntem aleși?” Nu vrei să accepți așa ceva. Eul tău luptă împotriva acestei idei, pentru că am vrea să credem că în parte, depinde de noi. Aceasta este mândria. De asemenea, ne-ar place să credem: „Ei bine, sună nedrept”. Aceasta este mândria care spune: „Doamne, îți voi arăta eu ce este dreptatea când voi ajunge în cer”. Nu înțelegeți ce este dreptatea. Trebuie să te refugiezi în credință, dragul meu. Trebuie să te adăpostești în credință.

Ce ne învață Biblia? Biblia ne învață că suntem aleși de Dumnezeu sau nu? Să parcurgem o mică lecție biblică, bine? Luați Biblia, și deschideți-o la Matei capitolul 20 și pregătiți-vă, vom avea ceva treabă. Trebuie să înțelegeți acest lucru. Avem o pildă aici.

„Fiindcă împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care a ieșit dis de dimineață să-și tocmească lucrătorii la vie. S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi, și i-a trimis la vie. A ieșit pe la ceasul a treilea și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. Duceți-vă și voi în via mea și vă voi da ce va fi cu dreptul” I-a angajat. I-a angajat. I-a angajat. I-a selectat. Toată pilda, până la capăt, a ales pe cine a vrut și i-a răsplătit cu viața veșnică. Aceasta este esența pildei. Foarte simplu. I-a selectat. I-a chemat în slujba lui. I-a trimis să slujească. I-a recompensat corect, credincios, cu generozitate. Aceasta este o imagine a alegerii.

Ioan 15. Ioan 15. Vă amintiți acest verset? Isus le-a spus ucenicilor săi: „Nu voi…” - ce? - „M-ați ales pe Mine. Ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu să vă dea”. Nu voi M-ați ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi.

Veți zice „Stai puțin. Și eu Te-am ales pe Tine”. „Nu, nu M-ai ales pe mine, Eu te-am ales pe tine”, asta am spus. Așa stau lucrurile. Uitați-vă la Ioan 17:9. El spune despre credincioși - rugându-se Tatălui în calitate de Domn al nostru - „Pentru ei Mă rog” - aceasta este rugăciunea lui Cristos în calitate de Mare Preot – Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care” - ce? - „Mi i-ai dat”. Tatăl ne-a ales și ne-a dat lui Cristos ca și un dar din dragoste, pentru că ei sunt ai Lui.

Uitați-vă la Faptele Apostolilor capitolul 13 - e cel mai interesant. Cel mai interesant. Faptele Apostolilor 13:48. Aici Pavel le predică neamurilor, o mare mulțime adunată în ziua Sabatului. Iar el spune, versetul 46, să începem de acolo. „Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală, Cuvântul lui Dumnezeu trebuia mai întâi vestit vouă, dar fiindcă voi nu-l primiți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică. Iată că ne întoarcem spre neamuri” – asta este o întoarcere de la iudei înspre neamuri, “căci așa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului. Și când neamurile au auzit acest lucru - „adică mesajul Evangheliei” „se bucurau și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică” - ce au făcut - „au crezut”. Cel ales credea. Cei ce au fost rânduiți să capete viața veșnică au crezut.

Uitați-vă la Romani 9:14. Aici avem de-a face cât se poate de clar cu antagonistul care dă replici. Dumnezeu vorbește despre alegere. El spune: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”. Dumnezeu a făcut alegerea Lui. Versetul 14, „Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum” - mē genoito, în greacă. Nu, Nu, Nu. Nu este nedreptate. Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă. Și mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să mă îndur”. Cu alte cuvinte „voi face exact ceea ce vreau să fac”.

Versetul 16 - uitați-vă la asta. „Așadar„ –mântuirea - ”nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă”. Milă suverană. Hmm. Dar vei zice, versetul 19: „Atunci, de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui. Dar mai degrabă cine ești tu omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?” Taci, te depășește.

Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?” Nu este stăpân olarul; stăpân pe lutul lui ca din aceiași frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste și altul pentru o întrebuințare de ocară? Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei, făcute pentru pieire”.

Ascultați. Dumnezeu are dreptul de a-Și folosi autoritatea Sa de a pedepsi și de a fi mânios față de cei necredincioși, la fel de mult ca în cazul în care Își arată harul, dragostea și mila pentru cei pe care îi alege. Este cât se poate de clar. Nu te certa cu Dumnezeu. Prin asta nu faci altceva decât să îți arăți mândria și ignoranța minții tale finite. Dacă nu poți să o înțelegi, crede-o. Pentru că asta scrie. Exact asta spune Scriptura. „Nu atârnă nici de cine vrea nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă, de oricine vrea să aibă milă”.

Romani 11:5, „Tot așa” - ca în cazul profetului Ilie și a 7.000 de oameni care nu și-au plecat genunchiul în fața lui Baal - ”tot așa și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei” -ascultați această expresie - „alegeri prin har” ce spune? – “o alegere prin har”. Alegerea lui Dumnezeu.

Unu Corinteni 1:9, „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Cristos”. Mântuirea voastră a fost o lucrare directă a lui Dumnezeu. El v-a chemat în părtășie cu Fiul său. Uitați-vă la Efeseni 1:3. „Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești în Cristos” - versetul 4, sunteți pregătiți - ”în El” - adică în Cristos - „Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii”. Când s-a întâmplat? Când am fost aleși? Înainte de a ne naște. Înainte să se nască cineva. Înainte de a exista o lume, am fost aleși.

Puteți accepta acest gând? Noi am fost aleși de când există Dumnezeu. Acceptați asta. Veți zice: „Dar de cât timp este Dumnezeu pe aici?” Dintotdeauna. Dintotdeauna. Vreți să aflați ceva? Ați fost aleși din veșnicia trecută. Atâta timp cât Dumnezeu a existat, aleșii săi au fost în mintea lui. O! E pur și simplu incredibil. Aleși.

Pe baza alegerii sale, versetul 5, „ne-a rânduit mai dinainte, ne-a predestinat să fim înfiați prin Isus Cristos după buna plăcere a voii Sale spre lauda slavei harului Său”. Nu a noastră.

El ne-a ales. Câtă vreme El a fost Dumnezeu, noi am fost aleși. Incredibil! E greu de crezut așa ceva. Câtă vreme Dumnezeu a existat, John MacArthur a făcut parte din acest plan. Eram în mintea Lui. La fel este și în dreptul tău dacă Îi aparții. Acesta este un gând de-a dreptul cutremurător.

Uitați-vă la 1 Tesaloniceni 1:4. Pavel este atât de încurajat de biserica din Tesalonic, încât spune în versetul 2 „Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți, pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre”. La fel ca și biserica din Filipi, aceasta a fost o adunare iubită. Nu le cunoștea la fel de bine. Nu rămăsese acolo așa de mult, doar trei Sabate. Dar i-a iubit. Iar el spune: „Căci ne aducem aminte” - în versetul 3 - „de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Cristos! Știm, frați, prea iubiți de Dumnezeu alegerea voastră”. El v-a ales pe voi. Este evident. El v-a ales pe voi.

2 Tesaloniceni 2:13. Ascultați ce zice. „Noi însă trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi” - nu trebuie să vă mulțumim vouă. Trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu - „frați prea iubiți de Domnul”. Nu este minunat? „Pentru că Dumnezeu” ce-a făcut? - „V-a ales de la început” Veți spune, „Dar ce-o fi asta?” Pentru că nu știu. Nu știu la ce se referă acest - început. Ce fel de început? Chiar nu știu. „Aleși de la început pentru mântuire”. Ați înțeles? „De la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire”. Nu știu cum s-ar putea spune mai clar decât atât. Cum ar putea cineva să nu vadă ce spune asta?

Doi Timotei 1:9. Iată încă un verset la care îți stă mintea în loc. El vorbește despre Dumnezeu la sfârșitul versetului 8, apoi spune: „El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Cristos înainte de veșnicii”. Acum aflăm despre ce început este vorba. Înainte de veșnicii? El a știut că am fost aleși înainte de veșnicii. În mintea Sa, El ne-a oferit din veșnicie, de când există El, garanția că vom fi mântuiți. Și totul este în conformitate cu planul Său, cu scopul Său și cu harul Său, și nu cu noi. Este extraordinar. Un adevăr extraordinar.

Uitați-vă la 2 Timotei 2:10. Pavel spune: „De aceea rabd totul” - și a răbdat foarte mult - „pentru cei aleși, ca și ei să capete mântuirea care este în Cristos Isus împreună cu slava veșnică”. „Slujba mea este să ajung la cei aleși”, spune el, „Să ajungeți la cei aleși”.

Apocalipsa capitolul 13, în Apocalipsa 13:8 - ascultați ce spune - se vorbește despre fiară și despre anticristul din perioada necazului care va fi în viitor. Se spune: „Toți locuitorii pământului i se vor închina”. Toată lumea îl va venera. Toată lumea îl va venera, cu excepția unora – despre care spune implicit atunci când îi descrie pe cei ce se vor închina, „aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în Cartea Vieții Mielului care a fost junghiat”.

Când ți-a fost scris numele? De la întemeierea lumii. Cand a fost asta? Nu știu. Dar atâta timp cât Dumnezeu a existat, El m-a avut în minte. Atâta timp cât Dumnezeu a existat, El ne-a avut În mintea Lui pe tine și pe mine, care suntem acum credincioși, și suntem rânduiți mai dinainte pentru a fi iubiți și a fi asemenea Fiului Său, iar El ne-a scris numele în cartea Sa înainte ca lumea să înceapă.

Apocalipsa 17:8. Aici din nou fiara va fi venerată și adorată. Astfel se menționează: „Și locuitorii pământului ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieții”. Încă odată, în altă ordine de idei, ni se spune că cei credincioși sunt aceia ale căror nume au fost scrise în cartea vieții de la început, din veșnicie, de la întemeierea lumii.

Deci, când cineva îți spune: „Ce religie ai?” Poți spune: „Sunt unul dintre cei aleși”. „Ales de cine?” De Dumnezeu. “Serios, de când?” Dintotdeauna. De când Dumnezeu este Dumnezeu, El m-a ales, m-a iubit. “De ce?” Cu siguranță nu a avut nimic de-a face cu mine. Doar ce am venit pe pământ și am înțeles că am fost ales. „Păi, ai făcut ceva fapte bune pentru a merita acest statut?” Nu, eu nici măcar nu am existat când Dumnezeu a hotărât asta.

Apocalipsa 17:14. „Ei se vor război cu Mielul” – adică oastea lui Antihrist - ”dar Mielul îi va birui pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați și” -ce? - „aleși și credincioși”. Noi suntem cei aleși.

O ultimă mențiune, capitolul 20. Este ceva extraordinar. Judecata finală, marele tron ​​alb. „Oricine nu a fost găsit scris în cartea vieții, a fost” - ce? - „aruncat în iazul de foc” Când au fost scrise numele în carte? Înainte de întemeierea lumii. Asta înseamnă să fii ales. Aceasta este doar o parte din ceea ce spune Scriptura despre acest subiect.

Noi ne împotrivim. Ceva din noi nu acceptă asta. Uitați-vă la Luca 4. Vă va ajuta să înțelegeți că sunteți singurii. Luca 4. Foarte interesant. Isus, în acest frumos eveniment al sinagogii din Nazaret, a deschis cartea profetului Isaia, s-a ridicat în sinagogă, a deschis cartea, a citit-o. Iată ce a citit el, versetul 18, avem aici o profeție pe care o împlinea chiar din Isaia 61.

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să propovăduiesc robilor de război slobozenia și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit”. Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui, și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”

Până acum, e bine. Totul e bine până aici. Observați însă ce se întâmplă. Versetul 25. „Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani și șase luni” - fără ploaie - “și când a venit o foamete mare peste toată țara, erau multe văduve în Israel. „Și totuși Ilie n-a fost trimis la ...” - cine? - „Niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Și mulți leproși erau în Israel pe vremea prorocului Elisei și totuși niciunul din ei nu a fost curățit, afară de Naaman Sirianul”.

Știți despre ce le vorbește? Despre harul suveran. O mulțime de văduve și o mulțime de leproși, însă Dumnezeu nu i-a ales pe niciunul dintre ei, în afară de o văduvă din Sarepta și un lepros pe nume Naaman, care nici măcar nu era evreu, era un sirian. „Toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie, și s-au sculat, L-au scos afară din cetate, și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor ca să-L arunce jos în prăpastie”.

Dați-mi voie să vă spun ceva. Respectabilii liderii religioși ai Israelului disprețuiau doctrina alegerii, mai ales când a subliniat că ei nu erau cei aleși. Nu te poți împotrivi adevărului. Ăsta e adevărul. Nu îl poți dezbate. Ei nu au vrut să audă așa ceva. Mulți astăzi nu vor să-l audă, dar acesta este adevărul. Vedeți, în Apocalipsa 19:6 ni se spune: „Domnul Dumnezeul nostru Cel atotputernic împărățește”. Dumnezeu din cer este Cel care stăpânește peste fii oamenilor și face tot ce vrea.

Scriptura spune că Cel Preaînalt stăpânește peste oștirea cerurilor și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?” El este Cel Atotputernic care face toate lucrurile după sfatul voii Sale. El își împlinește toate scopurile Sale și face ca toate promisiunile Sale să se materializeze. El este olarul ceresc care ia bucata de lut, umanitatea căzută și o modelează așa cum vrea El să o modifice. El este Cel care determină și hotărăște destinul fiecărei persoane. El este Cel ce controlează fiecare detaliu din viața fiecărui om într-un mod individual, și este pur și simplu un alt mod de a spune că Dumnezeu este Dumnezeu.

Arthur Pink, sublinia faptul că: „Singurul motiv pentru care cineva crede în alegere este datorită faptului că această învățătură este prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. Această doctrină nu a fost inventată de oameni, de vreun om sau de mai mulți. La fel ca doctrina pedepsei veșnice, care intră în conflict cu instinctele minții firești și este respinsă de simțămintele inimii neregenerate și, la fel ca doctrina Sfintei Treimi și a nașterii miraculoase a Mântuitorului nostru, adevărul despre doctrina alegerii trebuie primit cu o credință sinceră și neîndoielnică”.

Așadar, natura alegerilor. Voința divină a lui Dumnezeu îi selectează pe unii pentru mântuire. E greu să înțelegeți? Vă mărturisesc că și eu mă lupt cu asta. Cred această învățătură din toată inima, pentru că Biblia o prezintă. Această învățătură este palpitantă, nu vi se pare? E ceva cutremurător în această doctrină. Există ceva extrem de umilitor în acest sens. Extraordinar de umilitor. Adică, literalmente distruge mândria. Am putea noi pretinde ceva? Nimic.

Veți spune: „Bun, dar ce se întâmplă cu oamenii care nu sunt aleși?” Păi, Biblia spune că merg în iad din cauza necredinței lor. Iar Dumnezeu nu își asumă responsabilitatea pentru asta. Veți zice: „Nu pot să înțeleg așa ceva”. Aveți dreptate. Nici eu nu înțeleg asta. Dar Îl înțeleg pe Dumnezeul meu și înțeleg ce a spus El în Cuvântul său. Iar el a spus: „Oricine nu crede în Mine va fi judecat sau condamnat”. Mă veți întreba: „Dar cum potrivești toate astea?” Nu eu le potrivesc. Dumnezeu o face într-un mod desăvârșit, în dreptate perfectă.

Motivul pentru care Dumnezeu ne-a oferit doctrina alegerii a fost acela de a ne spune două lucruri. Mai întâi ne spune, că El este în control. În al doilea rând, ne spune că El este atât de îndurător față de aceia dintre noi care nu ar fi putut rezolva această problemă niciodată, astfel încât ar trebui să ne petrecem veșnicia lăudându-I numele Său glorios. Doctrina alegerii nu ni s-a dat cu scopul de a ne încurca. Ea ni s-a dat pentru a ne distruge mândria și pentru a ne motiva la închinare. Și vom afla mai multe despre acest subiect duminica viitoare. Acesta este doar unul din cele cinci. John Zimmer nu credea că-l voi termina pe primul. Haideți să ne rugăm împreună.

Doamne, sunt mult mai multe lucruri de spus despre această învățătură. Doar am atins puțin lucrurile la suprafață. Dar, Doamne, începem să înțelegem ce spune Cuvântul Tău, chiar dacă nu putem înțelege pe deplin cu mintea noastră tot ceea ce implică. Ajută-ne să umblăm cu credință știind că ești un Dumnezeu care este consecvent, desăvârșit în dreptate și neprihănire, și că Tu nu ai absolut nicio contradicție în ființa Ta.

Noi, cei mântuiți, suntem mântuiți pentru că am fost aleși în mintea Ta de când ești Dumnezeu și nu am făcut nimic pentru a contribui la aceasta. Ai pus chiar și credința în noi, și ne-ai oferit pocăința. Ai produs și ascultare în noi prin Duhul Tău. Doamne, înțelegem, totodată, că cei care n-au parte de veșnicia Ta și nu Te cunosc sunt responsabili pentru propria lor necredință, pentru că așa spune Scriptura. Așa că îi implorăm pe cei nemântuiți să creadă și-Ți mulțumim că ne-ai ales și lăsăm rezolvarea în mâna Ta.

Mulțumim, Doamne, că ne-ai ales. Dar de ce, oare de ce? Suntem atât de recunoscători. Și fie ca această recunoștință să se vadă într-o viață iubitoare, credincioasă și mulțumitoare față de Tine. Tânjim după ziua în care să putem fi în prezența Ta și să Te putem lăuda nestingheriți și neîncetat pentru totdeauna, și în veci de veci, pentru că ne-ai ales.

Ne rugăm pentru cei care nu cred. Ne rugăm, Doamne, ca oamenii să nu-Ți întoarcă spatele. Deoarece Isus a spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu îl voi izgoni afară”. Noi, cei mântuiți, să fim mângâiați de doctrina alegerii iar cei nemântuiți să nu se piardă datorită acestei doctrine, ci să audă cuvintele lui Isus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă”.

Numai ce am început să studiem asta. Vrem să o înțelegem cât mai bine cu mintea noastră finită. Fii cu noi. Ajută-ne să te putem lăuda pe deplin pentru harul Tău suveran. În numele Mântuitorului. Amin.

SFÂRȘIT